3,993 matches
-
Era sigur că superiorul său va auzi despre asta și, apoi, dacă existau și victime... Trebuia să fie ferm în ceea ce privea decizia. — Dacă nu vă supărați că spun asta, îi zise el brigadierului, nu mi se pare cea mai prudentă dintre posibilități... Mai târziu în cursul dimineții, se întâlniră cu inspectorul sanitar șef, însoțit de o mulțime de afaceriști furioși și de vânzători care-și petrecuseră toată noaptea scandând sloganuri în jurul bungalow-ului său. Palid și cu răsuflarea întretăiată, coborî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
venea de la calitatea de Prezicător. Acest lucru, în ciuda caracterului său slab și căpos, îl făcea interesant. Din nefericire, nu era decât un om din două milioane, nici tipic, nici diferit de cei din specia sa. Gosseyn putea să formuleze anumite ipoteze prudente, cu privire la Prezicători, după observațiile făcute asupra lui Leej și Yanar. Dar asemenea concluzii puteau fi lacunare. Și-l scoase din cap pe Yanar și-i vorbi lui Leej. - În cât timp ajungem la Crest, unde se găsește baza de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Nirena șovăi, apoi se apropie și se așeză pe genunchii lui Ashargin. Conversația care urmă fu cea mai însuflețită pe care îi fusese vreodată dat lui Gosseyn s-o audă între două femei. Nici o secundă, în restul serii, cuvintele lui prudente nu încetară a fi acoperite de fondul sonor al acestei sporovăieli feminine. Gosseyn dădu glas mai întâi uneia dintre cele mai neînsemnate griji pe care le avea. - Dumneata cunoști problema creierelor secunde? întrebă menționând cuvântul pentru prima oară în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mocirla de recursuri În care, tăbăciți În șmecherii, avocații vicleni ai maphiei ar fi afunda-o fără milă și compasiune, legea hotărî să aștepte cu răbdare să vadă cum vor evolua lucrurile. Era, fără umbră de Îndoială, atitudinea cea mai prudentă. Țara era mai agitată ca niciodată, puterea confuză, autoritatea diluată, valorile În proces accelerat de inversare, pierderea simțului de respect civic se extindea la toate sectoarele societății, probabil nici dumnezeu nu știa unde ne ducea. Circula zvonul că maphia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
c-ai călcat calea până aici. DĂNILĂ: Toate le vezi, le știi și le-nțelegi, cumnată dragă! Iaca așa-mi crește inima că frate-meu, Ispas, are o nevastă și frumoasă, și harnică, și deșteaptă! Așa cum se și cuvine... ANISIA (prudentă): Asta se știe de mult. Ia zi, la ce-ai venit, Dănilă? DĂNILĂ: Fă bine și-azvârle cu o scurtătură după cei zăvozi, și-apoi, șezând pe prispă, ți le-oi spune toate cu de-amănuntul, nu cumva să rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dar tu rămâi aici, agățată de mine, de patul nostru, nu, nu vei pleca în toiul nopții, n-o vei face, nu vei risca, pentru că s-ar putea să nu-mi fie dor de tine, iar tu ești o femeie prudentă. Ștergătorul de parbriz este oprit. Pe geam e o perdea de murdărie, un văl tulbure care ne separă de lume. În mașină se simte mirosul mașinii, al covorașelor, al pielii de pe scaune care în dimineața asta este mai întinsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a zâmbit. Nu știu dacă suferă, n-am vorbit despre asta. Poate a mai făcut alte avorturi, n-am întrebat-o. Pare liniștită. S-a așezat lângă mine și nu ne-am sărutat. În centru nu riscăm. E o pasageră prudentă, o ființă în trecere, în afara țarcului ei. În dimineața asta este mai severă, țeapănă ca balonul cu care-i îmbrăcată. Suge crucea de argint și simt că ceva îi lipsește, ceva uitat în micuța ei vizuină. Este rezervată și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de cruzime, ci mai ales asemenea unui interminabil mers târșit care strivește totul în calea lui. Nu, ciuma nu avea nici o legătură cu imaginile exaltate care îl urmăriseră pe doctorul Rieux la începutul epidemiei. Ea era mai întâi o administrație prudentă și impecabilă, funcționând bine. Și de aceea, în paranteză fie spus, pentru a nu trăda nimic și mai ales pentru a nu se trăda pe sine, naratorul a tins spre obiectivitate. El n-a vrut să modifice aproape nimic prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fiecărei săptămâni. Ele relevau un recul al molimei. V Cu toate că această bruscă repliere a bolii era nesperată, concetățenii