4,002 matches
-
VASILESCU, Stelian (18.XII.1927, Alexandria - 25.XII.2003, Oradea), publicist, dramaturg și folclorist. Este fiul Elenei (n. Banu) și al lui Mihai Vasilescu, funcționar. Începe clasele primare la Alexandria (1933-1934), apoi, familia mutându-se frecvent, își continuă învățătura la Lunca Mureșului, Turda, Caracal, Buftea, Beiuș, Șimleu Silvaniei și Salonta, obținând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
Contemporanul”, „Cronica sătmăreană”, „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, uneori iscălind cu pseudonimele Cactus, Cornel Banu, Stelian Banu, Cristian Oană, Ion Păduraru, V. Stelian și Cornel Barbăneagră. I s-a decernat Premiul de publicistică „Alexandru Andrițoiu” (1998). Considerându-se în primul rând publicist, V. s-a aplecat asupra istoriei și tradițiilor culturii bihorene în lucrări precum Calvarul Bihorului (noiembrie 1918-aprilie 1919) (1994), 50 de ani printre scriitori și artiști (I, 2000) - contribuție la „o posibilă istorie a culturii bihorene” - și Oameni din Bihor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
Gheorghe Grigurcu, conține numai date biografice sumare, nu menționează nici o lucrare, examinarea propriu-zisă a magistraturii critice exercitate de acesta peste trei decenii reducându-se la concluzia că „va rămâne ca demolatorul nr. 1 al marilor scriitori din perioada 1960-2000”. Volumul Publiciști precursori ai Marii Uniri (1988) însumează studii și documente despre George Barițiu, Vincențiu Babeș, Valeriu Braniște, Ioan Bechnitz, Iulian Grozescu, Pavel Rotariu, Octavian Goga, Onisifor Ghibu, Sever Bocu și Gh. Tulbure. Bălcescu, sol de pace (1978), Iancu, moțul din Apuseni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
pregnanță tipul de manifestări din subzonele folclorice Vașcău și Beiuș. SCRIERI: Nunta în Bihor, Oradea, 1970; „Familia”. Indice bibliografic (în colaborare cu Fl. Curteanu și Al. Magereanu), Oradea, 1971; Cred în teatru, Timișoara, 1975; Bălcescu, sol de pace, București, 1978; Publiciști precursori ai Marii Uniri, Timișoara, 1988; Calvarul Bihorului (noiembrie 1918 - aprilie 1919), Oradea, 1994; Iancu, moțul din Apuseni, Oradea, 1998; 50 de ani printre scriitori și artiști, I, Oradea, 2000; Eminescu, student la Viena, Oradea, 2000; Oameni din Bihor. 1940-2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
194-195; Ionuț Niculescu, „Iancu, Domnul moților”, TTR, 1978, 10; Miron Blaga, „În panteonul celor mai vrednici bărbați ai neamului”, F, 1983, 19; Traian Ștef, Iosif Vulcan, „Publicistica”, ATN, 1985, 9; Costin Tuchilă, Portretul unui umanist, LCF, 1986, 51; Nae Antonescu, „Publiciști precursori ai Marii Uniri”, F, 1989, 1; Aurel Turcuș, În slujba idealului național, O, 1989, 16; Ion Bulei, Împotriva uitării, VST, 1989, 23; Nicolae Georgescu, Presa în slujba Unirii, LCF, 1989, 50; Ion Al. Stănescu, Dicționar al oamenilor de cultură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
se exprime în termeni care să aibă aerul de a fi maxime morale foarte înalte, având totuși un caracter legal. Regimul nostru trebuie să se înconjoare de toate forțele civilizației, în mijlocul cărora va trebui să lucreze. Se va înconjura de publiciști, de jurisconsulți experimentați, de administratori, de diplomați, în sfârșit de oameni pregătiți printr-o educație superioară specială în școli speciale. Acești oameni vor cunoaște toate limbajurile, formate din litere și cuvinte politice, vor avea cunoștință de toate dedesubturile firii omenești
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
STĂNESCU-ARĂDANUL, Mircea Vasile (23.II.1841, Arad - 30.XI.1888, Arad), publicist și culegător de folclor. Este fiul lui Atanasie Stanu, devenit ulterior Stanovici. Se înscrie în 1851 la liceul maghiar din Arad sub numele Sztánovics Imre Vazul. La Viena, unde în 1858-1859 studiază la Facultatea de Drept, optează definitiv pentru numele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]
-
clasării, de unde decurg obligații de a face sau de a nu face în legătură cu monumentele și cu viitorul lor. Monumentele sunt considerate punctual ca "statui" în afara mediului lor. Primul criteriu de selecție este apartenența la istoria sau la arta națiunii. Juriști publiciști arată că, dacă intervenția publică se interpune între proprietatea protejată și proprietarul ei și se traduce juridic prin restricția de înstrăinare a bunului individual, această operațiune nu poate fi legitimată decât în numele intereselor superioare ale națiunii. Pornind de aici, acest
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
