4,549 matches
-
debara... și asta a fost tot. Era un om care știa bine ce poate și mai știa și că actele de bravură ieftină sînt inutile. Exley Își continuă discursul: rafale Înspre Brownell, Huff, Doherty. Îl numi pe Dick Stensland capul răutăților și-l turnă fără să clipească pe Bud White. Jack zîmbi cînd se prinse cum stau lucrurile: totul este deformat În favoarea noastră. Krugman, Pratt, Tucker, cei cu pensia asigurată... Au fost aleși exact pentru depoziția lui. Stensland și White se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e un misogin, cum ar putea fi un misogin din moment ce i-au plăcut atât de mult femeile și din moment ce atât de crud le-a descris?“, „Tocmai de asta“, îi răspundea, „tocmai de asta, n-a reușit decât din indiferență și răutate și lipsă de căldură! N-a făcut decât să le pună sub lupă și să le analizeze cu răceală, ca pe niște gângănii, fără pic de sentiment!“, dar, cu cât încerca să-i deschidă ochii, credea ea, cu atât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i spună că-l iubise, dar numai în contexte ce făceau din sentimentul ei o nevinovată iubire de prieten. Din singurătatea ei, doar privirea mai avea ardoare, în rest toate se tociseră, până și mândria, izbucnind uneori în accese de răutate împotrivă celor din jur. Andrei Vlădescu nu știuse să-mi spună de ce n-a iubit-o. Din același foc se întrupa chipul ușor fluu al Aurorei Mocanu. Nu Aurora Mocanu a ultimelor șase luni, pe care o văzuse rar, rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
desprins din chingile gândirii ei mic-burgheze meschine care țintește numai binele material și imediat! Ce rost ar fi avut să asculte până la capăt câte i se relatau, la a doua sau la a treia mână, vorbe cu singuranță deformate, din răutate sau invidie, dar care, oricum vor fi fost, aveau, fără doar și poate, un sâmbure de adevăr? Nici măcar nu-i ajutaseră la ceva, pentru că tot a fost mazilit și trimis la un cimitir al elefanților. Pentru doamna Marga Pop a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau dormita. Apoi s-a îmbolnăvit și atunci a fost cumplit, pentru că a trebuit să am grijă de el un an sau doi și în toată vremea asta se uita la mine cu ochii goi, uneori cu o licărire de răutate, fără să-mi spună odată măcar mulțumesc. Nu mai știam ce să cred și dacă mă înșelasem când îl socotisem un om bun în adâncul sufletului său. Nu mă înșelasem. Astăzi aș spune la fel, o fi avut el motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai bine de zece ani, nici la moartea mătușă-mii nu se arătase. Cât am trăit cu ea a fost un calvar. Aș spune că unchiu-meu era blândețea întruchipată pe lângă ea, cel puțin el se purta cu indiferență, nu cu răutate. După mai multe luni în care m-a tocat la cap tot timpul că trebuie vândută casa și să ne mutăm într-un spațiu mai mic, pentru că ea nu e în stare să îngrijească atâtea camere, deși nu făcea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un simplu coleg, se gândea, să bea o cafea și să schimbe vorbe banale care puțin mă interesează, de parcă nu m-ar iubi sau poate că nici nu mă mai iubește. Dar asta ar fi prea puțin - se gândea, cu răutate - nu sunt ca un coleg, ci ca un birtaș, vine și se așează la masă, dă comanda, bea, schimbă două vorbe și pleacă. Dar acum nu mai gândea, vorbea cu glas tare, ridicându-se și trosnindu-și genunchii și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nereușit fizic, dar și mărunt, interesat, meschin, dornic cu orice preț de parvenire, călcând în picioare sentimente - și nu este așa! Ai putea reteza vorbele astea, chiar dacă sunt acum pentru tine un străin. Dar n-o faci... În jurul tău e răutate, ipocrizie, prejudecată...