5,828 matches
-
dispozițiile mentale în care se află acesta în momentul efectuării observației. Este necesar să se combată mai ales, așa-numitele efecte de anticipare - profeția care se împlinește. Așteptările și anticipările observatorului induc rezultate în conformitate cu acestea. Cercetările au demonstrat că anticipările profetului cresc probabilitatea ca evenimentul anticipat să se și producă (Masling); g) datele reținute să permită un minimum de cuantificare și prelucrare statistico-matematică; h) efectuarea unui număr optim de observații în condiții cât mai variate; i) posibilitatea repetării observației pentru evidențierea
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
absurdului și pâinea indiferenței, din care se hrănește măreția lui. Să insistăm din nou asupra metodei: important e să perseverezi. Ajuns într-un anume moment al drumului, omul absurd este solicitat. Istoria nu duce lipsă nici de religie, nici de profeți, chiar fără Dumnezeu. I se cere să facă saltul. El nu poate răspunde decât că nu înțelege bine, că lucrul nu este evident; căci nu vrea să facă decât ceea ce înțelege bine. I se spune că săvârșește păcatul orgoliului, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
15 dezvoltă teoria găsirii formei artistice în materie: opera de artă este găsită pentru că ea deja există. Opera ca preexistență este explicată și de Borges, pentru care sarcina artistului e cea de a o descoperi, în timp ce scriitorul este văzut ca profet. Aceste idei nu fac din operă decât anumite forme ale misticului, existând într-un tărâm necunoscut și singular. Însă, opera văzută ca având proprietățile unei substanțe, în sens aristotelic, în calitatea ei de dublu existent, sub formă artistică și trăire
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și corăbii este și el prezent în Balada portului, Farul magic, Corabia fără drumeți), prin Ervin se cultiva, mai mult alegoric decât simbolic, un mesianism dornic să ofere „torțe pentru labirint”. Numeroase contaminări după Maurice Maeterlinck (la Ervin în Moartea profetului și In profundis, la Mihail Cruceanu în Moartea magilor, la Al. Gherghel în Solie tristă, la Șerban Bascovici în Sonata magului pribeag) învăluie elanul salvator în fatalitatea pierderii înaltului ideal și în damnare. Cum în spațiul versurilor semnate Ervin teoreticianul
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Jules Verne (Călătorie de pe pământ în lună, În jurul lumei, 1876), Xavier de Montépin (Secretele castelului, 1877-1878), Claire de Chandeneux (Misterul nopții, 1880) ș.a. le semna uneori Iosif Holodan. Ilustrative pentru profesiunea de credință a lui V. (poetul e „apostol și profet” al națiunii), două volume, Poezii (1866) și Lira mea (1882), relevă patosul său patriotic, dar și puțina înzestrare poetică. Sursa de inspirație este, cum recomanda și altora, lirica populară, versurile lui Alecsandri și Bolintineanu. El dă glas sentimentelor de suferință
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
proletariatul, a cărui menire este să scape lumea de păcat și de asuprire; și, în sfârșit, promisiunea izbăvirii pentru toți cei pe care modul de producție capitalist îi hărăzea mizeriei și sărăciei materiale. Marx și Engels* s-au erijat în profeți, reactivând fantasma Pământului făgăduinței, promițând tuturor „oropsiților vieții” o lume a dreptății, a egalității, a fraternității. Acest amalgan fără precedent de scientism și mesianism, de rigoare metodologică și de religiozitate mistică explică succesul considerabil al marxismului într-o perioadă istorică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să nu vrea și Dumnezeu. Punerea facilă a semnului egal între un naționalism particular și sfaturile Providenței nu este justificată din punct de vedere moral, deoarece este vorba tocmai de acel păcat al mândriei împotriva căruia autorii tragediilor elene și profeții biblici au avertizat conducătorii și supușii. Ecuația este de asemenea dăunătoare politic, pentru că este susceptibilă să determine deformarea judecății care, în orbirea freneziei cruciate, distruge națiuni și civilizații - în numele principiului moral, al idealului sau al Domnului însuși. Pe de altă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și imperialismul sunt în război cu cele mai bune tradiții, principii și interese ale poporului american”20. Comparând tendințele politicii de putere europene cu idealurile tradiției politice americane, Sumner gândea, ca și Washington, că ele sunt incompatibile. Dar, ca un profet al lucrurilor ce aveau să vină, el a văzut că tratatul de încheiere a conflictului americano-spaniol a implicat irevocabil America în aceeași direcție care înghițea Europa aflată în revoluție și război. Așadar, concepția generală pe care secolul al XIX-lea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cunoscut sub numele de Aleijadinho, care a trăit Între anii 1730 și 1814. Operele sale cele mai remarcabile sunt fără Îndoială bisericile Sao Francisco de Assis din Ouro Preto și Bom Jesùs de Matozinhos din Congohas do Campo, precum și Terasa Profeților. Anumiți critici de artă, și În special Samaniego, au demonstrat În acest sens influența relațiilor comerciale stabilite cu țările din Extremul Orient, arătând că navele care se Întorceau din Filipine, China, Siam, Bengal și India transportau reprezentări noi prin intermediul țesăturilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