strict, încât ministrul în funcție nu mai trebuie să-și asume responsabilități, și delegându-le, abdică de facto de la ele. Se produce astfel o veritabilă deturnare a puterii. Aceste "derive" administrative sunt denunțate de Pierre Legendre (1968), care, ca jurist publicist și instituționalist, se ridică împotriva puterii pe care și-o arogă pe nedrept administrația. Adevărată citadelă de competențe și cunoștințe, înscrise în durată, imagine a continuității statului, "birourile" își construiesc treptat și ineluctabil autonomia față de calendarul unei puteri politice schimbătoare
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
HÂRSU, Lia (29.XII.1875, Băneasa, j. Teleorman - 8.II.1964, București), prozatoare, autoare de piese de teatru și traducătoare. Soție a medicului și publicistului Melchior Hârsu, Rozalia Măgură va semna Lia Măgură, Lia Măgură Hârsu, Lizzi Hârsu și Lia Hârsu. A funcționat, din 1911, ca institutoare de limba română în învățământul primar. Debutează cu proză în ultimii ani ai secolului al XIX-lea la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
pe primii profesori și directori, figuri cu rezonanță în istoria învățământului românesc : Constantin Moisil (tatăl lui Grigorie Moisil), istoric, academician; Constantin Calmuschi etnograf și scriitor; Haiman Tiktin renumit filozof; Spiridon Popescu scriitor poporanist; Octav Mărculescu doctor în filologie; Constantin Capră publicist și scriitor; Stere Rădoi publicist și mulți, foarte mulți alții. Pe băncile liceului s-au format viitorii academicieni Grigore Moisil, Gheoghe Vrânceanu, Neculai Macarovici, Costin Murgescu, Radu Miron. Unii din ei au fost membri și ale unor organisme academice din
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
figuri cu rezonanță în istoria învățământului românesc : Constantin Moisil (tatăl lui Grigorie Moisil), istoric, academician; Constantin Calmuschi etnograf și scriitor; Haiman Tiktin renumit filozof; Spiridon Popescu scriitor poporanist; Octav Mărculescu doctor în filologie; Constantin Capră publicist și scriitor; Stere Rădoi publicist și mulți, foarte mulți alții. Pe băncile liceului s-au format viitorii academicieni Grigore Moisil, Gheoghe Vrânceanu, Neculai Macarovici, Costin Murgescu, Radu Miron. Unii din ei au fost membri și ale unor organisme academice din Franța, Germania, S.U.A., Rusia. Parafrazându
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
a avut o activitate notabilă pe tărâm științific și publicistic, redactând revistele „Omul și Natura” (în Basarabia) și Hygiena (în Vaslui), monografia (Pelagra) în 1914 și multe altele. A fost în egală măsură medic, om politic, administrator și organizator, cercetător, publicist și om de cultură. Dr. Vasile Andreescu (1850-1917). Supranumit „falsul Davila” datorită izbitoarei asemănări fizice cu mentorul și idolul său Carol Davila a cărui aghiotant a fost. Licențiat al Facultății de Medicină din București (1873), participă, alături de Davila, la toate
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
medicală la dispensarul Ivănești. 143 dr. Eugenia Popa Cohuț, medic primar pneumoftiziologie și scriitoare pentru copii. dr. Valeriu Lupu, medic primar pediatrie, doctor în științe medicale, șef secție Pediatrie și director spital (1990-1993), autor de lucrări și cărți de specialitate, publicist în domeniile: biologie, istorie și istoria medicinii, filosofie, sociologie, critică și memorialistică. 1. MEDICI DIN SECOLUL al XIX-lea CAROL DAVILA (1828-1884) Carol Davila a fost o personalitate de excepție în medicina românească, de numele său legându-se începuturile învățământului
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
materiale împreună cu fiica mea Smărăndița. Profesorul Mihai Ciobanu, personalitate cu o vastă cultură și experiență în probleme de istorie, cu reale aptitudini de cercetător științific, a acceptat să redactăm această lucrare, luându-l colaborator și pe inimosul dr. Valeriu Lupu, publicist și autor de cărți. Ceea ce am prezentat noi sperăm să fie de bun augur pentru toți cei ce ne vor citi cartea, iar dacă s-au strecurat unele inadvertențe, purtăm toată răspunderea și le cerem îngăduința să înțeleagă că, fără
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
, Gabriel (25.VIII.1913, București), poet și publicist. Este fiul profesorului universitar Gheorghe P. Pamfil, unul dintre fondatorii învățământului farmaceutic clujean. Termină liceul în cadrul Seminarului Pedagogic Universitar din Cluj (1931) și face studii superioare de farmacie, în 1940 devenind doctor în farmacologie la Universitatea din București. În anul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
