10,986 matches
-
a fost cel dintre sentimentele refulate ale vinovăției inițiale (orice schimbare socială prin crime se confruntă cu acest conflict), conștientizarea sacrificiului inutil și mai ales sentimentul lipsei de libertate din relație. Sentimentul neputinței rezolvării acestui conflict a determinat refularea sau proiecția vinovăției în „sus”, iar prelucrarea a urmat modul tipic unei mentalități bazate pe suspiciune și nesinceritate cronică, acela de a căuta vinovații în altă parte. L.A.: Una dintre problemele centrale ale „prelucrării trecutului”, care, în opinia mea, ne blochează cel
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cognitiv-explicativă; restul fobiilor sunt învățate sau intersectări ale celor de bază, trăite diferit, în funcție de structura personalității fiecăruia. Desigur, viitorul ne poate îngrozi și pentru că reprezentările imaginative o fac mult mai bine decât realitatea, însă el poate deveni real tocmai prin proiecția angoaselor neprelucrate și a mecanismului „profețiilor negative care tind să se autoîmplinească”. Faptul de a nu ști ce se va întâmpla cu societatea în viitor nu este decât semnul că o societate deleagă o parte din responsabilitate cetățenilor ei, care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru acțiune, fapte, întâmplări. Situațiile devin pretexte pentru rememorarea analitică ori pentru reverii meditative în marginea destinului fragil al ființei. Rolul central îl joacă personajul, care e o entitate coagulantă, un loc geometric al reflectărilor exterioare. Universul epic e o proiecție a cazuisticii dezvoltate în jurul cazurilor de conștiință, o recuzită evenimențială pentru disertație. În natura meditației își are originea și stilul ales, cizelat până la hipercorectitudine, adesea pedant. În astfel de digresiuni rafinate autorul dă la iveală și o latură intelectuală a
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
fi utilizate și în analiza/studiul elevilor cu cerințe speciale: Analiza produselor activității oferă o sumă de date cu privire la interesele, aptitudinile și capacitățile elevului, concretizate în ceea ce produce în timpul activităților școlare și extrașcolare, informații despre intimitatea vieții psihice (apare o proiecție a trăirilor interne în ceea ce elevul produce), despre imaginația și creativitatea acestuia. Folosită mai ales în studiul aptitudinilor, metoda de analiză a produselor activității permite identificarea elevilor cu înclinații spre un anumit domeniu sau cu un potențial creativ remarcabil, fapt
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
labirintului membranos sau cohlear, ale canalelor semicirculare, ale utriculei sau saculei sau membranei tectoria; - leziuni ale organului Corti, membranei bazilare și nervului auditiv; d) la nivelul nervului auditiv și scoarței cerebrale: - leziuni ale traiectului nervos auditiv sau ale zonei de proiecție din scoarță (surditate corticală). 5.1.3. Tabloul clinic și psihopedagogictc "5.1.3. Tabloul clinic și psihopedagogic" Din punctul de vedere al dezvoltării psihofizice și al particularităților psihopedagogice, pot fi identificate următoarele trăsături ale deficienților de auz: - dezvoltarea fizică
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de către analizatorii valizi a funcției pierdute; în acest caz, auzul deficitar este compensat de văz (prin labiolectură), de simțul vibrotactil (esențial pentru perceperea vibrațiilor articulatorii în procesul demutizării) și mai ales de plasticitatea structurilor cerebrale (interferența funcțională a ariilor de proiecție primară cu ariile de asociație care intervine în integrarea și interpretarea corectă a informațiilor primite pe cale vizuală și vizual‑motrice); - compensarea de tip mixt - întâlnită în anumite cazuri de hipoacuzie cu implicarea structurilor organice și funcționale. În compensarea organică sau
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
