3,731 matches
-
instala În eu (eul omului Îndrăgostit) „teatrul marțial al Deciziei, Acțiunii, al Ieșirii”... Decizia lui Conachi este de a nu lua nici o decizie. Acțiunea lui este de a se lamenta. Ieșirea este de a nu ieși din acest lung, insuportabil „pustiu de jale”... Există, adevărat, o soluție: moartea, insă moartea nu vine. Salvarea e a trăi În insuportabilul care durează, a trăi exaltînd neputința de a trăi: „Amar mie, În ce valuri norocul mă aruncară, Nu știu, mai trăiesc pe lume
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Împiedică stabilitatea, adîncirea pasiunii, lanțurile familiei. Pentru spiritul romantic exilul este, În dragoste, o lungă criză de paroxism. Conachi Încearcă și el fuga din fața unei pasiuni nimicitoare, dar fără rezultai. În exil, pasiunea lui se amplifică, boala ia aspecte galopante. Pustiul, codrul sălbăticia stîncilor nu vindecă rănile Îndrăgostiților. Încercarea de a se Îndepărta de obiectul erotic este dezastruoasă. La origini, gestul este, poate, calculat: a provoca, prin absență, durerea nemilostivei ibovnice, Însă strategia dă greș: cel care suportă durerea este seducătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu vindecă rănile Îndrăgostiților. Încercarea de a se Îndepărta de obiectul erotic este dezastruoasă. La origini, gestul este, poate, calculat: a provoca, prin absență, durerea nemilostivei ibovnice, Însă strategia dă greș: cel care suportă durerea este seducătorul, bărbatul retras În pustiuri... De tema exilului sentimental se leagă, În poezie timpului, o altă temă, mai importantă: aceea a peisajului (spațiului) erotic. Vom vedea de Îndată În ce chip. S-a spus că poezia Văcăreștilor, a lui Conachi este o poezie de iatac
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
loial, seducătorul face la urmă o proslăvire, apropiind din nou de femeie imaginea divinității: „Decît zicîndu-ți de viață al doilea Dumnezeu”... Fuga lui Conachi cuprinde patru etape. a) Amenințarea cu fuga. Un scenariu anticipativ, un proiect de Îngropare benevolă În pustiu Însoțit de un reproș moderat și de o propunere de reconciliere. Scopul este a Înspăimînta (citește: șantaja) o ibovnică mîndră și greu accesibilă. Seducătorul amenință cu exilul În imaginar și cu o moarte (tot imaginară) din care să tragă profituri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din care să tragă profituri. Avansează viziunea unei catastrofe personale și a unei generozități (mile) seducătoare: .,De-acum nădejdile toate de la mine s-au sfîrșit, Mori luîndu-mi ziua bună de ia ceea ce-am iubit. Mă duc, mă-ngrop În pustiuri, lumină să nu mai văz, Ah, ascultă-mă, stăpînă, pînă nu mă depărtez, Astăzi mă despart de tine cu sufletul m-ai sfîrșit, Pentru că a ta cruzime l-au ars și l-au amărît. De-oi muri să scrii pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pînă nu mă depărtez, Astăzi mă despart de tine cu sufletul m-ai sfîrșit, Pentru că a ta cruzime l-au ars și l-au amărît. De-oi muri să scrii pe piatră că acest nenorocit Pentru dragostea mea numai În pustiu s-au săvîrșit. Iar de-oi trăi cu durerea prin pustiiuri rătăcit, Să pomenești cîteodată pre omul ce te-au iubit. Orișicum eu răsplătire n-oi cere la Dumnezău, Și de m-ai ars tu pe mine, eu țîe bine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
oi muri”, „iar de-or trăi”) care slujesc cum nu se poate mai bine pe jeluitorul Îndrăgostit. Finalul poemului („Și de m-ai ars tu pe mine, eu țîe bine Îți vreu”) lasă să se Înțeleagă că scenariul Îngropării În pustiu urmărește, totuși, cîteva beneficii imediate. Cel ce se pregătește pentru o lungă schimbare nu pierde nădejdea să se Întoarcă la viața liberă... b) În faza următoare, Îngroparea s-a săvîrșit. Îndrăgostitul e deja În exil și locul exilului este pustiul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pustiu urmărește, totuși, cîteva beneficii imediate. Cel ce se pregătește pentru o lungă schimbare nu pierde nădejdea să se Întoarcă la viața liberă... b) În faza următoare, Îngroparea s-a săvîrșit. Îndrăgostitul e deja În exil și locul exilului este pustiul: „Am lăsat lumea și slava și-n pustii m-am Îngropat, Ca să scap măcar cu viață de durerea ce mi-ai dat.” Ca să scape cu viață... Scenariul erotic nu mai prevede, va să zică, una din clauze: moartea. Poetul s-a decis
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
omul iremediabil bolnav de iubire trăiește Într-un etern suspin, idolatrizînd izvorul nenorocirii lui: „Cu a cerului podoabe lata la Închipuiesc Și cu hazul firii tale nurul tău sămăluiesc.” Va să zică acesta este scopul fugii: proslăvirea ibovnicei Îndărătnice... Biblica retragere În pustiu se termină cu o nouă sămăluire... Retragere, Încă o dată, strategică sau, cum zice Barthes: „asceza (veleitatea ascezei) se adresează celuilalt: Întoarce-te, privește-mă, iată ce ai făcut din mine. Un șantaj: pun În fața celuilalt figura propriei mele dispariții, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
