5,689 matches
-
mine nedumerită. —Să jucăm ce? Ups. —O, nu ți-am spus? Mă gândeam să jucăm Trivial Pursuit. Nu, nu mi-ai spus, zise Maria încordată. Ne-ai invitat la cină. Știi că urăsc jocurile. Cum poți să urăști Trivial Pursuit? protestă Danny. Sunt doar întrebări și răspunsuri. Nu de-asta îi plac lui Jenny jocurile, ripostă Maria. Ea și cu Mark au jucat dintotdeauna jocuri ca să nu fie nevoiți să-și vorbească și le-au jucat cu ceilalți ca să nu lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Îmi pare rău, am zis pe un ton trist. Probabil am părut gata să izbucnesc în lacrimi pentru că ea s-a mai îmblânzit - nu că aș fi meritat-o. — Te rog, nu mă face să-mi fie milă de tine, protestă Maria. Îmi taie plăcerea de a fi țipat la tine. Acum bănuiesc că trebuie să-ți ușurez suferința. Un glonț ar fi foarte bine-venit acum, am fost eu de acord. Maria nu mă contrazise. Ceea ce mi-am dat seama în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ducă la un supermarket cu mâncare organică din Lavender Hill și apoi la o farmacie de la Clapham Junction, care e deschisă sâmbătă seara până târziu. Nu trebuia să te deranjezi așa de tare. Dar nu mai avea energia necesară să protesteze. —Nu ai pe nimeni în apropiere care să mai treacă din când în când pe la tine? am întrebat eu îngrozită de dulapurile și frigiderul lui aproape goale. Alfie se simți jignit. — Parcă aș avea o sută de ani și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fost momentul în care mi-am pierdut pofta de mâncare. —New York, șopti el. —E minunat în perioada asta a anului, frig și înviorător. Îți va plăcea. Iar americanii se vor îndrăgosti de tine! — Pentru că sunt ciudată? am sugerat eu. Nu! protestă el. În fine, ești puțin... neobișnuită. Am mușcat din Dumnezeu-știe-ce comandasem. Sigur carne, gătită cu mult usturoi. Va trebui să mănânc bomboane mentolate toată după-amiaza înainte de a ajunge acasă, unde voi putea să mă spăl pe dinți. Și să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de acolo fără a suscita vreo înclinație violentă. Când au pus tema din Buffy, spaima vampirilor, am luat-o la sănătoasa. Când am ajuns afară, am târât-o pe Lisa până la primul restaurant și am comandat șampanie. Sunt gravidă, a protestat ea, nu pot să beau. Întâmplător am o soluție pentru asta. Am scos din geantă teancurile cu articole scoase de Maria de pe internet cu câteva săptămâni în urmă, despre beneficiile „consumului moderat de șampanie în timpul sarcinii“. Rămăseseră de atunci în geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de satin și un guler din dantelă. —Arată groaznic, am spus în timp ce mă plimbam în sus și-n jos în mare suferință. Maria îmi urmări privirea. Spui asta doar pentru că nu-ți place să fii privită. Nu e adevărat, am protestat. Oare așa era? M-am uitat din nou la mine în oglindă. Mă deconcerta plăcerea pe care o simțeam văzându-mă atât de diferită. Acesta era chiar un pas dincolo de transformarea suferită în mâinile magicienilor Lisei. Tot ce făcuseră ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
imediat. —Rău. Am stat acolo în tăcere, jucându-ne cu paharele. Maria mi-a spus cu blândețe. Ești conștientă că nimic din toate astea nu e real, nu-i așa? Nu eram conștientă de asta, dar eram prea obosită ca să protestez, așa că am aprobat. —Totuși asta nu mă face să mă simt mai bine. —Uită-te ce nebunie a fost totul: l-ai părăsit pe Mark, ai dat petrecerea origami, ai început să ieși cu Ed, te-ai lăsat prinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
plăcutul stil al zilei aflate pe sfârșite virgulă... și vechiul Paris În căutarea căruia se afla mereu linioară... uneori simțit cu intensitate linioară... alteori și mai intens căutat linioară... era În strălucirea imemorială a marii virgulă...“ — Dumnezeule mare, câte virgule! protestă dactilografa. Blestematele de propoziții parcă nu se mai termină. Asta nu mai are decât trei rânduri, spuse cea care o ajuta. — Numai! exclamă dactilografa. Am pierdut șirul. Incapabilă să Își Înfrâneze curiozitatea, Theodora se apropie de fată cu Întrebări. Reieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
