8,590 matches
-
cealaltă coborî să inspecteze ce ascunde sub pantaloni scurți, la încheietura picioarelor. Introducând mâna pe sub bikini, îi simțea tresăririle involuntare la fiecare atingere a fântâniței. Își dădea seama că nu mulți bărbați s-au bucurat de acest privilegiu. Ochii Daliei rătăceau la început pe tavanul cabinei. Coborâră apoi să vadă tot ce face el și cum se abandonează ea în brațele acestui "călău" care o "torturează" atât de plăcut. Erau senzații pe care le trăia pentru prima dată și nu dorea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > ZVÂCNIREA... SECUNDEI Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 801 din 11 martie 2013 Toate Articolele Autorului Zvâcnirea.. secundei Clipă eliberată din clepsidra spartă, rătăcește anonimă Nimeni nu o simte nici macar n-o vede că-i zăpăcita Vrea sä se așeze pe-un cadran de ceas..așa obosită Cu o miscare unduioasa la Timp ea se închină.. Cu trupu-i de felinä se strecoară-ncet între-arătătoare
ZVÂCNIREA... SECUNDEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342263_a_343592]
-
exod! Port jar de stele tandre îmbobocite-n gând, Te-mbrac cu pacea frunzei să nu te doară ploaia, E noaptea mai senina când visului mă vând, Îți sunt atat de-aproape! Nu simți tu vâlvătaia? Zadarnic te prefaci că rătăcești cărarea, Ce duce înspre mine prin iarbă necosită, Absența mea te doare, botez ți-e neuitarea Cu lacrimi de culoarea brândușei înflorita! Oprește-mă puțin până se-ntorc lăstunii, Prea multă toamnă tristă a poposit în tine Și scrie-mă
INES VANDA POPA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342301_a_343630]
-
mă decuplez cu o lamă când val după val ninsoarea de sateliți vânează eclipsa, agneee așteaptă o întâlnire la vârf pe Calea Lactee. Vântul galactic risipește imaginea în mii de idei și orele se fac de august zei al unui atom rătăcit în întâlnirea dintre Lună și soare ce întunecă lumea și doare. Apoi se așează într-o implozie pe firul meu de la tâmplă, prin cele două oglinzi paralele și tot ce se întâmplă e destin fiindcă femeia care-mi apare în
INEFABILA ÎNTÂLNIRE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342364_a_343693]
-
Lasă-ți lumea, în care natura se însuflețește alături de cei doi îndrăgostiți, îi ocrotește: „Lasă-ți lumea ta uitată,/ Mi te dă cu totul mie,/ De ți-ai da viața toată,/ Nime-n lume nu ne știe./ Vin' cu mine, rătăcește/ Pe cărări cu cotituri,/ Unde noaptea se trezește/ Glasul vechilor păduri./ Printre crengi scânteie stele,/ Farmec dând cărării strâmte,/ Și afară doar de ele/ Nime-n lume nu ne simte./ Părul tău ți se desprinde/ Și frumos ți se mai
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
să-ți spun că se află biată lui sora. Dansa era bolnavă de picioare. Mergea anevoios, sprijinindu-se de el. - Mai spune-mi!... Mai spune-mi de el!... E poetul meu preferat. - Ce să-ți mai spun? îi plăcea să rătăcească prin locuri singuratice. L-am văzut, de multe ori, plimbându-se singur prin grădină Vărnav. - Unde este aceasta grădină? - Unde să fie, bre?!... E grădină publică a botoșenenilor. - Aaa... - Și cum îți spuneam, se oprea din loc în loc și asculta
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME. PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342428_a_343757]
-
Manole Publicat în: Ediția nr. 1452 din 22 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Contemplu energia copacului din mine Și mă retrag în ochiul, ce l-am părăsit. Cândva, demult, am tot fugit de sine, Și sinele, fiind orbit, s-a rătăcit... Retină-mi sunt și doctor de destin, Să vad, sau întunericul să mă admire?.. Dau tot, cu energia, ce m-a refăcut, din spin, O roză albă, cu petale vii, din cel copac de prețuire. Și albul rozei e sinele-nflorit-
SÂNGELE CE S-A NĂSCUT DIN SINE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342457_a_343786]
-
căzut în patimă beției. Ajung la orfelinat unde cei mici, nu fac față și mor sufocați de prea multă durere, de neiubire. Aici, Ana și Vlad separați fiind, trăiesc clipe cumplite, zbucium lăuntric, maturizarea lor înainte de vreme. Cei slabi, se rătăcesc. Cei puternici, devin aprigi. Ei rezista doar călcând unii pe alții. Este o luptă pe viață și moarte. În orfelinat, Vlad își pierde prietenul cel mai bun, pe Călin Barbu care deși mic, a reușit să înțeleagă ce înseamna sacrificiul
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN, SAU EXEMPLUL UNEI IUBIRI CE TINDE SPRE DESAVARSIRE de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 50 din 19 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342458_a_343787]
-