redacție, Traian Coșcodan. Editată de Ministerul Învățământului, revista are un colegiu redacțional foarte numeros, format din cadre universitare și academicieni. Din 1991 se adaugă subtitlul „Revista universitarilor din România”. Redactor-șef devine Aurel Joltea, secretar de redacție principal, Ion Deaconescu, publicist comentator este Mariana Filimon, iar șef de secție, Constantin Grosu. Cea mai mare parte a publicației e axată pe chestiuni referitoare la specificul muncii universitare (cursuri, seminarii, cercetare științifică, optimizarea și eficientizarea programelor de învățământ etc.), rubricile „Tribuna gândirii științifice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
Băsești, iar Gh. Șora pe a dascălului transilvănean Nicolae Horga-Popovici. Valeriu Rus urmărește poziția lui P.P. Negulescu față de orientarea psihologică în filosofia culturii. În 1972, la rubrica „Tribuna universitară”, se poate urmări o dezbatere pe tema impasului literaturii comparate. Un publicist extrem de prolific este Alexandru Boboc, care produce un număr considerabil de articole cu tematică filosofică. Dintre numele vehiculate pot fi amintite Wittgenstein, Hegel, Benedetto Croce, Pascal, Heidegger, Kant, Schopenhauer, Leibniz, Eminescu. Corneliu Albu oferă un material inedit referitor la I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
, Alexandru (9.X.1827, Bezded, j. Sălaj - 23.X.1877, Sibiu), filolog și publicist. Este fiul Anei (n. Hodoș) și al preotului Ioan Bucur Pop, al cărui nume l-a preluat latinizat. Învață la Târgu Mureș, la Blaj, unde va deveni discipolul profesorului Simion Bărnuțiu, și la Cluj. Aici redactează, împreună cu alți colegi, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
, Gheorghe (1.IV.1940, Săliște de Beiuș, j. Bihor - 6.VI.1991, București), poet, prozator și publicist. Este fiul Elenei (n. Foghiș) și al lui Pașcu Pituț, muncitor silvic. După ce urmează școala primară la Săliște, gimnaziul la Sudrigiu (1950-1953) și cursuri liceale de silvicultură la Năsăud (1953-1956) și Șcala de Maiștrii Forestieri din Sighetu Marmației (1958-1961), începe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
, Zaharia (1776 sau 1784, Brașov - 6.X.1856, București), editor și publicist. Fiu al unui negustor aromân, Gheorghe Constantin Carcalechi, stabilit în Brașov, și al Mariei (n. Ciurcu), vara lui D. Eustatievici, C. ajunge, urmând o școală de comerț în Buda, „ferlegher” (editor), din 1812, al Tipografiei Universității. Tipărește (și prefațează) tălmăciri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286103_a_287432]
-
Și totuși, îndărătul acestor măști se ascunde o tragedie condiția etern nefericită a creatorului, condiția sisifică a blestemului creației ("un tată ar trebui să fie din cale-afară de denaturat ca să ureze vreunuia, celui mai nemernic dintre copiii săi cariera de publicist onest. [...] Hingher, da! da' literat, nu!") și relaționarea asimetrică a operei cu cititorii, de preferat fiind "mai bine să mă criticați inteligent decît să mă lăudați prostește". De aici, preocuparea autorului de a produce texte de escortă, de însoțire și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Rică diminutiv de la Andrei, sfînt pe care personajul îl invocă atunci cînd se simte amenințat, poate sugera și viitoarea prosperitate dacă se acceptă o posibilă influență din franceză sau italiană; în proiectele autorului, personajul urma să devină Andr. Venturianu, avocat, publicist, deputat în opoziție, directorul publicației Alarma română; într-o altă comedie mai puțin reușită un personaj se numea Ventureanu; forma Venturiano ar putea urma un model italian dar poate fi și un derivat de la numele de origine grecească Ventura răspîndit
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
spațiului tipografic la început, încă semnificativele șicane similare ale sistemelor de distribuție, scăderea tirajelor după recăderea populației în apatie și intrarea ei ireversibilă în era video, endemica presiune exercitată de politicieni și finanțatori „discreți” cu neostoită voință de putere etc. -, publiciștii și publicațiile de prestigiu și calitate, dându-ne uneori speranțe în capacitatea „celei de-a patra puteri” de a contribui la nașterea unui nou spirit public prin cristalizarea unui discurs mediatic nou, audibil prin larma generală a unei societăți locvace
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la foarte specificele experiențe existențiale și profesionale, la eternele dileme etice și morale, și la amintirea tuturor acestora, deși cei mai lucizi și responsabili tineri au avut de luat decizii etico-profesionale și existențiale la fel de dificile. Scriitorii deveniți în „tranziție” eminamente publiciști, din vocație sau împinși de nevoie, aveau uneori în spate ani de practică publicistică pe teme literar-culturale cu (transparent) încifrată miză politică - discursul „rezistenței prin cultură” -, făcuseră mic politicianism (în Uniunea Scriitorilor), aveau deci un mic trecut de „războinici culturali
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]