4,025 matches
-
ucis amanta. E nebun?! Poate.Veniți. Venim. Au venit. Lunganul Emilian Truică, șeful contabil de la inspecția silvică locală, părea că doarme, pe iarbă. La auzul motorului mașinii a întors capul. S-a ridicat în picioare. S-a dus către buza prăpastiei. Să nu te arunci, mă, a sărit ca ars, subofițerul coborât din mașina proaspăt sosită. Stați liniștit, că nu mă arunc. Pe ea am aruncat-o. Că pe ea am considerat-o vinovată. și unde e? Acolo, jos, printre lespedele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
proaspăt sosită. Stați liniștit, că nu mă arunc. Pe ea am aruncat-o. Că pe ea am considerat-o vinovată. și unde e? Acolo, jos, printre lespedele de piatră. Doi colegi ai subofițerului speriat că nebunul se va arunca în prăpastie i au pus, ăstuia, cătușele, și l-au orientat către portiera deschisă a mașinii cu care veniseră. Nu vă grăbiți, li s-a adresat el. Lasă vorba, hai, fă pași. Ba nu fac. Iaca stau aici. și se așeză. Un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a altcuiva. și, dacă am hotărât astfel, i-am dat întâlnire aici. La Pisc. Ea, proastă, n-a prevăzut nimic. A venit la întâlnire. Când a întins mâinile către mine, ca să mă îmbrățișeze, eu am împins-o, de piept, în prăpastie. A zis, doar,a!, și gata. S-a dus. De-a rostogolul, mai bine de șaizeci de metri. Am auzit, doar, buf! Când am privit acolo am văzut că se mai zbate. Am coborât iute și am strâns-o de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bună decât cea a lui Kano. Avionul făcu un salt brusc și se prăbuși abrupt într-un gol de aer de trei sute de metri, ca să înceapă o supărătoare hâțâială, dovadă că tocmai pătrunsese în zona de poale a Anzilor, cu prăpăstiile și trecătorile lor, cu piscurile lor ce se înălțau ca niște ace, și miile de turbulențe pe care le provoca izbirea de curenții de aer. Verdele selvei lăsă loc unui cenușiu al norilor joși, nori ce păreau că își descarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
momentul acesta, Ministerul meu studiază construirea mai multor complexe turistice pe care nu le vom putea duce la bun sfârșit fără ajutor extern - se întoarse repede. Dar, de la asta, până la a ceda două milioane de acri din solul național e o prăpastie... Contați pe mine. Pentru orice ați avea nevoie. Într-o țară ca a noastră, pe termen lung, viitorul nu stă în cupru sau în fier, care se epuizează. Viitorul stă, poate, în faptul că, într-o zi, vom fi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acest lucru, veți vedea că există întotdeauna un punct de perfecțiune dincolo de care se merge spre decadență și spre sfârșit: viața oamenilor, istoria națiunilor, dezvoltarea culturilor... Se ajunge pe o culme și, când s-a atins apogeul, ne aruncăm în prăpastie. Își scoase ochelarii și își frecă ochii cu un gest de oboseală. Istoria demonstrează de câte ori am căzut, iar tehnica ne aduce la cunoștință că nu ne vom putea reveni dintr-o nouă cădere, pentru că am ajuns la sfârșitul posibilităților noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe cîmp, a venit vremea cîntării, și se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre. 13. Se pîrguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso. 14. Porumbiță din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta, și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta plăcută." 15. Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. 16. Prea iubitul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
dracului a rămas mereu marea aventură amînată pînă la renunțare. El purta un rucsac uriaș, deasupra rucsacului un copil de trei ani și-n mînă un buchet de floarea reginei. Eu urcam pe poteca largă, marcată, el cobora bezmetic În prăpăstii. Îl strigam dar numele lui se lovea de toate stîncile și se Întorcea Înzecit În urechile mele. Ne-am Întîlnit la apusul soarelui, jos, În fața cabanei, unde grupuri de oameni cu tranzistoare ascultau un meci, spuneau bancuri, scoteau merindele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-a schimbat În tine sau În ceilalți ei spun mereu voi face voi fi tu cînd eram atunci mai aveam parcă te-ai Întoarce brusc din drum ei continuînd să meargă Înainte tu Înapoi și deodată te trezești În fața prăpastiei care se cască Între viitorul tău și al celorlalți ruptura dintre propria ta viață și viața speciei nu mai poate fi depășită altădată și cum nu-ți dădeai seama atunci cînd candidai la viitor că de fapt, acea luptă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