de promovare a unei libertăți false, care descarcă semnificația grandioasă a harului, prin denaturarea de esența acesteia. Harul este fără plată dar nu este gratuit. Pentru Har s-a plătit prețul cel mai mare care se putea plăti. Mulți se rătăcesc înțelegându-l ca pe o favoare la preț redus... Harul este un [?], dar nu și o îngăduință! „Și măcar că știu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuși, ei nu numai că le fac
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342487_a_343816]
-
închisoare; au fos uciși cu pietre, tăiați cu ferăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți... Mieii lui Dumnezeu, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului...” „De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Cristos Iisus, vor fi prigoniți, dar oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi
BUCURIA MÂNTUIRII de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 112 din 22 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342501_a_343830]
-
apreciez o poezie extrem de muncită, fără concesii modelor literare. E o poezie în stil clasic, cu rime îngrijite, anacronică într-un secol al grabei demonice. Substanța poetică are miez peren, valabil, convingător și emoționant. Poeta n-ar dori să-și rătăcească în uitare poemele, mai ales că - pentru ea - versul înseamnă un modus vivendi deasupra pulberii cotidiene. Din Cipru înțelege mai bine dorul, amurgul vieții, pelinul pe buze, setea de lumină, rugina de pe frunze. Iubirea ca renaștere, ca stil suprem de
„NERĂTĂCITELE ROSTIRI” ALE POETEI GEORGETA RESTEMAN LA BOOKFEST 2015 de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/342573_a_343902]
-
fade năluciri pe-anoste chipuri. Îți caut ochii, vreau să le simt vraja, Căldura mâinii lenevind pe umeri - Deschide poarta și alungă-ți straja Vino, te-aștept tăcerile să-mi numeri. Vorbește-mi, te voi asculta cuminte Copilă-s, încă rătăcesc prin situri, Pe-o insulă. Dar gândul meu fierbinte Încearcă să te-nvie dintre mituri. Din volumul Nerătăcitele rostiri, editura Eikon, 2015 https://www.facebook.com/events/896918800354165/ Referință Bibliografică: Veronica IVANOV - „NERĂTĂCITELE ROSTIRI” ALE POETEI GEORGETA RESTEMAN LA BOOKFEST
„NERĂTĂCITELE ROSTIRI” ALE POETEI GEORGETA RESTEMAN LA BOOKFEST 2015 de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/342573_a_343902]
-
interminabile pe la diferite instanțe în anul de jure 2011 ne-am trezit având calitate de debitoare într-un dosar de executare silită prin evacuare din sediul pe care-l avem în Bulevardul Aviatorilor nr.5, sector 1 București. O somație rătăcită prin curte și nu înmânată cum se cuvine adrisantului, mai ales că Sentința civilă pronunțată în această cauză nu a rămas definitivă și irevocabilă, ne-a arătat cum o hotărâre judecătorească poate avea la bază numai acte false. Dar ar
COMUNICAT LIGA INTERNATIONALA A ROMANILOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342563_a_343892]
-
nu demult, un obicei cel puțin curios: „tolănită / pe umărul speranței” - ea nu stă locului, ci aleargă „pe drum de vise / aruncând cu bucăți de rai” (Bucăți de rai). Iată și niște bijuterii lirice, mici catrene adunate-ntr-un poem: „rătăcește raza / prin senin / topindu-se în lacrima / agățată de geană // ochii aleargă / de la o stea la alta / scântei gemene / înecate în zbor // fruntea proptită / pe prispa lunii / leagă speranța / de carul mic / tăcerea cuprinde / în gheare de-mprumut / hotarul liniștii
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
ochi care par a mă privi și a mă invidia de fiecare dată când pășesc pragul casei lui nea Mitică. Pot ele intui, oare, ce comori ale sufletului stau ascunse acolo? Acasăa lui nea Mitică este o oază de liniște rătăcită în forfota orașului, o casă spațioasă, fără pretenții exuberante, dar cu mult gust și foarte primitoare, caldă, din pereții căreia parcă răzbate mirosul cernelii și aroma dulce a amintirilor, cu o grădină plină cu flori, cu terasa de unde adesea distinsul
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
tine doar tu puteai îndulci cafeaua din arborii sentimentali lumea se făcea tot mai departe și tu ai vrut și eu am vrut să devenim pustnici ultima insulă are hotare de spumă acolo s-a stins curcubeul ca un șarpe rătăcit între suspine Referință Bibliografică: mi-ai cântat adorabil / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1743, Anul V, 09 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MI-AI CÂNTAT ADORABIL de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342598_a_343927]
-