totdeauna cineva, un martor. Cel mai fidel este, desigur, natura. Conachi Îi asociază marele univers: „Munții, stîncile răsună de cumplitul meu suspin, Ceriul stă la Îndoială...”. Martorii sînt, În fapt, niște curieri sentimentali. Ei duc cui trebuie mesajul fugii În pustiu: „Duceți spuneți cu putere Că amorezatul piere În pustiuri, plin de durere”... O primă imagine a peisajului liric se profilează aici: un loc plin de jele, un spațiu-martor, În care pustiul, ceriul și stelele devin complicii și mesagerii unei mari
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
natura. Conachi Îi asociază marele univers: „Munții, stîncile răsună de cumplitul meu suspin, Ceriul stă la Îndoială...”. Martorii sînt, În fapt, niște curieri sentimentali. Ei duc cui trebuie mesajul fugii În pustiu: „Duceți spuneți cu putere Că amorezatul piere În pustiuri, plin de durere”... O primă imagine a peisajului liric se profilează aici: un loc plin de jele, un spațiu-martor, În care pustiul, ceriul și stelele devin complicii și mesagerii unei mari pasiuni. Peisajul liric are o mai mare consistență atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
curieri sentimentali. Ei duc cui trebuie mesajul fugii În pustiu: „Duceți spuneți cu putere Că amorezatul piere În pustiuri, plin de durere”... O primă imagine a peisajului liric se profilează aici: un loc plin de jele, un spațiu-martor, În care pustiul, ceriul și stelele devin complicii și mesagerii unei mari pasiuni. Peisajul liric are o mai mare consistență atunci cînd poetul vorbește mai direct de angoasa lui erotică. În Scrisoare către Zulnia aflăm imaginea unui mare neastîmpăr și a unei voințe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poalele ibovnicei și depune jurămîntul de vasalitate. Primește În schimb făgăduita, investitura (Iată-mă-s lipsit de tine). Aceleași elemente le aflăm În Scrisoare către Zulnia, și tot Într-o retrospectivă. Este vorba de acea parte din poem care rememorează „pustiul cel mare”: spațiul În care avusese loc, În timpurile fericite, Întîlnirea, dezmierdarea, libovul: „Acei munți pînă la nouri, acele stînci despicate, Ce răsună de suspinul dragostelor Înfocate, Acei copaci nalți și mîndri, marturi cu a lor umbrire De dezmierdări, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se întreabă, dezamăgit: "De ce e atât de banală?". În acest context judecând lucrurile, ultima scenă din Acord final (cu Mili și Bizu îmbrățișați) capătă, pentru biografia lui Lovinescu, o semnificație tulburătoare, de proiecție ideală, de iluzie paradisiacă menită a lumina pustiul unei vieți chinuite fiindcă Mili a rămas, până la urmă, doar un personaj de roman, o pură ficțiune, contrazisă brutal de "realitatea" amorului. Era firesc, așadar, ca însemnările despre boală și singurătate să fie mai abundente. Am ales doar câteva, cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ancestral, unul ,,mai bătrân ca bătrânii uitați..." 57. Dealul lui Aurel Brumă este un ,,pântec al Pământului". Unul mare, diform, sterp și crăpat. Este excrescența maladivă, pe deplin vizibilă, a unui sterp și imens deal interior. Un relief straniu al pustiului spiritual în care rătăcim cu toții. Existența prenatală htonică ce ființa a priori de magică atingere invocată de Eliade este reactivată de scriitorul Aurel Brumă cel puțin într-un dublu sens. Mai întâi prin Copilul Arșiței 58, un arhetip din prima
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
sfârșit, mai există și Dealul lui Manole. Este un loc bântuit de tristețe și singurătate. Este dealul cu case părăsite, fără suflet, fără stăpân. E un deal exterior, singur și sterp, excrescență abnormă în Timp și Istorie a dealului interior, pustiu al sufletului și al minții. Soluția este una singură, scrie Aurel Brumă. Ea ne cere să escaladăm zilnic dealurile vieții având în suflet "altitudinea Muntelui" (p. 142). Doar așa vom însufleți cu apa vieții umbra uscată a timpului. Vom înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Cămașa de trandafiri, București, 1979; Pânda, București, 1981; Neoromantică, București, 1982; Câinele de piatră, București, 1985; Ningea pentru unul singur, București, 1985; Sărind într-un picior, București, 1987; Umbra șoimului pe zăpadă, București, 1988; Între două tăceri, București, 1999; Vecinătatea pustiului, București, 2000. Repere bibliografice: Constantin, A doua carte, 199-200; Mircea Constantinescu, „Pânda”, RL, 1982, 13; Adrian Dafir, Vitalitatea construcției romanești, LCF, 1986, 27; Vasile Macoviciuc, „Ningea pentru unul singur”, LCF, 1986, 31; Alboiu, Un poet, 215-216, Gabriel Iuga, în Antologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