eșecului acesteia. Temele mitice ale acestor mișcări ne apar ca niște sinteze cu surse eterogene. Pentru că este, conștient sau inconștient, o Încercare de adaptare și nu este complet instituționalizat, orice sincretism suportă consecințele hazardului istoriei și al personalității conducătorilor. Dacă profeții sunt acreditați prin referire la Carte, noile puteri politice joacă uneori jocul magiei și vrăjitoriei străvechi pentru a-și consolida mai bine pozițiile. În Grecia perioadei elenistice, zeul egiptean Isis fusese identificat cu Zeus, iar Serapis (avatar al lui Osiris
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
așațziselor „strategii“ de joc și, țacțpac!, a apărut bietul bilet care costă cât o casă. Iar pățania dânșilor a devenit cea mai hazoasă fabulă modernă a României. Este, poate, prima oară când, în epoca televiziunii moderne de la noi, câțiva falși profeți își taie singuri craca de sub picioare. În era digitală a clarvăzătorilor cu laptop și a ghicitoarelor conectate wireless la astre, domnii Diaconescu, Ogică și Lazarus au datțo analogic cu bâtațn baltă. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
4. De la Imago Dei la Imago Hominis: Bossuet, Vico, Voltaire / 80 2.5. Timpul Marilor Narațiuni (Grand Narratives): Hegel și Marx / 88 2.6. "Răzbunarea zeilor" la fin du siècle: Nietzsche, criticismul istoric, căutarea pesonajului istoric Iisus / 94 2.7. "Profeți" contemporani profeți fără duh: Spengler, Toynbee. Renașterea teologiei istoriei la începutul secolului al XX-lea / 99 Capitolul 3. Rolul individului în istorie / 105 3.1. "Oamenii Mari" ca făcători de istorie. Cultul eroilor și cultul personalității / 105 3.2. Sfântul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Imago Dei la Imago Hominis: Bossuet, Vico, Voltaire / 80 2.5. Timpul Marilor Narațiuni (Grand Narratives): Hegel și Marx / 88 2.6. "Răzbunarea zeilor" la fin du siècle: Nietzsche, criticismul istoric, căutarea pesonajului istoric Iisus / 94 2.7. "Profeți" contemporani profeți fără duh: Spengler, Toynbee. Renașterea teologiei istoriei la începutul secolului al XX-lea / 99 Capitolul 3. Rolul individului în istorie / 105 3.1. "Oamenii Mari" ca făcători de istorie. Cultul eroilor și cultul personalității / 105 3.2. Sfântul ca răspuns
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
așteaptă ca un vampir în umbra istoriei"26. Oamenii, scrie papa Grigorie cel Mare, trebuie să știe că voia lui Satan este strâmbă, dar puterea sa este întotdeauna dreaptă, întrucât nedreptățile pe care acesta le propune, le îngăduie Dumnezeu 27. Profetul Avacum știa acest adevăr cu mult timp înainte: "Diavolul merge înaintea pașilor lui Dumnezeu" (Avacum, 3, 5). Rostul acestor încercări uneori transpare în decursul vieții, ca în cazul lui Iov, alteori rămâne ascuns pentru a fi descoperit la sfârșitul vremurilor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
că originea tuturor erorilor, ca și a tuturor crimelor istoriei, este autojustificarea. Or, principiul esențial al Revelației biblice este tocmai că nimeni nu este drept. Că toți sunt păcătoși: aceasta este dogma păcatului originar. Scepticismul istoricului se întâlnește cu pesimismul profetului. Interpretarea biblică a istoriei nu este o teologie în plus care s-ar adăuga celorlalte. Este denunțarea oricărei teorii umane a istoriei. Ea arată că istoria nu-și găsește sensul decât în misterul omului în care ne introduce Revelația 67
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
oricărei teorii umane a istoriei. Ea arată că istoria nu-și găsește sensul decât în misterul omului în care ne introduce Revelația 67. Într-o societate care încearcă să uite, istoricul trebuie să fie memoria ei vie, conștiința sa publică, profetul ei vehement. În plus, istoricul creștin aduce o înțelegere creștină a naturii umane, o judecată moral-biblică și o anumită viață spirituală ca "indicatori"68 suplimentari în analiza unui document istoric, dar fără a uita că este, în primul rând, istoric
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Recursul la istorie pentru a actualiza memoria nu este de natură să înlesnească aplanarea conflictelor de astăzi. În consecință, ele mocnesc și vor mocni zeci și sute de ani, uneori mascând agenda personală a oportuniștilor de carieră. Recitindu-l pe profetul Isaia, Butterfield constată că triumful politic al unui neam nu înseamnă deloc că acesta ar fi binecuvântat de Dumnezeu, după cum nici succesul în viață nu este semnul binecuvântării divine (am putea fi surprinși câți aparenți "ratați" s-au învrednicit de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