opera.“ „Am spart toate oglinzile, ecranul televizorului, vazele de cristal, Ca să-mi ucid narcisismul. Unde e bătrînul Freud să rîdă de mine“. Funia salvamontistului era prea scurtă și rănitul a trebuit să mai aștepte o zi și o noapte În prăpastie. Aci auzea glasuri, aci foșnete și rostogoliri de pietre, lătrături ascuțite de cîine sau de pasăre. Cum să mai distingi speranța de spaimă, lipite cum sînt una de alta ca meningea de creier. Noaptea vine repede prin văioage cu pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În vis desculță și numai În cămașă pe balustrada balconului care nu se mai termina ca podul de la Cerna Vodă și un bărbat de fier m-a prins În brațe și eu m-am zbătut să scap dar jos era prăpastia și m-am prins mai tare de gîtul dorobanțului m-am trezit tremurînd toată de frică și de rușine e prea Îngrozitor prea Îngrozitor frumoasa mea caraghioasa mea fetiță... oricum trebuie să recunosc că animismul vecinei mele e mai inofensiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai tîrziu sau mai devreme un Albu — Mai tîrziu sau mai devreme? Nu, mon cher, sîntem, toți sîntem Albu, ai să rîzi, chiar și Bârsan. Da, da, Îți vorbeam de situația În care un popor merge cu ochii legați spre prăpastie. Dacă noțiunea de revoluție poate instaura arderea cărților pe rug și extirparea conștiinței printr-o supunere oarbă la deciziile unui partid conducător, manipulat de un dictator obtuz și retrograd - iată nonsensul! - dacă noțiunea de patriotism devine o frumoasă emblemă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de borfete o lovitură În stil mare te Înnobilează ca arta te ridică deasupra tuturor Îți spală toate păcatele pentru că muntele cum s-ar fi Înălțat dacă n-ar fi Înghițit pămîntul sub el lăsînd În jur să se caște prăpastia na c-am Început să filozofez dacă mai beau e bună și tăcerea asta la ceva eu care tot timpul ia zi măi Niki ce-ai mai făcut ce-ai mai auzit hai mă că tu ești Fox Movie Ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o poftă de către cei prea lipsiți de voință, prea degenerați pentru a-și putea impune o măsură în aceasta, de acele naturi având nevoie de o trappe, metaforic vorbind (și nemetaforic), de o irevocabilă declarație oarecare de dușmănie, de o prăpastie între ei și pasiune. Mijloacele radicale le sunt indispensabile doar degeneraților; slăbiciunea voinței, mai precis incapacitatea de a nu reacționa la un stimul, nu e ea însăși decât o altă formă de degenerare<footnote Idem, Amurgul idolilor, Ediția a III
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
aleagă pudra Annei, iar pielea ei ar fi putut s-o recunoască și cu ochii Închiși. Era ceva nou pentru el, ca o iubire de adolescent - o pasiune oarbă și nevinovată. Întocmai ca un adolescent, se simțea irezistibil atras spre prăpastia de suferință și deznădejde, pe care-o numea „fericire“. 7 A doua zi dimineață nu găsi nici un ziar pe tavă. O Întrebă pe femeia care-i aducea micul dejun unde e ziarul, dar ea nu-l putu lămuri. Digby se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
faimoase colecții de artă, individul ocupă acum un post important. Din păcate, frumosului său păr blond i-a luat locul o chelie la fel de luminoasă. 42 Sub rumena cenușă a asfințitului clocotea o inimă de aur. Printre plopi sufletul cobora în prăpastie. Gloria tîrgului era Alecu Goilav. Pe bătrînul pictor l-am zărit întîia oară într-o împrejurare festivă, atunci cînd fu sărbătorit. Intrasem în sală împreună cu protuberanțele de ridiche albă a două chelii. Cu gulere răsfrînte și smocuri de păr lunecate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vreme cît rezistau supraviețuitorii lor. Goilav continua să monologheze. Creator ori nu, omul rămîne un creat. În răstimpul milioanelor de anotimpuri necesitatea i-a format nu numai condiția fizică, ci și una sufletească: fără protejarea ei, schimbările îl împing în prăpastie. Picasem la Goilav fără un motiv aparent și nu aveam starea necesară să-i urmăresc filosofiile. Orgoliul mă îndemna însă să nu scot o silabă. Numai bătrînul vorbea. - Ca să rezolve nedreptățile acumulate, după revoluție statul și-a făcut un buget
