5,478 matches
-
Se amestecă frunză de dalac, sau buretele dalacului cu usturoi și cu untură și se unge buba. Un leac radical dar foarte dureros constă în a pune de jur împrejurul bubei de dalac aluat de grâu. Se presară deasupra bubei praf de pușcă și i se dă foc. Buba va arde până în rădăcină și curând va fi tămăduită. - Degerătură. Cartofi rași pe răzuitoare, încălziți puțin se pun pe organul degerat. Fierea porcului de asemenea poate fi folosit pentru tratarea degerăturii. O albitură, o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pentru durerile de cap, la care mai adăuga porunca: «să nu crești, să nu spargi, mai mare să nu te faci. Să te duci ca vântu’, să te așezi la pământu’», ca mai apoi să presare peste infecție praf de pușcă și frunze de podbeal. Pentru pocitură, altfel spus pentru pareza facială, descântecul în sine e foarte asemănător, numai ritualul diferă. În acest caz se ia o ulcică de pămînt în care se pune apă neîncepută din fântână, asupra căreia se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nou la joc cu muzicantul lor. De data aceasta li se alăturau și bandele satului și se încingea jocul până după miezul nopții cînd «se îngropa» anul vechi și se primea cu bucurie, cu pocnituri din bici, cu focuri de pușcă și de pistoale și cu chiuituri, Anul Nou, cu speranța citită pe fețele tuturor că acesta va fi mai bun. Serbările se încheiau cu plecarea bandelor pe la notabilitățile satului care aveau organizat chef în familie până la ziuă. Feciorii plecau și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pe munți ascuns și jendarii nu m-au prins» între timp, iat-a venit vărul lui cel mai iubit Și mpreună au plecat la crâșmulița din sat. La ora nouă pe seară Budac iese pân-afară. Atunci vărul lui iubit pușca de gloanțe-o golit. Cât era la ora zece, Budac se gătea să plece Ca să treacă peste vale la mândruța-n șezătoare. Când era să treacă valea, cinci jendari îi ținea calea. Iar Andrei Budac îndată își luă pușca să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
iubit pușca de gloanțe-o golit. Cât era la ora zece, Budac se gătea să plece Ca să treacă peste vale la mândruța-n șezătoare. Când era să treacă valea, cinci jendari îi ținea calea. Iar Andrei Budac îndată își luă pușca să tragă. Când cocoșu-a slobozit, pușca lui nu a troznit Și la văr-so a gândit. Lăcomia vărului l-a trădat jendarului. Jendarii nu-l cunoștea pân-ce vărul nu-l striga... Cînd era la cap de punte gloanțele l străpung
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Cât era la ora zece, Budac se gătea să plece Ca să treacă peste vale la mândruța-n șezătoare. Când era să treacă valea, cinci jendari îi ținea calea. Iar Andrei Budac îndată își luă pușca să tragă. Când cocoșu-a slobozit, pușca lui nu a troznit Și la văr-so a gândit. Lăcomia vărului l-a trădat jendarului. Jendarii nu-l cunoștea pân-ce vărul nu-l striga... Cînd era la cap de punte gloanțele l străpung în frunte, Prin inimă și ficat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fluierul prin care-și varsă tot amarul și toată jalea înstrăinării. «Să pasc oile pe munte, numai trei mii și cinci sute Turma-i mare, oi sunt multe, locu-i berc, pustiu și munte ; Plouă, ninge vântu-bate, eu sunt tot cu pușca-n spate. Doamne, cât am ciobănit, oi cu pușca n-am păzit. Că ciobanului i-e dată, bâta de corn ferecată. Iar puștile sunt făcute pentru soldați și răcute ! Dar oriunde între străini, indiferent de ocupația pe care ai șansa
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
jalea înstrăinării. «Să pasc oile pe munte, numai trei mii și cinci sute Turma-i mare, oi sunt multe, locu-i berc, pustiu și munte ; Plouă, ninge vântu-bate, eu sunt tot cu pușca-n spate. Doamne, cât am ciobănit, oi cu pușca n-am păzit. Că ciobanului i-e dată, bâta de corn ferecată. Iar puștile sunt făcute pentru soldați și răcute ! Dar oriunde între străini, indiferent de ocupația pe care ai șansa s-o practici, dorul tot te macină. Ne-o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
-i mare, oi sunt multe, locu-i berc, pustiu și munte ; Plouă, ninge vântu-bate, eu sunt tot cu pușca-n spate. Doamne, cât am ciobănit, oi cu pușca n-am păzit. Că ciobanului i-e dată, bâta de corn ferecată. Iar puștile sunt făcute pentru soldați și răcute ! Dar oriunde între străini, indiferent de ocupația pe care ai șansa s-o practici, dorul tot te macină. Ne-o spune acelaș Dumitru Sgură stabilit în Cincinnati-Ohio în mult cântata sa Scrisoare, de românii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