Adrian Păunescu, și el cu rădăcini basarabene. Întâmplarea, avându-l ca prim “izvor”, firește, pe martorul ei, Adrian Păunescu, a fost repovestită cu har de Aurelian Silvestru, scriitorul basarabean pe care, cunoscându-l, l-am absorbit ca pe un înțelept “rătăcit” (apropo de romanul său “Cel rătăcit”) în lumea noastră ușuratică, egoistă și aproape păgână. Iată și respectiva întâmplare, redată acum de mine, cu temerea că modesta mea repovestire va știrbi din coerența și semnificația conținute în sursa originară. Se știe
CUM BARBA LUI ADRIAN PĂUNESCU L-A SPRIJINIT, ÎNTR-O POTICNIRE, PE GRIGORE VIERU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342616_a_343945]
-
surprinde în câteva versuri întreaga substanță a unei imagini eronate, false cu privire la ceea ce ar trebui să fie legătură omului cu Creatorul sau. “De ce caut mereu cuvinte mari,/ Ca să nu Te pot exprima,/ Prin care să nu înțeleg nimic,/ Să mă rătăcesc/ Și nici eu nu mai știu unde sunt.” Aceste “cuvinte mari” indică tocmai absența sentimentului autentic de venerație față de Cel Atotputernic și vorbește despre faptul ca poeta, operă mâinilor Lui, se află încă, în conflict cu El - acel conflict primordial
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
Dumnezeu se recomandă sunt răsturnate asemenea imaginilor răsfrânte într-o oglindă. “Pentru totdeauna acasă, acolo unde/ Iubirea plutește peste tot/ Și unde Tu ne aștepți cu brațele deschise/ Pentru îmbrățișarea iubirii/ Ce ne-am dorit-o și pentru care am rătăcit ,/ Ce fericită voi fi atunci , Doamne,/ Când Te voi privi în ochi/ Și - Ți voi spune insfarsit/ “Doamne, Tu ești !”” Acest “Doamne, Tu ești !” este exclamația omului care a experimentat deja, pacea în Domnul. Isus este Izvorul bucuriei, păcii, odihnei
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
târle. În cădere se lovi de o prăjină care se desprinse din gard. Țipă, înfuriat pe biata prăjină : -De ce stai în calea mea ? De ce am atâtea piedici în drumul meu ? -Piedicile din drumul tău ți le faci singur, dacă rătăcești, tăcu blând prăjina. -Ai dreptate ! o mângâie Tudorel. M-a pedepsit Dumnezeu că nu l-am ascultat pe nea Ghiță...nici pe domnul Ionescu... l-am mințit pe neamțu’... Cât de vinovat sunt ! Hâââ ! Iartă-mă, Doamne ! Hâââ ! Am vrut
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
a amuțit și a murmurat un : aa!gâjâi prelung, admirativ. Acum lucea șerpuit și urma săniilor care ducea peste deal spre satul lui. Doamne!... Cât de aproape era!...Cât mai orbecăise în imperiul alb al Întunericului! I se părea că rătăcise o veșnicie. Dar nu durase nici măcar o jumătate de oră. După ce-i trecu starea de uimire, chiui de bucurie și o ținu tot într-o alergătură până-n vârful dealului dinspre apus. Acum, în fața lui se desfășura o vastă panoramă a
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
târle. În cădere se lovi de o prăjină care se desprinse din gard. Țipă, înfuriat pe biata prăjină : -De ce stai în calea mea ? De ce am atâtea piedici în drumul meu ? -Piedicile din drumul tău ți le faci singur, dacă rătăcești, tăcu blând prăjina. -Ai dreptate ! o mângâie Tudorel. M-a pedepsit Dumnezeu că nu l-am ascultat pe nea Ghiță...nici pe domnul Ionescu... l-am mințit pe neamțu’... Cât de vinovat sunt ! Hâââ ! Iartă-mă, Doamne ! Hâââ ! Am vrut
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
a amuțit și a murmurat un : aa!gâjâi prelung, admirativ. Acum lucea șerpuit și urma săniilor care ducea peste deal spre satul lui. Doamne!... Cât de aproape era!...Cât mai orbecăise în imperiul alb al Întunericului! I se părea că rătăcise o veșnicie. Dar nu durase nici măcar o jumătate de oră. După ce-i trecu starea de uimire, chiui de bucurie și o ținu tot într-o alergătură până-n vârful dealului dinspre apus. Acum, în fața lui se desfășura o vastă panoramă a
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Acasa > Poezie > Delectare > LĂSTUNI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului LĂSTUNI Am rătăcit din nou această vară Într-un hățiș de praf, de nori și fumuri, Iar teii n-au mai dăruit parfumuri Și macii-au ezitat să mai răsară. Stau florile pierdute între drumuri, Lumina stelelor nu mai coboară, Nici valurile nu
LĂSTUNI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342722_a_344051]
-
Câteva lacrimi mi-au umezit ochii. Probabil oamenii sunt prea obosiți de stresul zilnic și li s-au închis ochii ce-i aveau deschiși în trecut spre cultură. Am început să aștept. Nu știam ce aștept, un elev ce a rătăcit o carte, un tânăr care să prețuiască învățătura. Cartea suspina asemenea unui copil abandonat, asemenea unui bătrân părăsit de toți. Clipele treceau greu. Un grup de tineri, băieți și fete, foarte veseli, au avut și ei drrum pe lângă carte. Pentru
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]