4,155 matches
-
inversiune a planurilor de reprezentare. Indiferent, pornind numai de la resursele raționale, o CPP nu se poate schimba. Accentul va trebui să fie pus pe dimensiunea emoțională, pentru că nici chiar formele punitive, forța nu vor putea modifica o CPP. Funcțiile credințelor psihopedagogice Le vom prezenta în corespondență directă cu un exemplu: la începutul tuturor anilor de studiu, atunci când cadrul didactic primește o nouă clasă de elevi, reprezentarea valorică asupra structurii acesteia este foarte aproape de următoarea: • 3% elevi excelenți; • 12% - buni; • 30% - buni
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
a clasei, în general, și a fiecărui elev, în particular; - abilități de planificare și proiectare; - forța și oportunitatea decizională; - capacitatea de a organiza și coordona activitatea clasei; - administrarea corectă a recompensei și pedepsei; - suportabilitate în condiții de stres. 4. Competența psihopedagogică (factori necesari pentru construcția diferitelor componente ale personalității elevului) - capacitatea de determinare a gradului de dificultate a unui conținut; - capacitatea de accesibilizare a informației didactice; - capacitatea de înțelegere a elevilor, de acces la lumea lor lăuntrică, de solidarizare cu momentele
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
de spirit; - creativitate în munca educativă; - capacitate empatică; - atitudine stimulantă, energică, plină de fantezie; - minimum de tact pedagogic; - spirit metodic și clarviziune în activitate. Ideea de stratificare este foarte importantă pentru definirea PC. Solicitările câmpului educațional ori ale unei situații psihopedagogice sunt filtrate și reconvertite de această instanță, analizate, structurate și, în final, este elaborată o decizie de soluționare a respectivei probleme. Întregul sistem al PC este convertit într-o variantă operațională, dotată cu forță și energie prin stilul educațional. 4
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
accesibil,înțelegător, pregătit din punct de vedere psihologic, interesat de cauza elevului etc. Consilierea este o relație specială, dezvoltată între cadrul didactic și persoana (elevul) în nevoie, cu scopul declarat de a-l ajuta. Deși psihologia este întrebuințată în consilierea psihopedagogică, cadrul didactic este, în primul rând, profesor și, în al doilea rând, manager. Consilierea este doar o armă sau un instrument de lucru în mâna, inima și mintea acestuia, alături deinstrumentele fundamentale ce trebuie identificate pentru demersurile educaționale. Consilierea practică
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
ca individualitate în acțiuni independente și nevoia de a coopera și de a interacționa cu ceilalți membri aigrupului. Integrarea elevului în grupul-clasă este, după opinia pedagogului german Kessel (Kessel, W., Probleme der Lehrer-Schüler-Beziehungen, Psycho-logische Beiträge, Koulten, Berlin, 1995), „un proces psihopedagogic de asimilare a normelor de comportament ale clasei, de participare la activitatea colectivă a clasei și de urmărire a scopurilor grupului stabilite prin decizii colective”. Elementele cele mai importante ce rezultă din corelația dinamică a integrării elevilor în colectivul de
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
invita pe părinți să se exprime, spațiul, contextul, participanții sunt tot atâtea variabile ale unei situații de comunicare supusă uneori obnubilării; i. inadvertențele de limbajpot constitui bariere grave în calea comunicării dintre profesor și părinți. Un limbaj căutat, cu elemente psihopedagogice și de ordin tehnic, ori plin de neologisme și de prețiozitate la nivel de stil, poate constitui un factor de blocaj al comunicării părinți - cadre didactice. Un limbaj simplu, direct, în termeni normali, adaptat interlocutorului constituie soluția acestei situații de