studiile la Berlin. Vine acasă cu o realizare de care s-a bucurat, probabil, în sfârșit, și căminarul. Când venea vara în vacanță de la Wienna, mergeam amândoi la vânătoare de rațe sălbatice la un iaz de pe moșia Cucoreni [...], el cu pușca adusă lui Iurașcă de Jeltuchin, și pe care o luase tata la moartea lui Iurașcă și o transformase la un armurier din Iași din cu cremene în cu capse, și eu una mai mică, pe care o avea tata de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
arestat. Și chiar a fost (eram de față): fiindcă a refuzat să curețe cartofi, la cazarmă, a-ncasat pedeapsa unei nopți de arest și a dormit pe carâmbul cizmelor, la arestul unității, alături de alt "dizident" ce nu-și lustruise ca lumea pușca. Criticul Z.S. ne apare, în oglinda cernită a unui necrolog, ca "rezistent" căruia i se interzisese semnătura. Lui, eternul subiect al ironiilor noastre, tocmai pentru că-i aflai semnătura în orice publicație deschideai, de la Oradea la Zimnicea! O doamnă, onorabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mii de "lucrători" convinși (?) că-și apără patria ocrotind-o cu ștampila "Strict secret! De importanță deosebită!" * L uigi Sardino recidivează: iar a scos o cărticică "de vânătoare" povestioare de-ale lui, scrise cu o sinceritate care (ca să utilizăm terminologia puștii) dezarmează. Cea dintâi carte a domniei sale a fost onorată de prefața directorului general al Filarmonicii "Moldova", Bujor Prelipceanu un adevărat senior al vânătorii, cu nedesmințite succese "în ramură", posesor de câine importat și cartușe mofturoase, aduse de prin cele Americi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
instinctiv, orânduiește vânătoarea prin preajma artei. Asta fiind generoasă temă de eseu; păi, numai Odobescu, în "Pseudokinegheticos", să "bată câmpii cu grație" (cum zicea Călinescu), prefațând manualul de vânătoare al numitului Cornescu? Recenzentul de astăzi, din păcate, nu mai trage cu pușca, intrând în categoria foștilor vânători. Semn de bătrânețe: am devenit sentimental. De ce să împușc bietele viețuitoare? Un amărât de iepuroi alergând prin pădure ori pe arătură mi se pare, în veacul nostru, adevărată minunăție; de ce să-l iau în cătare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
altfel, și zice: "simpla deplasare în teren reprezintă o ocazie de a mai ieși din cotidian". Rezon. Nu se mai vânează pentru carne, ca-n epoca de piatră, ori ca-n "epoca de aur", când măcelăriile erau goale și doar pușca ne ajuta să așezăm câte ceva în tigaie, ci pentru a avea acces la farmecul inefabil pe care numai evadarea în lumea fagilor eterni și-a brazilor solemni, însuflețită și luminată, tainic, de misterul trecerii viețuitoarelor, îl poate revela într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
farmecul inefabil pe care numai evadarea în lumea fagilor eterni și-a brazilor solemni, însuflețită și luminată, tainic, de misterul trecerii viețuitoarelor, îl poate revela într-un veac de-sensibilizat și asprit de legile economiei de piață. Autorul își poartă pușca de pe la Ostra până-n... Irak, bătând mai ales pădurile Sucevei. Întâlnesc, în aceste pagini, și prieteni comuni, evocați în ipostaza de oameni-cu-pușcă, dar mai ales, peisaje pe care, în tinerețe, le voi fi "gustat" și eu, din aceeași irepresibilă dorință de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mele, Să mă joc cu frățiorii mei, Să fac rochițe la păpuși Și ciucuri la pisici Și să îi leg de gâtul lor Că sunt frumoși și mici. Să mai fugim prin curte iar Și să jucăm șotron. Să facem puști din crengi de lemn, Să facem arcuri cu săgeți Să-mpușcăm vrăbioare, Să ne jucăm de-a bastistoara Să facem hora mare, Să alergăm pe potecuță Cu ochișorii-n soare. Of,... unde ești copilărie Cu gingășia ta cu tot! Și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