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
caz de catastrofă. Napoleon e un exemplu. În societatea dumitale, logică și artificială, nerodul, din clipa în care va fi selectat, conduce fără limită, căci logica nu ascultă de natură, ci de ideologie. O societate logică, chiar cînd alunecă în prăpastie, nu renunță la ideologie, din simplul motiv că ideile iau forma capului care le conține. Cînd forța se află la discreția unui singur om, e sigur că el îi va nenoroci pe toți. E cert că nimeni nu poate ieși
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
moartea e suma unor taine pe care cei vechi au întrupat-o în chipul unui sfinx. La Giseh el ține în labe intrarea în mormînt. În Teba cea grecească cine îndrăznea să i treacă prin față era zvîrlit într-o prăpastie. Dezlegînd ghicitoarea, Oedip l-a omorît pe Sfinx, cu alte cuvinte a ucis moartea. El a înfăptuit ceea ce nici zeilor nu le era îngăduit. Atât de împotriva firii a fost ce făptuise Oedip încît Moira, care veghea ca toate să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unii care vin de la muncă, se postează fără griji pe platforma deschisă și lasă vântul să le bată direct pe chipurile sălbatice. În curând tramvaiul o să fie doar o amintire, iar sub ei se vor afla într‑o mașină nouă. Prăpastia dintre Hans și gemeni s‑a adâncit și mai tare aici, unde mai sunt și alți oameni de față, care se uită la ei. Anna și Rainer erau sus, Hans era (încă) jos, dar această situație n‑avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
simte și vreun altul bucurie, asta nu înseamnă că poate să și scrie despre ea fără greșeală. Căci ăla nu vorbește limba culturii înalte, ci pe cea a propriei culturi, care nu este însă recunoscută. În Austria se cască o prăpastie adâncă între aceste două paliere lingvistice, prăpastie ce provine din inegalitatea dintre oameni, ceea ce va exista întotdeauna - inegalitatea, nu oamenii. E de‑ajuns ca unul să vorbească la imperfect, că ceilalți nu‑l mai înțeleg. Așa i se întâmplă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
înseamnă că poate să și scrie despre ea fără greșeală. Căci ăla nu vorbește limba culturii înalte, ci pe cea a propriei culturi, care nu este însă recunoscută. În Austria se cască o prăpastie adâncă între aceste două paliere lingvistice, prăpastie ce provine din inegalitatea dintre oameni, ceea ce va exista întotdeauna - inegalitatea, nu oamenii. E de‑ajuns ca unul să vorbească la imperfect, că ceilalți nu‑l mai înțeleg. Așa i se întâmplă și lui Hans cu Rainer. Hans e greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
își vor provoca răni, aceștia vor fi cei mai moderni artiști din lume. Mergi, de exemplu, rănit pe stradă și îi prezinți domnului inspector de poliție aceste leziuni teribile ca pe o operă de artă, ăla nu înțelege nimic și prăpastia dintre el și artist, care e în același timp și propria operă de artă, crește la infinit, devine de netrecut. Supunerea în fața unui lucru pe care nu l‑ai propovăduit tu însuți nu‑i bună de nimic, citez. Omul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a fost nu de mult și unde omul n‑a câștigat încă lupta cu natura - „pădurea maiestuoasă, de un verde închis și granitul dur, cenușiu și‑au pus acolo amprenta pe peisaj și o frumusețe simplă, nemiloasă se așterne peste prăpăstiile adânci și peste podișurile întinse. În plus, pădurile acestea liniștite și întunecate i‑au inspirat pe mulți dintre aceia care au reușit să le pătrundă frumusețea suverană și îndărătnică.“ Cu totul altfel stau lucrurile cu locuința părintească față de care bazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
te sărută. Astfel iese din copilărie și devine adult. E un lucru serios, sărbătorit în familie. S‑a ajuns la un punct în care totul pare vid, fețele se dovedesc a fi măști găunoase, iar tu stai pe marginea unei prăpăstii adânci și nu știi încotro s‑o apuci etc. și suferi, stare care poate fi descrisă cu exactitate prin nenumărate expresii. Problema asta e întoarsă apoi pe toate fețele în micul cerc de prieteni și se sfârșește cu o înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]