obiceiuri gregare, căruia Îi plăceau mesele și petrecerile și care primea numeroase invitații, George Du Maurier se plângea de mult de inconvenientul traiului atât de departe de Londra atunci când participa la astfel de evenimente. Trăsura era diabolic de scumpă, după cum protesta el adesea, căci vizitiii cereau sume substanțiale În plus pentru a urca pe Fitzjohn’s Avenue sau pe Haverstock Hill. Prin partea locului nu exista decât o singură trăsură, pentru serviciile căreia se găsea adesea În concurență cu un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o cunosc. — Atunci trimite-i un bilet prin chelner. Spune-i că ne-ar face plăcere să o cunoaștem. — Nici nu mă gândesc. — Aș face-o eu, dar englezeasca mea nu-i destul de bună. — Așa ceva nu se face aici, Guy, protestă Henry. Cu neputință. — Și de ce, mă rog? vru să afle Maupassant, servindu-se cu vin, spre disperarea chelnerului care stătea În apropiere și care considera că aceasta era Îndatorirea lui. E disponibilă, fără Îndoială. Altfel, de ce ar prânzi singură Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de gheață. — Mă tem că ești nemulțumită de articol, Fenimore, spuse el. — Nu, nu, replică ea neconvingător. Sunt sigură că ai dreptate. — În legătură cu ce? — Cu anvergura modestă a realizărilor mele. — Dar ți-am lăudat În cel mai Înalt grad opera! protestă Henry. — Serios? Stai să mă mai uit o dată. Fenimore Îi luă articolul Înapoi, parcurgându-l rapid cu privirea. — Spui că Anne - romanul meu cel mai cunoscut - e cel mai prost. — Nu „cel mai prost“, zise Henry ipocrit. Cred că expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căsătorise cu o femeie dintr-o familie bogată și avea mai puține nevoi decât frații lui. Henry prevăzu probleme legate de această excludere - pe bună dreptate, după cum avea să se dovedească. Bob, care Își detesta dependența financiară de socrul său, protestă viguros, Împăcat abia când Henry se oferi să Îi cedeze 5 000 dolari din partea care Îi revenea. — Ești foarte generos, Îi spuse Katharine, auzind de gestul lui. — Nu știu de ce, dar cei din familia James se ceartă Întotdeauna pe testamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apariții recente. — Ce poveste oribilă, Henry, Îi spuse Fenimore mai târziu, când făcu aceeași observație la cină (mâncau la Hotelul Randolph, unde Henry trăsese peste noapte). Inteligentă dar oribilă. E o calomnie la adresa femeilor. — Fii serioasă, Fenimore, nu e adevărat, protestă el. Recunosc că doamna St George e un tiran. Dar ai putea la fel de bine să spui că e o calomnie la adresa bărbaților. Gândește-te la trădarea prin care St George i-o fură pe fată protejatului lui, după moartea soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o calomnie la adresa bărbaților. Gândește-te la trădarea prin care St George i-o fură pe fată protejatului lui, după moartea soției. — Dar este influențat de materialismul soției lui. Iar la sfârșit, fata e la fel de rea. N-are rost să protestezi, Henry, morala povestirii e limpede: pe femei nu le interesează decât să-și asigure propriul confort și, de aceea, sunt Împotriva artei. — Exagerezi, draga mea Fenimore, spuse Henry cu un zâmbet pe care Îl dorea dezarmant. Dar cred că vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cred că e ceva „pe-alături“ În chestia asta. Fără Îndoială, unele dintre modele sunt cu adevărat frumoase. Dar altele nu sunt și bineînțeles că toate au păr. — Păr? repetă Henry mirat. — Păr pubian. Crează un efect fotografic. — Dar, Kiki, protestă Henry, dacă ar fi să umblăm toți dezbrăcați, așa cum susții, ar trebui să ne obișnuim cu această trăsătură a anatomiei umane. Da, dar dacă tot n-o facem, mi se pare dizgrațios. Artiștii plastici nu reproduc părul pubian... artiștii adevărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
durase mai mult decât de obicei, iar acum erau blocați Într-un șir lung de vehicule, pe Regent Street. Lasă, dragul meu, spuse Emma blând. O să ajungem la timp pentru piesa lui Henry James, nu? — Dar mie Îmi plac farsele, protestă Du Maurier gros. După cum știau amândoi, motivul real al nemulțumirii era că, după ce plătise pentru două piese, Îl irita gândul că nu beneficia În totalitate de contravaloarea banilor. Câștigurile Înregistrate brusc În urma succesului lui Trilby nu Îi schimbaseră mai deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ziua de mare. Curând am ajuns să încasez sume care au determinat-o pe mama ca, din motive de-acum pedagogice, să-i reducă fiului câștigul deja excesiv de la cinci la trei la sută. Hotărâre de care am luat act protestând. Ea însă a spus: „Ca nu cumva să ți-o iei în cap“. Cu toate astea, până la urmă stăteam mai bine cu banii decât mulți dintre colegii mei de clasă, care locuiau pe Uphagenweg sau pe Steffensweg în vile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