supărat că mama nu-i mai vedea, că era oarbă, ci prima întrebare a fost, unde îi este pensia. Când a aflat că banii i-i administrează o doamnă, fiul s-a supărat tare rău și a plecat ca din pușcă, fără măcar să-i sărute mâna ca la o mamă, că și așa nu i-o săruta nici când stătea bine cu vederea, dar acum parcă îi era rușine cu totul de mama sa. Nu l-a mai văzut nimeni de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o liniștească, după care pleca în treburile lui. Așa a procedat și în ziua în care avea să se producă nenorocirea. Numai că de data aceasta, fiind de serviciu după masa, nu s-a mai uitat înapoi și a plecat pușcă la lucru unde îl aștepta avionul. Georgică lucra sus pe un avion , iar un alt aparat a decolat chiar din apropierea celui pe care lucra băiatul. Cum s-a făcut, cum s-a întâmplat, numai Dumnezeu știe, că anchetele n-au
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dar și mănâncă bine. Numai că nemții, când au aflat c-ai noștri au intrat să elibereze Ardealul, au sărit în ajutorul austriecilor și-a ungurilor; și-au trimis oști numeroase, înarmate până-n dinți, la care ai noștri, săracii, cu puști vechi și împrumutate, ori cumpărate de la vecini, de prin străini, nu le-au putut sta împotrivă. Încât i-au pus pe fugă și i-au aruncat peste munți. Și bieții români mărșăluiau acum de câteva zile, venind prin pasul Prislopului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
colb, care se ridica și se târa deasupra șoselei, apoi am deslușit ca printr-o sită rară, coloana de militari; și, pe măsură ce se apropiau, ni se păreau învăluiți în mantale de colb. Veneau în pas de voie, cu ranițele și puștile în spate, cu bidoanele agățate la șold, lângă teaca baionetei... Când s-au apropiat de noi, i-am văzut și la chip: slabi, nerași, asudați, nedormiți, epuizați, plini de colb din cap până-n picioare. Abia își târau opincile. Unora li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mă oprește, mă privește foarte serios și-mi zice: Te rog insistent: mergi și-l caută pe acest Eugen Ciornei. Nu care cumva să plece acasă, în vacanță cu paltonul meu. Vino aici, cu dânsul! Numaidecât! Ne-am înțeles? Ies pușcă din sală și o pornesc pe urmele colegului bănuit să fie autorul glumei. Îl caut pe unde intuiam că ar putea să fie pe la Cofetăria "Gaudeamus" din colț ori la bufetul "Codrul Cosminului" din piața "Sfântul Spiridon", unde mai obișnuiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
La 25 februarie 1940, Suedia și-a reînnoit și întărit declarația de neutralitate. Dar acest fapt n-a împiedicat populația Suediei să strângă fonduri și arme (circa 32 de avioane, 300 de tunuri, 600 de mitraliere și 85.000 de puști moderne), muniții și chiar voluntari care s-au înrolat clandestin în trupele finlandeze. În același timp, numeroși copii și bătrâni finlandezi, din teritoriile invadate de sovietici, au fost găzduiți și ocrotiți în familiile suedeze. Mai mult încă. Nepotul regelui Gustav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
armelor, pe care l-am vizitat, însoțiți de Gertrud Hultberg, ghida, care ne prezenta exponatele din vitrine, instrumente de luptă, începând de la topoare, sulițe și vârfuri de săgeți din piatră, os, bronz și fier, până la cele mai moderne și sofisticate puști din zilele noastre a reușit să ne cucerească printr-o emoționantă și captivantă pledoarie că Suedia a ajuns de peste două secole la convingerea nestrămutată pe care se străduie s-o urmeze cu fidelitate și rigurozitate, că pacea este singura cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
al dinastiei Krupp. Și i-a depășit pe toți laolaltă. În ce sens? În mai multe, chiar în foarte multe privințe. Astfel, a realizat, în total, 355 de invenții. A inventat dinamita. Minele de apă și de uscat. Praful de pușcă fără fum. O mare diversitate de sisteme de alarmă. Zeci de invenții în domeniul telecomunicațiilor, materialelor sintetice. Dinamita a revoluționat, a accelerat mineritul. A impulsionat construcția de șosele ultramoderne. A furnizat mijloace extraordinare pentru realizarea tunelurilor. A fost simultan un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și străduindu-se să zâmbească. Era zgâriat pe frunte și se grăbea spre noi, mai avea probabil să ne spună ceva Înainte să plece, dar Ortansa Îl Întoarse din drum. Se urcară amândoi În Dacia roșie, care demară ca din pușcă și țâșni pe poartă petrecută de lătrăturile haitei de câini. * Gheorghe Restoiu e și el scriitor. Știu că-i mai vârstnic decât mine cu cinci sau șase ani, iar până să ajungă director al Editurii Calende a condus un ziar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]