3,814 matches
-
intre aici și să-i taie gâtul căpitanului sub nasul nostru. Caporale! închide-l pe Mulay. Dacă scapă, ordon să fii împușcat. Pe urmă, fă-mi legătura cu capitala. Ali! — Ordonați, dom’ sergent, spuse negrul. — Pune la punct toate vehiculele... Provizii maxime de apă, combustibil și hrană. O să-l găsim pe porcul ăsta chiar dacă se ascunde în fundul iadului. Peste o jumătate de oră, Postul Militar din Adoras forfotea, cuprins de o activitate cum nu se mai văzuse de pe vremea creării lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în nisip de cum ar fi zărit un vehicul în depărtare, dar apa aproape digerată din stomacul cămilei nu avea cum să mai reziste încă o zi fără să se strice de tot și fugarul avea neapărat nevoie de o nouă provizie. Izvoarele subterane, acele atankor din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi uneori un pic de lichid mocirlos și sălciu, nu ajungeau ca să supraviețuiești și erau doar un ajutor pentru călătorul care îndrăznea să pătrundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
societății în care se născuse. — Ar fi mai bine s-o lăsăm baltă, zise. Niciodată n-o să fim de acord... Vrei să mănânci ceva? Gacel făcu un gest de încuviințare, și locotenentul căută în lada mare de lemn unde erau proviziile. Deschise o cutie de carne pe care o împărțiră, pe urmă mâncară pesmeți și niște brânză de capră tare și foarte uscată, în timp ce soarele se ridica la orizont, încălzind pământul și smulgând reflexe din stâncile negre ale masivului Sidi-el-Madia, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
E în fortul de la Gerifíes, zise în cele din urmă. Gacel avu senzația că spunea adevărul și socoti în minte distanța. — O să am nevoie de trei zile ca să ajung acolo și de încă una ca să fac rost de cămile și provizii - cugetă îndelung, și în glasul lui se ghicea un ton oarecum amuzat. Asta înseamnă că atunci când îmi vor pregăti o ambuscadă la guelta de la Sidi-el-Madia, eu o să fiu deja în Gerifíes - își bău ceaiul încet, cu delectare. Ne vor aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de știre celorlalți să mă aștepte... Am timp! afirmă convins. Da. Cred că am timp. — Și cu mine ce-o să faci? întrebă guvernatorul cu un ușor tremur în glas. — Ar trebui să te ucid, dar o să-ți las apă și provizii pentru zece zile. Dacă mi-ai spus adevărul, o să trimit pe cineva după tine. Dacă m-ai mințit și Abdul-el-Kebir nu e acolo, o să mori de foame și de sete, pentru că nimeni nu poate rupe legăturile curelelor din piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să-și descheie cu greu cureaua și pantalonii. Gacel îl ajută să și-i scoată, apoi îl legă cu conștiinciozitate, iar la sfârșit îi luă ceasul și un inel cu un briliant mare. — Cu asta am să plătesc cămilele și proviziile, spuse. Sunt sărac și a trebuit să-mi omor cămila. Era un mehari frumos. Niciodată n-am să mai găsesc unul la fel. își strânse lucrurile, lăsă sprijinite de perete o gerba cu apă și un sac cu fructe uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gânditor câteva clipe, ca să se orienteze, poate, sau ca să-și traseze în minte drumul pe care avea să-l urmeze din locul unde se găsea până la un fort îndepărtat. în primul rând, avea nevoie de cămile, o mare cantitate de provizii și gerbe pe care să le umple cu cât mai multă apă, pentru că știa că în împrejurimile erg-ului Tikdabra nu sunt puțuri, iar mai la sud începe „marele pământ pustiu“ ale cărui hotare nimeni nu le cunoștea cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
animale, dar după ce sfârși, observă sacul de pânză. — N-ai decât asta? vru să știe. — E tot ce am... Nu e prea mult pentru cineva care a fost președintele unei țări - arătă spre interior. Du-te la bucătărie și adu provizii și toate vasele ca să le umplem cu apă - dădu din cap. Apa o să fie problema noastră în această călătorie. — în deșert apa e întotdeauna o problemă... Sau nu? — Ba da, bineînțeles, dar acolo unde mergem, e mai mare decât oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oaspetele tău... îi aruncă o privire prietenoasă. — Urează-i noroc din partea mea. Celălalt înțelese că hotărârea lui era fermă și că nimic n-ar fi putut să-l facă să și-o schimbe. Ai nevoie de ceva? întrebă. Bani sau provizii? Tăgădui și-i arătă întinderea: — Acum sunt un om bogat și în acest ținut