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Dieter, Pädagogische Interaktion, Beltz Verlag, Weinheim-Basel, 1995. Ulrich, Cătălina, Managementul clasei de elevi - învățarea prin cooperare, Editura Corint, București, 2000. Vlăsceanu, Mihaela, Psihosociologia educației și învățământului, Editura Paideia, București, 1993. Voiculescu, Florea, Todor, Ioana, Voiculescu, Elisabeta, Managementul timpului - o abordare psihopedagogică, Risoprint, Cluj-Napoca, 2004. Vorobyev, N., „La théorie des jeux”, în volumul colectiv La pensée scientifique, Mouton, UNESCO, Paris, 1988. Wallen, J. Karl, Wallen, L. LaDonna, Effective classroom management, Allyn & Bacon Inc., Boston, 1988. Weber, Erik, Die erziehungstille, Ludwig Auer, Donauwort
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Dieter, Pädagogische Interaktion, Beltz Verlag, Weinheim-Basel, 1995. Ulrich, Cătălina, Managementul clasei de elevi - învățarea prin cooperare, Editura Corint, București, 2000. Vlăsceanu, Mihaela, Psihosociologia educației și învățământului, Editura Paideia, București, 1993. Voiculescu, Florea, Todor, Ioana, Voiculescu, Elisabeta, Managementul timpului - o abordare psihopedagogică, Risoprint, Cluj-Napoca, 2004. Wallen, J. Karl, Wallen, L. LaDonna, Effective classroom management, Allyn & Bacon Inc., Boston, 1988. Weber, Erik, Die erziehungstille, Ludwig Auer, Donauwort, 1986. Zlate, Mielu, „Model sintetic-integrativ al dezvoltării personalității”, în Revista de Pedagogie, nr. 8, București, 1984
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
în asemenea cazuri sunt: - durata abaterii comportamentale; - frecvența abaterilor; - susceptibilitatea de „contaminare” la nivel de grup; - structurile personalitare afectate; - consecințele în planul evoluției longitudinale a elevului respectiv. Toate elementele anterior prezentate sunt dependente și de ceea ce noi numim, în sens psihopedagogic, copii cu tulburări comportamentale. Încercând să spicuim unele reprezentări clasice, figurate, ale copilului cu tulburări comportamentale, putem alcătui următorul tablou: - „copilul rău” (Joubrel); - „copilul turbulent” (Wallon); - „copilul revoltat” (Beaujean); - „inadaptatul juvenil” (Lafon); - „copilul cu dezvoltare dizarmonică a personalității” (Suhareva); - „copilul
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
elevilor prin respect, pregătire profesională și atașament pentru clasa respectivă (posesor al autorității epistemice, în sens bochenskian) are șanse de a se solda cu efecte pozitive mai mari și va fi benefică pe o perioadă mare de timp. „Greșeala” - standarde psihopedagogice în managementul clasei de elevi Greșeala, indiferent de spațiul educațional unde este detectată, dar mai cu seamă în spațiul clasei de elevi, este frecvent acompaniată de calificative negative și permanent asociată cu carente ale sistemului educațional. Mai toți specialiștii care
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
ne obligă să înțelegem și să tratăm nu numai diferențiat și situațional greșeala, ci și cu o atitudine schimbată: intransigentă, dar deschisă, motivantă și cooperantă. Temeiurile care fundamentează decizia unei intervenții corective în cazul erorii trebuie să fie deci cele psihopedagogice. * După cum se observă, apelul la pedeapsă poate fi făcut numai în măsura în care subiectul are o anumită maturitate psihocomportamentală, atunci când a dobândit conștiința de sine și de ceilalți. Aplicată în condițiile imaturității psihice, pedeapsa nu provoacă decât teamă, intimidare, anxietate, suferință - sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
următoarele: - privarea de afectivitate; - repararea greșelii; - ispășirea. Ceea ce trebuie reținut la acest tip de pedepse este că provoacă o înțelegere valorică a faptelor fără a utiliza amenițările care, de regulă, provoacă anxietatea. Toate aspectele pedepsei școlare sunt dependente de competențele psihopedagogice ale cadrului didactic, dar, după cum am încercat să demonstrăm în paginile anterioare, dublate și de competențe manageriale solide și exersate. Numai procesul de formare inițială al cadrelor didactice poate satisface exigențele profesionale ale managementului clasei de elevi și, implicit, eficientizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
de Ministerul Educației Naționale în curricula obligatorie pentru pregătirea continuă a cadrelor didactice. Atât prin structură, cât și prin conținut, lucrarea de față încearcă să ofere o serie de răspunsuri la problemele controversate pe care le ridică procesele și fenomenele psihopedagogice, de instruire și de educare, la nivelul clasei de elevi, utilizând ca modalitate explicativ-teoretică paradigma managerială. Scopul materialului parcurs îl reprezintă însușirea principalelor repere teoretice ale managementului clasei de elevi, ca domeniu de studiu al științelor educației, precum și conștientizarea statutului