să fie cele mai iubite"101, crede părintele Daniélou. Este posibil ca Dumnezeu să se folosească de o nație ca de un instrument al judecăților sale, chiar dacă apoi o distruge 102, este de părere Butterfield. Încă de acum câteva milenii, profetul Isaia identifica acest instrument al voinței divine în regatul asirian. Eșecurile istorice sunt și ele rodnice, și adesea mai mult decât succesele: " Prin dezastre mai disperate decât cele ale popoarelor lumii actuale, vechii evrei, în virtutea resurselor lor interioare, și-au
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lor, evreii sunt primii care au atribuit lumii un caracter istoric, cei care au demonstrat caracterul structural al procesului istoric și care au devenit conștienți de istorie. Inaugurat de legământul lui Dumnezeu cu Avraam, conștientizat de Moise și răspândit de profeți, procesul istoric capătă sens, el urmând a se finaliza cu venirea lui Mesia și mântuirea poporului lui Israel. Se pare că perșii, primul popor arian care a devenit conștient de caracterul istoric 6, i-au influențat pe evrei cu simțul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
evrei cu simțul lor apocaliptic. În afară de evrei, susține Berdiaev, perșii sunt singurul popor care a văzut destinul istoric înzestrat cu finalitate prin victoria lui Ahura Mazda asupra lui Ahriman, așa cum menționează Avesta, cartea sacră a mazdeismului. Mesageri ai voinței divine, profeții evrei au avut menirea să întoarcă poporul lui Dumnezeu la pocăință și, în cazul în care "strigau în pustiu", să anunțe și să confirme pedeapsa ineluctabilă a lui Yahwe. Numai în măsura în care asemenea profeții erau validate de catastrofe (Ieremia, Ilie) evenimentele
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
strigau în pustiu", să anunțe și să confirme pedeapsa ineluctabilă a lui Yahwe. Numai în măsura în care asemenea profeții erau validate de catastrofe (Ieremia, Ilie) evenimentele istorice câștigau o semnificație religioasă ca pedepse aplicate de Dumnezeu în schimbul necredinței neamului lui Israel. Datorită profeților, care interpretau evenimente contemporane în lumina unei credințe riguroase, aceste evenimente se transformă în "teofanii negative", în "mânii" ale lui Yahwe. "Astfel, pentru prima dată, spune Eliade, profeții valorizează istoria, ajungând să depășească viziunea tradițională a ciclului. Se poate spune
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
religioasă ca pedepse aplicate de Dumnezeu în schimbul necredinței neamului lui Israel. Datorită profeților, care interpretau evenimente contemporane în lumina unei credințe riguroase, aceste evenimente se transformă în "teofanii negative", în "mânii" ale lui Yahwe. "Astfel, pentru prima dată, spune Eliade, profeții valorizează istoria, ajungând să depășească viziunea tradițională a ciclului. Se poate spune despre evrei că au fost primii care au descoperit semnificația istoriei ca epifanie a lui Dumnezeu, concepție reluată și amplificată de creștinism"7. Observația lui Eliade, deși pertinentă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Se poate spune despre evrei că au fost primii care au descoperit semnificația istoriei ca epifanie a lui Dumnezeu, concepție reluată și amplificată de creștinism"7. Observația lui Eliade, deși pertinentă, este amendată de teologul german Pannenberg în ce privește preeminența atribută profeților în valorizarea istoriei. Chiar înainte de apariția primelor scrieri biblice, adică a Cărții lui Iov (1500 î.Hr.) și a profeților, Israelul a avut o conștiință istorică încă de la încheierea legământului lui Dumnezeu cu Avraam. Continuitatea acestei conștiințe istorice derivă din chiar
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
concepție reluată și amplificată de creștinism"7. Observația lui Eliade, deși pertinentă, este amendată de teologul german Pannenberg în ce privește preeminența atribută profeților în valorizarea istoriei. Chiar înainte de apariția primelor scrieri biblice, adică a Cărții lui Iov (1500 î.Hr.) și a profeților, Israelul a avut o conștiință istorică încă de la încheierea legământului lui Dumnezeu cu Avraam. Continuitatea acestei conștiințe istorice derivă din chiar numele Domnului raportat la succesiunea generațiilor: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
transforma lumea și a o pregăti pentru a Doua Venire. În acest proces, omul, notează Paul Ricoeur, ajunge să se mântuiască prin imaginație, ca funcție mito-poetică ă (cf. lat. poesis, gr. poiesis = crea: "Imaginându-și propriile posibilități, omul acționează ca profet al propriei existențe [...]. Schimbându-și imaginația, omul își modifică existența"18. Deși fraza are un iz marxist, Ricoeur nu se referă doar la imaginație ca proces psihic cognitiv, ci la imaginația generată de imaginea/chipul lui Dumnezeu în om, legată
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]