noștri nu s-au grăbit să se bucure. Lunile care abia trecuseră, deși sporiseră dorința lor de eliberare, îi învățaseră să fie prudenți și îi obișnuiseră să conteze din ce în ce mai puțin pe un sfârșit apropiat al epidemiei. Totuși, acest fapt nou era pe toate buzele, și, în adâncul inimilor, clocotea o mare speranță nemărturisită. Toate celelalte treceau pe planul al doilea. Noile victime ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-i cunoști. Ce tot spune? Îl știam pe Patrick de cel puțin douăzeci și patru de ore când i-am acceptat invitația la Cannes. Iar avea pe față expresia aceea de parcă ar fi vrut să spună c-ar trebui să fiu mai prudentă. Poate n-ar strica să fiu. Haide, îmi zise. Trebuie să urci în avionul ăla. Charlie m-a dus în viteză la ghișeu, a scos un card și mi-a cumpărat pe loc un bilet. Mi-a înmânat permisul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cinci, șase zile după ce-a rămas văduv, bietul don Emeterio a trebuit să iasă din casă, în doliu, desigur, și s-a-ntâlnit nas în nas cu bădăranul ăla de Martín. Ăsta, văzându-l în doliu, a rămas la o distanță prudentă de el, de frică să nu ia boala, și i-a spus: „Dar ce s-a-ntâmplat, domnule, vreo nenorocire pe la dumneata acasă?“ „Da - i-a răspuns bietul din Emeterio -, tocmai am pierdut-o pe sărmana mea soție...“ „Condoleanțe! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
familiei Blewett. Se așază și ne servește pe amândouă cu salată de fasole garnisită cu ulei și cu verdeață. Iau o gură - și e absolut divină. Cred că ți-a fost foarte greu când ți-a murit bărbatul, mă aventurez prudentă. — A fost o perioadă cumplită. O spune pe un ton alb. O găină rătăcește pe sub masă și Iris o gonește. Am avut dificultăți financiare. Eu nu mă simțeam bine. Dacă nu era Nathaniel, cred că pierdeam pub-urile. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că doi și cu unu fac trei iar apoi, că trei și cu unu fac patru. Isaura are dreptate, mai presus de orice trebuie respectată dorința animalului și voința care a transformat-o în act. Oricine o fi stăpânul, sau, prudentă corecție, oricine o fi fost, nu mai are dreptul să vină cu reclamții, Câinele ăsta este al meu, de vreme ce toate aparențele și evidențele demonstrează că, dacă Găsit ar fi înzestrat cu omenescul dar al vorbirii, n-ar avea decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
citească o carte, când i se păru că aude deschizându-se ușa de la camera tatălui. Cum el nu avea obiceiul să se trezească în timpul nopții, își ciuli urechile, probabil vroia să meargă la baie, dar pașii imediat începură să răsune, prudenți, însă perceptibili, în sălița de la intrare. Poate se duce la bucătărie să bea apă, își zise. Zgomotul inconfundabil al zăvorului de la intrare o făcu să se scoale rapid. Își puse în grabă halatul și ieși. Mâna tatălui era pe clanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fac acum, când observ o capelă micuță, într‑un colț. Reculegere spirituală, citesc pe un mic afiș din apropiere. Un loc în care să stai liniștit, să te rog și să afli mai multe despre credința catolică. Îmi bag capul, prudentă, în capelă și văd o călugăriță bătrână stând pe scaun și brodând. Îmi zâmbește și îi răspund și eu, cu un surâs nervos, după care intru. Mă așez într‑o strană de lemn închis la culoare, încercând să nu scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
principal. Poate e doar o filieră de fițe din SoHo! Da! Păi, dacă Londra are Tate Britain și Tate Modern, de ce nu poate și Guggenheimul să aibă un Guggenheim clasic și unul SoHo? Guggenheim SoHo. Sună foarte cool. Deschid ușa prudentă și, da, locul e alb și spațios, cu artă modernă pe piedestaluri, locuri unde să stai și oameni care se plimbă vorbind încet, în șoaptă. Așa cred că ar trebui să fie toate muzeele. Mici și drăguțe, ca să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
artă. Foarte mult. Întrebam doar așa. Ca să fiu singură. Dacă doriți să vizitați muzeul, vă pot chema un taxi. Voiați să‑l vizitați? — Ăăă... Ia să mă gândesc un pic. Să nu iau o hotărâre pripită. Ăăă... nu știu, zic prudentă. Puteți să mă lăsați o clipă? — Sigur, zice băiatul, aruncându‑mi o privire ușor ciudată și mă așez pe o bancă albă, concentrată. OK, uite care‑i treaba. Normal, vreau să mă duc la Guggenheim. Pot să mă sui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