lexic, grafic, câmpul de configurație a mulțimilor, câmpul de muncă; - conduita de direcție într‑un câmp spațial: stânga‑dreapta, înainte‑înapoi, sus‑jos; - formarea zonelor de spațiu: zona apropiată, zona semiapropiată (intermediară), zona îndepărtată, zona foarte îndepărtată; - aptitudinile spațiale speciale: proiecția spațială, discriminarea distanțelor, transpunerea grafică (segmente de dreaptă, grafisme, figuri geometrice, simboluri etc.), proiectarea în spații structurate diferit (de exemplu, reducerea la scară). 5. Orientarea (organizarea) și structurarea spațio‑temporală: a) raportarea timpului la propria persoană/experiență; b) discriminarea succesiunii
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
plină de lumină și puritate. Scriind o poezie a luminii prin excelență, P.C. își va semnala preferința pentru această tonalitate încă din titluri: Cuib de lumină (1996), Lumină în amurg (1996), Iluminări (1998) ș.a. O vibrație intensă intervine deseori în proiecții unde sunt prezente culorile „de sânge și foc” (Amurg), iar o analogie trimite la „sufletul rebel/ De pictor flamand”. Rebelă este și pădurea de stejari a Deliormanului, „intrată în baladă” (Origini), după cum purtătoare de mister este și imaginea fântânii cu
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
luna nasul bleg pe geamuri; Strivit în pumni de nouri, cerul des/ Îngenunchează mohorât pe zări/ Și drumul singur rătăcit pe șes/ Se-afundă, șchiopătând, în depărtări...”. Ceea ce pare însă fidelitate neabătută față de recuzita simbolistă se dovedește a fi o proiecție onirică a propriei interiorități. Visul este poate motivul cel mai frecvent al poemelor lui P., iar spațiul oniric se încheagă la limita dintre real și simbolic. Oglinzile, de pildă, sunt suprafețe subțiri între două lumi: a formelor și a adâncurilor
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
n-are inimă./ Să zicem: o femeie scriind.// Căci spune chinezoaica: În meditație sunt ca o fiară».” Romanul Cubul de zahăr (1991) îmbină formula sadoveniană tradițională cu intertextualitatea postmodernă prin prezența auctorială a naratorului. Narațiunea este axată pe contrastul dintre proiecția utopică a visurilor și aspirațiilor adolescentine ale protagonistului, Sava (cubul de zahăr este simbolul armoniei, purității, „dulceții vieții” și perfecțiunii morale), și perspectiva antiutopică pe care o impune mediul alienant al satului de codru Bahuseni, cufundat în infernul sovietizării și
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
o impune mediul alienant al satului de codru Bahuseni, cufundat în infernul sovietizării și al rusificării. Personajele sunt niște dezrădăcinați, înstrăinați în vatra strămoșească, ale cărei temeiuri morale au fost surpate. Ideea încrucișării absurde a mistreților cu scroafele este o proiecție grotescă a experimentelor monstruoase care au distrus comunitatea rurală basarabeană. P. a mai publicat volumul de proză Păsări mergând pe jos (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), articole polemice și cronici literare. SCRIERI: Timpul probabil, pref. Mihai I. Ciubotaru, Chișinău
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
fluxul stilistic și finalitatea estetică, ca și în romanul Podul aerian (1981), proză a „deriziunii”, cu o mai complexă bătaie și amplitudine. În sfârșit, cele două volume din Istoria literaturii române de azi pe mâine (2001) reprezintă în intenție o proiecție „structurată anagogic” și întemeiată pe o perspectivă de evaluare a „trei tipuri de fapte: permanente, repetabile și noi”. Subliniate în comentariu prin enumerare și confruntare, cele trei categorii susțin impresia curgerii istorice, cu o mare pondere acordată ideopoliticului, întrucât - așa cum
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