am văzut mult vânat. N-am nevoie de nimic. Rămase neclintit, în timp ce vehiculele treceau pe lângă el și se îndepărtau spre sud, și abia când praful care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Cine ți-a dat-o? — Un bătrân conducător de caravane, răspunse fără să mintă, dar și fără să spună adevărul adevărat. Avea o grămadă. — Cu din astea plăteau călăuzele și cămilarii, spuse celălalt convins. Cu din astea cumpărau animalele și proviziile... Știi, adăugă apoi cu un zâmbet ironic. Eu mă angajasem să însoțesc „Marea Caravană“, dar cu zece zile înainte de plecare am început să scuip sânge și m-au respins. „Ai tuberculoză, mi-au spus. N-ai ajunge nici măcar la Tripoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi îngăduit niciodată s-o facă. La fiecare sfârșit de săptămână, Anuhar-el-Mojkri își părăsea comodul și răcorosul birou din Palatul guvernamental, se urca în vechea Simca, pe care o lăsa pe o străduță din apropiere, încărcată cu apă și provizii, și se îndrepta hurducănind spre apropiatele contraforturi ale muntelui ce domina orașul El-Akab, pe a cărui culme se înălțau ruinele unei fortărețe inaccesibile, ce servise drept refugiu locuitorilor oazei în vremuri de război și incursiuni de pradă. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
simți puțin Îndurerată de un vag sentiment de incorectitudine, dar nu era obișnuită să protesteze. — Va trebui să-mi iau poșeta, spuse ea. Am câteva sandvișuri În ea. El se uită la fată. — Nu-mi spune că ți-ai luat provizii pe trei zile. — Oh, nu! Doar pentru cina de aseară și dejunul din dimineața asta. Am economisit astfel vreo opt șilingi. — Ești scoțiancă? Ascultă-mă. Vei lua micul dejun cu mine. — Și ce mai aștepți să iau cu dumneata? — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
insulei Bora Bora, de aceea există riscul că locuitorii insulei să sfârșească prin a se împărți în două facțiuni ireconciliabile. Membrii expediției își dedicară timpul petrecut pe insula îndeosebi consumării multor fructe, pescuitului în laguna, strângerii de apă și de provizii și pentru a face dragoste cu vahínes, singurele care nu reușiră să se bucure de nici un minut de odihnă, căci se părea că părăsirea spațiului limitat al navei determinase creșterea libidoului bărbaților, care își petreceau toată ziua, din zori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
i-am văzut niciodată, recunoscu el, cu lăudabila sinceritate. Dar am umblat prin locuri în care oamenii se temeau de ei că de diavol. Se pare că sunt și canibali. Nu mai aveau ce să obțină de la insulari, în afară de apă, provizii și mângâierile celor mai focoase tinere, astfel că, două zile mai târziu, Miti Matái ordona să se ridice pânzele, odată cu căderea serii. Dacă rechinul încă se mai află prin preajmă, odată cu lăsarea întunericului, mai ales dacă începe să sufle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acea ambarcațiune auxiliara avea să se dovedească de mare folos atunci când vor trebui să se apropie, pe furiș, de o insulă dușmana. Cum cei patru războinici se angajaseră să se întoarcă singuri după încheierea luptei, restul zilei îl dedicară încărcării proviziilor, astfel că, odată cu apariția primelor stele, Navigatorul-Căpitan era gata să le aleagă pe acelea care aveau să-l călăuzească până la insula fioroșilor Te-Onó. Deși hartă cerească era diferită, ca și numele constelațiilor, instinctul sau infailibil și capacitatea să nelimitată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se facă de gardă și pe bordul Mararei. Totuși, situația devenea din ce in ce mai încordata și nici nu mai putea fi prelungită, căci nu aveau cum să hrănească atâția oameni zile și săptămâni în șir, mai ales că taifunul distrusese practic toate proviziile insulei, împreună cu pirogile cu care locuitorii ei obișnuiau să pescuiască dincolo de recif. Nici apă potabilă nu abundă în partea aceea a insulei, astfel că se vedeau nevoiți să le permită femeilor să meargă s-o aducă de la un izvor îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