duc doar eu la prânzul ăsta cu ea, da? adaug, de parcă n‑aș fi absolut deloc intimidată de această perspectivă. — Trebuie să se ducă întâi la centrul de înfrumusețare, zice Luke, și îți propune s‑o însoțești. A, da? zic prudentă. Păi, ar putea fi distractiv... — E o șansă de a vă cunoaște mai bine. Sper să vă‑nțelegeți. — Firește c‑o să ne‑nțelegem, zic apăsat. O să fie foarte plăcut. Mă dau jos din pat, mă duc la el și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sistemele afectate reduc automat electricitatea care le este repartizată pentru a evita suprasarcina. Dar ăsta îi dă tare înainte, e clar. Se aranjează. Atinse unul din întrerupătoarele panoului, acționă un cursor de stabilizare. Lumina crescu apreciabil pe coridor Reluară axplorarea prudentă până când Ripley, ridicând brusc mâna, le spuse să se oprească. ― Așteptați! Parker era să cadă, iar Brett se încurcă în plasă. Nimeni nu se gândi să râdă, într-atât erau de încordați. ― Suntem pe-aproape? murmură Parker, chinuindu-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ar putea descoperi ar aparține neapărat entității. Dar oseminte ― ioc. Ripley și Lambert, în mod evident ușurate, erau cât pe-aci să se rezeme de un perete încă fierbinte când își amintiră brusc că ar fi mai bine să fie prudente. ― N-am avut-o, murmură ofițerul principal. ― Dar unde-o fi atunci? îl întrebă Lambert. ― Colo sus. Se întoarseră spre Dallas care stătea în picioare lângă peretele opus intrării. Arăta cu arma spre o despicătură făcută la semiînălțime. ― A fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
convulsiv; curând corpul celui care fusese Dallas dispăru în vâlvătaie. Arse fără nici un vaiet. Cu sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire prudentă în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar discul la loc. Apoi, se precipită cu hotărâre spre habitaclul de control al mașinilor. Totul funcționa normal, regulat, în așteptarea unui stăpân care să le arate ce aveau de făcut. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Visez că Într-o zi voi avea destul curaj ca să Înfrunt orice Întrebare, dar dacă buzele se vor deschide numai pentru a surîde? Privesc poteca pe care nu mai coboară acum aproape nimeni. Și mă Întreb ce ne face deodată prudenți față de această mare pe care am Îndrăgit-o, iar acum, cînd mai am numai cîteva zile de stat aici, simt crescînd În mine o dorință irepresibilă de a reintra În noianul de amănunte al existenței mele normale. CÎntecul sirenelor Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
liberi. Fuseseră imediat de acord, cum s-o refuze pe sfioasa tanti Veturia? Așa că domnii doctori de la facultate îndrumau spre colega pensionată studenții arabi în dificultate cu limba română sau cu unele discipline de examen. O sfătuiseră, firește, să fie prudentă. Sfatul suna ca o involuntară glumă, în gura atâtor descurcăreți cărora le știa prea multe dintre afaceri. Prudența era necesară, o știa bine prudenta Veturia. Decisă să nu ia nici un ban pentru aceste lecții, presimțise primejdiile popularității; inevitabilă, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în dificultate cu limba română sau cu unele discipline de examen. O sfătuiseră, firește, să fie prudentă. Sfatul suna ca o involuntară glumă, în gura atâtor descurcăreți cărora le știa prea multe dintre afaceri. Prudența era necesară, o știa bine prudenta Veturia. Decisă să nu ia nici un ban pentru aceste lecții, presimțise primejdiile popularității; inevitabilă, într-adevăr, cum avea să se dovedească. Răbdătoare și vetustă, reînviind pentru nou-veniți imaginea cine știe cărei mătuși anacronice din patria de peste mări, gata să ignore obrăznicia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era un pasaj oval uriaș, cu un tavan aurit înalt, lumini blânde, coloane de marmură. Făcea ca oamenii care treceau prin el să pară niște pitici. Vasco rămase în urmă. — S-au răzgândit? Sau ne-au văzut? — Cred că sunt prudenți. — Ei bine, acum e momentul cel mare. Pentru că, mai mult decât prinderea fugarului, îi interesa să afle cui preda embrionii. În mod sigur, cuiva de la conferință. — Nu va mai dura mult, zise Dolly. Rick Diehl se învârtea într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]