politica zilei mă interesa prea puțin. În orice caz, atunci când reînarmarea a devenit un subiect de discuție, până la urmă o realitate, tânărul participant la război, cel care se arsese cu ciorba, s-ar fi putut afla în masa celor care protestau, dar nu luau atitudine din punct de vedere politic, a „Mișcării Fără Mine“. Cancelarul Adenauer părea o mască în spatele căreia se ascundea tot ce uram eu: fățărnicia cu care făcea pe creștinul, refrenele mincinoaselor asigurări solemne de nevinovăție și masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cataloage drept modernismul cel mai avântat. Adversarul său în această polemică se numea Will Grohmann, un critic de artă pentru care nu conta decât ceea ce, după verdictul lui Hofer, avea drept urmare „deraierea în depărtările cețoase ale neantului“. În articolele ale protesta împotriva intoleranței care domnea pretutindeni și s-a depășit pe sine până într-acolo încât să avertizeze împotriva apropierilor de „statul nazist al Gauleiterilor“. Nu pe temeiul poziției sale de director al facultății noastre, ci ca luptător singuratic împărțea bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
previzibilează, mandea insist, fincă mi-am pus În scăfârlie să beau mate În fiecare sfântă ziulică cât oi sta pân străinătăți. Vești grase, canci. Da aseară blocase colidoru o tabără dă valize. Chiar Poyarré, care-i franțuz d-ăia de protestă, a urlat cât l-au ținut bojocii, da s-a tras gigea deoparte când i-a zisără că toată curelăraia era propietatea lu alde Lagrange sau, mai la fix, Grandvilliers-Lagrange. Se lățește zvonu că iei sunt mahări baștani. Poyarré mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
minut, nici o zi, nici un an mai mult. Poimâine, la nouășpe și cinzeșcinci trecute fix, În cabina telefonică număru doi dân Constituție, vii cu mălaiu-n plic. Io o să port un parpalac dă cauciuc și-o garoafă roșie la botoneră. — Catanga, a protestat Cárdenas, da dă ce să ne obosim până acolo, că doar stai la doi pași. I-am Înțeles punctu dă vedere, da lozinca mea ie să nu dau napoi. În Constituție, am zis, poimâine În cabina doi. De nu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ne facă să ne simțim În largul nostru?“ — Hai să terminăm bâlciul, spuse Barnes. Întreabă-l ce arme are. — Mă Îndoiesc că va Înțelege conceptul de armă. — Toată lumea Înțelege conceptul de armă, ripostă Barnes. Apărarea este o chestiune de viață. — Protestez Împotriva acestei atitudini, spuse Ted. Voi, militarii, vă Închipuiți că toată lumea vă seamănă. E posibil ca acest extraterestru nici măcar să nu aibă conceptele de armă sau apărare. Poate că vine dintr-o lume În care apărarea nu are nici un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fără prea mult efort. Astrofizicienii tind să se concentreze asupra universului exterior Îndepărtat ca o modalitate de evadare din realitatea propriilor lor vieți. Și, Întrucât În astrofizică nimic nu poate fi În cele din urmă dovedit... — ... Asta e absolut neadevărat, protestă Ted. — Destul! Ajunge! Îl Întrerupse Barnes, izbind cu pumnul În masă. Se lăsă o tăcere jenantă. Norman era Încă supărat, dar, În același timp, stânjenit. „Mi-a făcut-o Ted. Ce mai, mi-a făcut-o! Și a reușit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
moarte, balena. În felul ăsta, atacul apare ca un accident al creației. Ascultau Încordați. Lui Norman explicația i se părea mult prea ușoară. — Eu cred că nu-i exclus ca Jerry să ne fie ostil. — Nu pot să cred asta, protestă Ted. Nu cred că Jerry e ostil. — În tot cazul, așa se manifestă, Ted. — Dar nu cred că o face intenționat. — Oricare i-ar fi intențiile, interveni Fletcher, ar face bine să nu ne mai atace din nou. Pentru că structura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
inert în brațe. O structură organică ce trebuie îmbălsămată și îngropată adînc pentru că pute și începe să viermuiască. La ce bun trupul care împiedică sufletul să se unească?” V. din spital îl văd pe tînărul Doctor care ar vrea să protesteze. Să-i reproșeze tînărului V. că nu poate fără acesta. Căci grija față de trup e doar, propria sa meserie. Se înserează în camera distrusă a celor doi. S-a umplut de fum și becul din tavan împrăștie o lumină neagră
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]