recife - puteau fi închise într-un coș mare, pe care să-l atârne în afara punții la o înălțime potrivită pentru că valurile să-l ude mereu, dar care să se afle, în același timp, la adăpost de rechini. Asemenea alimente constituiau provizii comode și practice, la care Pahí-Vahínes puteau apela oricând. Înțelegând că oamenii săi se află într-o situație grea, Miti Matái le dădu femeilor permisiunea să se aprovizioneze și cu ouă și carne de țestoasă, căci Hiro Tavaeárii le ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ermetic. Înăuntru se afla toată averea lui - ceva mai mult de o mie de dolari - produs al vânzării mobilelor și mașinii, după ce scăzuse biletul de avion, cheltuielile de început și ceea ce îi dădea din când în când părintelui Carlos pentru provizii. Indianca îl privea în tăcere, cu o umbră de neliniște în ochi. Stătea în continuare pe vine sub copac, urmărindu-i mișcările cu privirea și când reveni din colibă cu hamacul și apărătoarea de țânțari, o găsi instalată la prova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mine, ceva îndepărtat, diferit, familiar, străin. O fantomă. O adiere invizibilă de vânt. Pe cât de repede veni, pe-atât de repede și plecă. Numai că, zise mai departe Scout, dacă nu primesc nici un avans, o să trebuiască să cumperi tu toate proviziile și toată mâncarea. Tot ce ne trebuie. — Bine, am spus, șocat și distras de brusca ființă din mine, încercând s-o alung înapoi în întuneric. — Și-o să includem în asta și micul dejun, prânzul și cina. — Bine. — Începând de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de probă dintr-un magazin universal, printr-o parcare subterană și-am coborât în camera cu provizii a unui fast-food pentru a ne completa rezerva de mâncare. Ce nu pricep eu, am spus, pe când Scout strângea baghete de pâine, cârnăciori, sosuri și diverse cutii și pachete de carne tocată, e de ce n-am coborât în ne-spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu noi și îți vom explica totul! M-au condus pe navă și am pornit. Pe drum cei doi mi-au vorbit despre necazul lor. Noapte de noapte o creatură ciudată dădea buzna în orașul piticilor și le lua toate proviziile , le strica drumurile, podurile, casele. Pe lânga ei, eu eram un gigant și erau convinși că îi pot ajuta. În scurt timp am ajuns și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că planeta lor era mare... cât
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
s, transpirând deasupra băii sfârâitoare de ulei. Redus la fluxul și la refluxul lichidelor vitale, am deprins bucuria până atunci neglijată a navigației. Urmăream cum picătura părăsea rezervorul perfuziei, pornind de-a lungul șenalului navigabil al tubului. Pătrunzând În mine-brațuldrept, proviziile Înmagazinate În cala-i transparentă erau descărcate În mai multe bărcuțe, iar noua flotă aluneca de-a lungul coastelor, ajungând În vastele palate ale inimii. De acolo, Încărcătura pleca spre toate colțurile imperiului, trecând din artere În arteriole, apoi În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la un picnic și-ți puneai ochelarii speciali, dar când vedeai câteva mii de germeni periculoși picotind pe sandvici, iar alții dându-ți cu tifla din vârful fripturii, Îți pierea cheful de viață. Așa că, În timp, oamenii și-au făcut provizii, tone de hrană sintetică, ieftină și inalterabilă, care mai avea și marea calitate de-a nu putea fi infestată de microorganisme, și, În ciuda asigurărilor date de autorități că situația se afla sub control, s-au Închis În case. Când ieșeau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ochișori ca de neghină cercetă atent odaia. „Iată un ins fără probleme” mi-am zis eu cu invidie. Apucînd o cale cunoscută, șoricelul tipăi grăbit către sacul cu nuci, căci doamna Tomulescu, între altele, îmi folosea odaia ca depozit de provizii. Alese una și, grăbit, se înapoie la gaură; nuca însă nu voia să treacă. Neliniștit, animalul începu să dea semne de perplexitate: dispăru în gaură, se întoarse iar și, încercînd să tragă nuca înăuntru, repetă de cîteva ori operația. Zgomotul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în familie, într‑o cameră cu lambriuri de lemn, tata cântă la violoncel, mama la pian - mama e doctoriță - frații cântă la flaut sau la vioară, părinții îi iubesc ca pe ochii din cap, petrec revelionul la casa din Semmering, proviziile de care are nevoie vesela adunare sunt aduse în hohotele de râs, chicotelile și pupăturile tineretului și transportate la etaj, chestie care are de‑a face cu munca tot atât cât are de‑a face scripca cu iepurele; ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]