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
elevilor în facilitarea procesului de punere a întrebărilor). Dialogul elev - profesor necesită un climat educațional stabil, deschis și constructiv; - conduce activitatea desfășurată în clasă, direcționând procesul asimilării, dar și al formării elevilor prin apelul la normativitatea educațională. Durkheim definește conduita psihopedagogică a educatorului prin intermediul noțiunii de „dirijare” care facilitează construcția sentimentelor și a ideilor comune; - coordonează, în globalitatea lor, activitățile instructiv-educative ale clasei, urmărind în permanență realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune ale clasei, evitând suprapunerile
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
de vedere fizic, sunt variabili după înălțime). • Este recomandabilă și aici stimularea unei dinamici a pozițiilor ocupate în bănci de elevi, astfel încât permutările respective să nu încalce legile biologice, fizice și medicale anterioare, dar, totodată, să nu contravină nici normelor psihopedagogice, instructiv-educative și de socializare ale elevilor în sala de clasă. 2.1.3. Amenajarea sălii de clasă • Cultura grupală a clasei de elevi presupune promovarea atât a unor valori instrumentale, cât și a unor valori expresive (sloganuri, simboluri, ceremonii, ajungându
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
cu directorul școlii, cu părinții elevului și cu alți specialiști, care pot fi convocați cu scopul de a rezolva situația problematică. • Copilul poate primi o evaluare profesională și o recomandare pentru tratament. • Copilul și familia lui pot beneficia de consiliere psihopedagogică. 3.6. Comentarii finaletc "3.6. Comentarii finale" 90. Ca o observație, finală putem spune că disciplina este un proces pozitiv. 91. A nu se uita afirmația că buna disciplină se bazează pe relații de grijă și preocupare pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Dieter, Pädagogische Interaktion, Beltz Verlag, Weinheim-Basel, 1995. Ulrich, Cătălina, Managementul clasei de elevi - învățarea prin cooperare, Editura Corint, București, 2000. Vlăsceanu, Mihaela, Psihosociologia educației și învățământului, Editura Paideia, București, 1993. Voiculescu, Florea, Todor, Ioana, Voiculescu, Elisabeta, Managementul timpului - o abordare psihopedagogică, Risoprint, Cluj-Napoca, 2004. Vorobyev, N, „La théorie des jeux”, în volumul colectiv La pensée scientifique, Mouton, UNESCO, Paris, 1988. Wallen, J. Karl, Wallen, L. LaDonna, Effective classroom management, Allyn & Bacon Inc., Boston, 1988. Weber, Erik, Die erziehungstille, Ludwig Auer, Donauwort
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
RMNf sau neuroelectrofiziologice cu prelucrare semnalului electroencefalografic sau magnetoencefalografic: mappingul EEG, analiza spectrală a semnalului EEG, răspunsul cortical în bandă înaltă îgama > 20 Hz), potențiale evocate psihoverbal - auditive și vizuale, mappingul de potențiale evocate, magnetoencefalografia, câmpurile magnetice evocate. Abundența metodelor psihopedagogice în recuperarea patologiei comunicării verbale, lipsa elucidării mecanismelor neuropsihologice ale limbajului și începuturile implementării tehnicilor moderne neurofiziologice și neuroimagistice în cercetarea neurocognitivă la noi în tară m-au determinat să mă alături acestor demersuri în dezvoltarea tehnicii de potențiale evocate
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Lipsa elucidării mecanismelor fiziologice și fiziopatologice ale limbajului, lipsa metodelor paraclinice de obiectivare a patologiei limbajului, abundența metodele logopedice în recuperare și caracterul interdisciplinar a patologiei comunicării verbale au făcut ca cercetarea din domeniu să fie mai mult apanajul domeniului psihopedagogic. 11) Dispozitivul inventat oferă o perspectivă de implicare mai energică a specialităților medicale sus menționate în cercetare și posibilitatea atingerii unor standarde clinice ale metodei prin: obiectivarea unor noi paramentri în monitorizarea prognostică a recuperării patologiei comunicării verbale, crearea unor