și cum poate renaște un autor plonjat în indiferență pioasă, dacă este actualizat cu fler și metodă. Autoarea uzează de o serie de stratageme sofisticate, compartimentele și etajele operei fiind explorate sistematic și după aceea puse în consonanță: descrierea, explicarea, proiecția speculativă se împletesc. Slavici este examinat într-un orizont comparatist amplu - Preda, Dostoievski, Tolstoi -, care îl situează și îl luminează contrastiv. Biografia e recuperată ca reper în construcția operei, menținându-se o tensiune fructuoasă euristic între creator și insul „care
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
subiecte sentimentale, intriga romanțioasă, acțiunea cu sens pilduitor, într-o ambianță cu „icoane” de la țară sau din trecut. Din același arsenal vine însă și surprinderea unor situații la granița anormalității sau chiar din zona patologicului, cu consecințele lor în planul proiecțiilor obsesive, ca în volumul Între viață și moarte (1912) sau în romanul Stigmat (1940). Schematice și teziste, în limita acelorași clișee sămănătoriste, sunt romanele Măscărici (1933) și Cântec de sirenă (1934). Reușitele prozatorului se conturează extrem de rar, și anume în
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
și a devenit un personaj legendar în Argentina) și sentimentul apartenenței la un neam al cărui spirit îl poartă indelebil reprezintă sursa romanului fantezist-istoric Estrellita și regele Țării de Foc (1993). O revoluție, o poveste de dragoste, problematică politică, morală, proiecție în fantastic, toate acestea compun o poveste ce amintește de un roman de Jules Verne, cu aventuri și personaje exemplare. Scriitorul probează capacitatea de a crea atmosferă din notații pline de acuratețe privind natura, prezența umană, specificul local. Textele din
POPPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
nuvele. O caracteristică a acestora e dilatarea percepției realului până la fabulos și mitic. Cadrul multor întâmplări fiind satul din regiunea sud-vestică a țării în anii războiului și ai secetei, ele oferă suport unor stări alienante, provocatoare de exasperări paroxistice, de proiecții demențiale, de halucinații. Sunt particularități care, în cele mai izbutite nuvele, ies nu doar din calapoadele strâmbe ale realismului socialist, ci din orice tipare consacrate ale literarului și devin în romanele de maturitate constituenți formativi ai unui stil de o
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
aceasta din urmă reductibilă, în cele din urmă, la genul bulevardier superior, ilustrat cu succes și de alți dramaturgi, de la A. de Herz la Victor Eftimiu. Ca prozator, R. a fost remarcat mai ales pentru romanul cu substrat autobiografic Mâl, proiecție a unei obsesii erotice. Scris într-un stil limpede și alert, gazetăresc, marcat de ritmul precipitat al dezvoltării conflictului, ca într-o piesă de teatru (Perpessicius l-a numit, prin opoziție cu romanul-fluviu, „roman-cascadă” sau „roman-torent”), Mâl poate interesa prin
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
a relevat coerența mito-poetică și forța imagistică, de sorginte expresionistă, din Liniștea aerului. Evitând sentimentalismul, poeta fascinată, totuși, de iluzie își proiectează ipostazele lirice într-un mod dinamic, prin succesiunea motivelor: viața ca teatru, singurătatea, arborele emblematic, criza de identitate, proiecția celuilalt. Simbolurile naturii originare se armonizează cu acelea ale spațiului citadin asimilat devenirilor interioare. Următoarele cărți, Oaspetele de piatră și Iluzia risipei de sine, ambele publicate în 1998, sunt diferite ca viziune poetică. În Oaspetele de piatră, R. continuă traseul
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
la forța sugestivă a imaginii, R. cizelează cu grijă versul, asociind, nu o dată, vizualul cu auditivul, în tablouri memorabile. Nu se ferește să îmbine (uneori bizar) lirismul cu erudiția istorico-literară. Volumul Cetățile înecate, notabil prin coerența imagistică, e conceput ca proiecție a unui vis-coșmar, cu un univers gata să se descompună, cu cetăți pustii, unde foarte rar figurile legendare ale copilăriei - domnița din basme, îngerii nopții - mai vizitează imaginația. În 1968 poetul revine cu placheta Sosesc romantic, deosebită în esență, dar