“. Ioana Sandi n-a răspuns scrisorii. Pe Andrei Vlădescu l-a căutat mama Ioanei Sandi, rugându-l s-o viziteze la spital, în timp ce era de gardă. Își stăpânea cu greu nerăbdarea și furia. Ar fi găsit întâmplător scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce se mișca în spatele uneia dintre ferestrele cu despărțituri îi atrase atenția. O văzu doar o fracțiune de secundă: o față palidă, trasă și schimonosită, înconjurată de o claie de păr cărunt, care privea în jos spre nou-sosiți cu o răutate dementă care îți îngheța sângele în vene. Roddy se așeză pe pat și își tamponă cu o batistă de mătase fața deja roșie ca sfecla. — Pfiu! Recunosc că nu mă așteptam la asta. — M-am oferit să le car eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Sunt unul sau doi băgăcioși pe aici pe care nu m-ar deranja să-i văd în ștreang pe Ludgate Hill, apropo. — Își vâră nasul unde nu trebuie. — Exact. I se așternu pe față o încruntătură, produsă pe jumătate din răutate, jumătate din amintiri. Mă-ntreb ce s-o fi ales de scriitorașul ăla pe care nebuna de Tabitha l-a pus pe urmele noastre în urmă cu câțiva ani? A, ăla! Doamne, ce m-a enervat induvidul! Ce naiba credea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nici nu știam de exsitența celuilalt. — Ei bine, ea știa evident de a ta. Findlay se rezemă de perete, examinându-și unghiile și savurând confuzia în care mă aruncase informația oferită de el. După un timp - și mai mult din răutate, bănuiesc - speculă cu răceală: — Poate că reputația ta literară a ajuns la urechile ei, Michael. O fi citit o cronică a unuia dintre romanele tale mult admirate și a decis că nu se poate dispensa de serviciile acestui om. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poate cel mai cutremurător, faptul că nu puteai avea deloc încredere în el. Era un chip din care orice urmă de dragoste, compasiune sau orice alte sentimente omenești fără de care caracterul unui om nu poate fi complet, fuseseră alungate cu răutate. Avea, s-ar putea spune, o notă de nebunie în el. Era un chip care transmitea un mesaj simplu, cumplit: lăsați orice speranță, voi, cei care priviți acest chip. Renunțați la orice gând de mântuire, la orice posibilitate de scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
S-ar putea, chiar și acum, să fie timpul să plecăm, murmură domnul Sloane, dacă vrea cineva să încerce. — S-ar putea să vă urmez sfatul, spuse Dorothy. — Nu pot să cred că unul din vecinii mei poate face asemenea răutăți, spuse Tabitha, adresându-se pe jumătate sieși. Toți par oameni atât de liniștiți și simpatici. Mai multe rude pufniră auzind această observație. — Întâmplător, nu ești departe de adevăr, observă Michael, întorcându-se spre Hilary. Nu știu ce e cu Norman Bates, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
văzu cum reacționase. — Vorbesc serios, adăugă el. — Știu. — Adică... știu că mă placi. Altminteri... — Nu cred că e momentul potrivit. Și cu siguranță, nici locul potrivit. Deschise ușa. O auzi tăcând înainte de a pleca. Liniștește-te, Michael, spuse ea, fără răutate. Nici unul din noi nu e pregătit să facă planuri. Peste câteva minute se întoarse și se urcă din nou în pat. Se ținură de mâini pe sub cearșafuri. — Știam că mă vei ruga să rămân noaptea aici, spuse Michael, ieșind dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi putut să‑i spună Miranda. Posibilitățile În domeniu erau nelimitate, dar mi‑am Închipuit că fusese, de bună seamă, ceva legat de vestimentația Ilanei, inspirată de Ladies’ Home Journal. M‑am scuturat de oroare când m‑am Întrebat ce răutăți i‑o fi spus unei fete atât de drăguțe și m‑am rugat să nu Înceapă să plângă. Însă, În loc de asta, ea a Întors spre mine ochii aceia mari, nevinovați și a declarat pe șleau: — Șefa ta e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
celui mai dificil pas din cariera mea. Orice vagă tendință spre tristețe sau Îngrrijorare care mă Împunsese câteva minute mai devreme a fost brusc Înlocuită de iritare. — Foarte bine, atunci. Hai să „facem o pauză“, am zis eu sarcastic, cu răutate. Un scurt răgaz. Pare o idee strașnică. M‑a privit cu ochii aceia mari, căprui, cu o expresie de uimire mută și durere, după care și i‑a Închis ca pentru a alunga din ei imaginea chipului meu. — OK, Andy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
clipă, apoi a zis: — Nu, bineînțeles că nu, scumpa mea. Știi foarte bine că noi te Înțelegem. Sper doar - ei bine, sper că ești mulțumită de felul În care merg lucrurile. Asta ce mai vrea să Însemne? am Întrebat cu răutate. — Nimic, nimic, s‑a grăbit ea să spună. Nu Înseamnă nimic altceva decât ce am spus: taică‑tău și cu mine nu vrem decât să fii fericită și am impresia că ai muncit din răsputeri În ultima vreme. Sunt toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