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
de justificată marginalizarea ori chiar excluderea unor elevi din școala obligatorie. Copiii care nu pot face față cerințelor școlare, cei care prezintă diverse forme și niveluri de eșec școlar sunt Încă prea puțin cunoscuți și acceptați din punct de vedere psihopedagogic. Atitudinea cea mai frecventă manifestată față de aceștia din partea școlii și a societății În general este de subvalorizarea bazată În mare măsură pe lipsa de reușită și de competență școlară. Copiii cu probleme „dificili”, „turbulenți” și/sau handicapații din diferite motive
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria DIACONU, Silvia MICU, Petronela POPOVICI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2132]
-
copii de aceeași vârstă. Este adevărat că nu de puține ori, condițiile de organizare școlară efective numeroase de elevi În clasă, programa școlară foarte Încărcată, timpul scurt de activități și interacțiuni În clasă cu elevii pe parcursul unei lecții, insuficienta pregătire psihopedagogică și/sau de educație reprezintă obstacole serioase În asigurarea unui Învățământ eficace pentru fiecare copil. Pentru a evita ca În clasele integrate activitățile să fie dominate de elevi normali, În defavoarea elevilor cu nevoi speciale, strategiile de micro grupuri trebuie să
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria DIACONU, Silvia MICU, Petronela POPOVICI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2132]
-
nu înțelegeau și nu puteau întreține o discuție. Handicapul de auz face parte din categoria afecțiunilor senzoriale. Instalarea acestui deficit produce modificări în activitatea individului și se perturbă relațiile cu lumea înconjurătoare. De-a lungul timpului au fost elaborate măsuri psihopedagogice și medicale, menite să contribuie la recuperarea și inserția socio-profesională a persoanelor cu deficite de auz, la relaționarea cu persoanele cu care vin în contact. O primă măsură ar fi identificarea și examinarea cât mai timpurie a pierderii de auz
Copilul surd ?i comunicarea verbal? by Apopei Elena, Macsim Maria [Corola-publishinghouse/Science/83964_a_85289]
-
fiind o contribuție utilă în înțelegerea rolului școlii în formarea socială a omului din toate timpurile. Volumul este adresat publicului avizat în problematica educației și învățământului, corpului didactic din învățământul preuniversitar, studenților de la facultățile sau specializările cu profil pedagogic și psihopedagogic, celor din urmă putându-li-se constitui într-un suport de curs. Autorii CÂTEVA CONSIDERAȚII ASUPRA OBIECTULUI ȘI PROBLEMATICII ISTORIEI PEDAGOGIEI Studiind fenomenul educației în dinamica și devenirea sa continuă, istoria pedagogiei abordează condițiile social-istorice în care au apărut și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
-i spui, încât să n-aibă nimic de făcut pentru a te înțelege. Trebuie ca amorul propriu al învățătorului să nu sugrume niciodată pe cel al elevului; trebuie ca acesta să poată zice: pricep, pătrund, lucrez, mă instruiesc.” În etapa psihopedagogică a adolescenței, respectiv de la 15 la 18 ani, Rousseau sugerează că mult mai benefică pentru adolescent ar fi autoeducația prin autoreflexivitate, în detrimentul învățării didacticiste: Este neîndoielnic că dobândești noțiuni mai lămurite și mai sigure învățând singur lucrurile, decât aflându-le
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
acestuia este imposibilă dacă nu se creează un mediu educativ, care să permită potențelor valoroase ale acestuia să se manifeste plenar. Pe baza acestor considerente, Dewey a elaborat teoria imaturității copilului, în cadrul căreia filosoful american nu mai aborda acest stadiu psihopedagogic ca pe un aspect negativ specific vârstelor mici, așa cum îl evalua vechea pedagogie, ci ca pe o forță pozitivă care trebuie să asigure procesualitatea continuă a dezvoltării. În optica sa, imaturitatea se caracterizează prin dependență (copilul rămâne multă vreme dependent
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]