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
ei, selectat din existența obiectivă. Pentru cât mai multă precizie, unii definesc r. ca reflectarea obiectiv exactă, relevantă, a ceea ce realitatea are esențial, semnificativ. Dar ce e realitatea? Realul, afirmă Wellek, include totul, deci și lumea interioară, plăsmuirile fanteziei, visurile, proiecțiile simbolice. După Garaudy, întrucât „orice operă de artă autentică exprimă o formă a prezenței omului în lume”, „prezență asemănătoare aceleia a unui ferment”, „nu există artă care să nu fie realistă”. Cu toată vâlva stârnită și cu tot meritul istoric
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
literar este surprinderea, simultan cu prezentarea faptelor, a amprentei lor eidetice, adică a semnificației lor în ordine absolută („substanțială”) - sau, în termenii specializați ai Doctrinei substanței, intuirea, în forma „prezenței”, a structurii axiale, orientate noosic, materialitate („necesitate”)/ spiritualitate („noos”). În proiecție estetică strict determinată, personaje substanțiale - excentrice prin absența eterogenității psihologice și supraumane prin cenzură esențialistă - sunt, într-o măsură infinit mai accentuată decât eroii romanelor, personajele pieselor de teatru ale lui P. După cum s-a observat, entitățile dramatice camilpetresciene „nu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
cu E. Lovinescu, teoreticianul sincronizării literaturii noastre cu spațiul spiritual occidental. Egal semnificativă, apoi, este accepția autenticității ca denunțare a estetismului. Recognoscibile în opera camilpetresciană sub înfățișările argumentative cele mai diverse, incidențele condamnării estetismului european al sfârșitului de secol XIX - proiecții ideologic-literare ale experienței copleșitoare a războiului („Cei întorși din tranșee încă palizi au arătat că jocurile cu vorbe sunt ridicole și că ei au văzut direct moartea”) - se constituie în reperele sistematice, conștiente și programate, ale unei ofensive fără întoarcere
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Mișcarea”. Editorial, debutează în 1907, cu volumul de poezii Flăcări. Culegere de „poezii erotice”, în realitate conținând și versuri de caracter contemplativ, elegiac, prima carte a lui M., și în măsură sporită cele următoare, procură bucurie estetică mai ales prin proiecția iconografică. Declamațiile de orice fel, patriotice, morale, filosofice, erotice, sunt aproape comune în pofida versificației impecabile, în schimb memoria reține „tablouri” ca acela, nocturn, al cetății fără viață din Pustietate („În hlamida nopții, stropită cu aur și foc,/ Cetatea-și îmbracă
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
cu un sânge poetal foaia verde”. Titlul Scurtă proză, frecvent în acest volum, nu se referă atât la aspectul formal al textului sau la atracția exercitată de prozaic asupra liricului, ci indică mai degrabă obiectul acestuia: prozaismul descurajator. Docta puella, proiecția duios-ironică a duhului livresc, o umbră de „fecioară Geraldine” (Ion Pop), înlocuiește îngerul tradițional în dialogul (sau „lupta”) scriitorului cu el însuși. Poetul echinoxist refuză tradiția angelică, ia în deriziune vechiul motiv pentru a-l înlocui cu o variantă mai
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
fragment din articolul Poezie semnat de G. Călinescu în 1962, la rubrica „Cronica optimistului” din „Contemporanul”. Criticul îl remarcase pentru inspirația „năvalnică și uneori solemn exaltată”. Într-adevăr, acum ca și mai târziu, poetul își construiește versul imnic, ridicând în proiecții deseori grandilocvente banalul existenței. Se înșiruie cânturi, organizări ciclice, confesiuni, cuvinte febrile, asocieri livrești cu surse legendare, cristice, folcloristice, o imagistică impregnată de patetism și câteodată eterogenă („firul de iarbă crește, eu scriu”, „eternă arcă”, „izbucnește dintr-o statuie lumină
MURGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]