și pe scurt câteva fapte pe care le-am citit cu toții În ziare. Atitudinea aceasta e În orice caz mai recomandabilă decât cea a d-lui Mihai Novicov, care are nevoie de un volumaș Întreg pentru a povesti Legenda unui Pustiu, muncită poveste fantastică din care fantasticul lipsește, siluire a imaginației sortită a conlucra la două concluzii formulate cuprinzător și „pe puncte” În final. N-am citat aici decât câteva exemple (Ă). Oricine, cât de rău intenționat s-ar voi, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
O astfel de construcție gigantică seamănă cu legendara facere a lumiiă Și aici, pe locul gol, Începe ca printr-o voință demiurgică agitația vieții. (Ă). Drum fără pulbere e tocmai istoria unei astfel de noi geneze: La Început a fost pustiul se intitulează primul capitol. (Ă). Petru Dumitriu s-a străduit să Înfățișeze activistul de partid, În trăsăturile lui scriitorul a căutat să sublinieze hotărârea și perseverența, puterea de a desluși, peste greutățile momentului, perspectivele viitorului. E În Maftei o Îndârjire
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vor să sărim cine știe unde, în necunoscut. Dar nu puteam sta nici pe loc, nici merge înapoi, nici face sărituri în necunoscut și în imposibil. Și, deci, predica acelora care voiau aceste lucruri nu putea să fie decât o predică în pustiu. Iar retragerea în expectativa critică a atâtor capete eminente - absența atâtor capete eminente de la munca pentru a merge, cuminte și cu discernământ, mai departe - și-a dat roadele sale. Și această absență, pe lângă alte lucruri, explică starea în care suntem
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Albu, Marcel Olinescu, C. N. Negoiță, Scarlat Preajbă, Sebastian Bornemisa, Cornel Grofșoreanu, Gala Galaction, D. Munteanu-Râmnic, Gino Lupi, Iustin Ilieșiu, N. Țimiraș, Pamfil Gregorian, Ion Lugoșianu, Ion Simionescu, Filaret Barbu, Ion Agârbiceanu. O mențiune specială merită analiza detaliată a romanului Pustiuri de Georgeta Cancicov, semnată de Amalia Ciocârlan de Ferenczy. M. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290240_a_291569]
-
preciza că „Psalmodia este întodeauna un izvor de mântuire. Melodia liniștește pasiunile. Cântarea psalmilor descoperă curajul, distruge durerea din rădăcină, usucă lacrimile, alungă grijile, mângâie pe cei care sunt în întristare, duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri, îndeamnă la o viață curată, conduce la blândețe, învață iubirea aproapelui, slăvește dragostea, îndeamnă la răbdare, înalță sulfetul către cer, întărește Biserica, sfințește pe preot, izgonește pe diavoli, predică viitorul, inițiază în tainele dumnezeiești și învață Treimea”. Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
viață desăvârșită în Egipt, Cassian și Gherman se întorc în Betleem după aproape șapte ani (Convorbirea duhovnicească XVII, 30). La întoarcere, cei doi au obținut îngăduința de a se rupe ghimpele făgăduinței făcut superiorilor și fraților pentru a reveni în pustiul sketic. Pustiul Skete sau al Schitului era situat la vest de Nil, într-o regiune cunoscută azi sub numele Wadial-Natrum și era renumit ca centru monahal. Acesta devine casa lui Cassian și a lui Gherman pe timpul celei de-a doua
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în Egipt, Cassian și Gherman se întorc în Betleem după aproape șapte ani (Convorbirea duhovnicească XVII, 30). La întoarcere, cei doi au obținut îngăduința de a se rupe ghimpele făgăduinței făcut superiorilor și fraților pentru a reveni în pustiul sketic. Pustiul Skete sau al Schitului era situat la vest de Nil, într-o regiune cunoscută azi sub numele Wadial-Natrum și era renumit ca centru monahal. Acesta devine casa lui Cassian și a lui Gherman pe timpul celei de-a doua șederi în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fi făcut notițe la vremea respectivă și, nu numai atât, dar să le fi și ținut în tot acest timp. Însuși Cassian, în Prefață, mărturisește că în aceste discuții va trata despre contemplarea lui Dumnezeu, îndeletnicire a renumiților pustnici din pustiul Sketic. Spre deosebire de prima lucrare a sa, Așezămintele mănăstirești, care vorbea despre ținuta exterioară a monahului, acum se trece la analizarea omului interior, de la pravila obișnuită a rugăciunilor la rugăciunea continuă. Prima (23 de capitole) și a II-a (26 de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]