facă un semn cu capul lui Duncan, În loc să-i zîmbească sau să ridice mîna, chelul Îi spuse ceva femeii cu care era, ceva de genul „Da, el e “, și amîndoi se uitară fix la Duncan cu un amestec nemaiîntîlnit de răutate, aviditate și inexpresivitate. Duncan se uită repede Într-o parte. CÎnd se uită Încă o dată și-și dădu seama că bărbatul și femeia Încă Îl urmăreau, Își schimbă poziția, Își Întoarse capul, Își răsuci picioarele și se sprijini pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
important. Unde o să-și mai găsească ei clienți dacă noi nu ne mai reproducem? S-au auzit niște Împușcături, iar Jill a izbucnit În râs. Avea un fel minunat și dezlănțuit de a râde: părea să spulbere toată prostia și răutatea din lume. Și mai știți ceva? Ea era singura persoană care nu mi-a zis niciodată: nu știu cum reușești. Ea știa cum reușesc și știa cu ce preț. —Dragi credincioși, să spunem Împreună cuvintele pe care le-am Învățat de la Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un fel de curți princiare pline de militari și curteni; fără zelul arzător și apostolic, fără meditația profundă sau grăitoarele cuvinte divine; acesta era decorul acelor case; cea mai lăudabilă trăsătură a lor era faptul recunoscut că erau de o răutate moderată și ca un fel de piedică a mîndriei militare. Grija pastorală pentru popor fu, astfel, abandonată cu atîta nepăsare către Clerul de jos, încît încet, încet preoții de parohie deveniră păstori în ochii poporului, iar rolul de păstor al
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aerul unei superiorități în care se amestecau compasiunea și disprețul zeflemitor; Clerul inferior fu, așadar, coborît în ochii poporului, în vreme ce Clerul superior cîștiga o strălucire mai degrabă aparentă decît adevărată 68. Este de mirare că ușa a rămas deschisă oricărei răutăți în rîndul preoților și că trăsăturile preoțești au fost disprețuite chiar și de preoții înșiși, după ce au decăzut atît de mult în ochii poporului? Este adevărat că predica și grija pentru suflete au fost abandonate, după cum spuneam, aproape în întregime
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai abominabil decît să se unească împotriva tatălui lor comun, Episcopul Romei, căci el este unicul obstacol pe care îl întîlnesc în calea dispersării, pe care au pornit din necunoaștere, din lipsă de fermitate, din cauza prejudecăților, din cauza corupției, din cauza unei răutăți diabolice; cale, spun, care conduce la apostazie, la vînzarea lui Cristos, la disperarea lui Iuda; iar ei nu înțeleg nimic! În atîtea nenorociri prin care a trecut Mireasa Mîntuitorului, ucenicii credincioși ai trădatului Învățător nu ar fi avut nici o mîngîiere
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai rău să te rupi de Biserică decît deposedarea de bunuri în sine. Un delict mai mare, o mai mare impietate, este mai greu de comis în rîndul popoarelor religioase, acolo unde credința este încă vie, unde nu se întîlnește răutate decît într-o mică măsură; acolo, în anumite vremuri și în anumite locuri, excomunicările, după cum spuneam, puteau apăra bogățiile Bisericii 132 Dar în vremurile lipsite de credință, în clipele în care patimile și înșelăciunile atingeau cote peste normal, era inutil
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
oricine își dă seama că l-am descris pe Grigore al VII-lea. Acest om demn de amintit a urcat pe Tronul lui Petru în anul 1073. Deja, predecesorului său, lui Henric al IV-lea, îi fuseseră aduse acuzații de răutate neînfrînată și despotism de neînchipuit față de creștini, supușii săi, precum și sfîșierea Bisericii; iar Sf. Alexandru al II-lea a murit înainte de a putea să se îngrijească de această plagă profundă și mortală din trupul lui Cristos 207. Providența păstrase pentru
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
seniorii și influenți în guvernarea statului, s-au ridicat de comun acord, s-au adunat într-o ligă extraordinară a urii împotriva virtuții, cea mai puternică dintre patimi, și s-au folosit de toată măiestria inspirată de cea mai mare răutate 219 și împreună au strigat că "toți trebuie să apere sfintele drepturi ale suveranului lor." Dar ce drept al suveranului pretindeau că apără acești Episcopi? Poate acela de a fi simoniac și protector nerușinat al concubinajului clerului? Căci ce alt
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]