3,933 matches
-
21 ianuarie 1941; la împlinirea unui secol de viață, 25 octombrie 1905 25 octombrie 2005, și a 23 ani de temniță grea 1941-1964, din partea camarazilor băcăuani: „Ziua de azi Părinte, vă închinăm prinos Un secol cât o mie, v-ați răzbunat cu ele Ați înmulțit cu sânge martirii întru Hristos Și ați biruit urgia cu cazne lungi și grele. Să fiți mereu tot tânăr, cum noi v-am închinat O vreme învăluită în amintiri amare... E o poartă ascuns refrenul din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu o bună dispoziție suspectă, după care, fără să se lase rugat de tânărul custode, a alunecat spre alte amintiri. ― Am fost călugăr într-o mănăstire dominicană, dezmoștenit de tatăl meu din pricină că părăsisem medicina, împotriva voinței lui. Doream să mă răzbun, însă am fugit de-acolo, chinuit de visele erotice pe care le aveam noapte de noapte. Ca să-mi pierd urma, m-am îmbarcat pe un vapor care m-a lăsat în insula Rodos. Acolo am făcut negoț cu antichități, trafic
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
el, și soția lui sunt de mult timp evanghelici protestanți fervenți. Au făcut doi copii și pe urmă ea s-a chinuit teribil la nașterea celui de-al treilea. Urmarea a fost că și-a pierdut credința și s-a răzbunat pe el, părăsindu-l și luându-le pe cele trei fete, Faith, Hope și Brenda. Cât a durat? — Căsnicia noastră? Aproape cinci ani. — Destul. — Destul. Luă ultima bucățică de ardei verde din castron și și-o îndesă în gură. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi fost mai ușor dacă tânăra și splendida lui soție ar fi fost lângă el să-l ajute. Mai presus de orice, Mark găsea că este inacceptabil ca altcineva să spună minciuni despre el și era hotărât să se răzbune. După câteva luni de investigații sporadice, a reieșit că informatorul fusese un fizician egiptean proeminent cooptat recent în programul nuclear irakian. Dornic să intre în grațiile noilor patroni, repetase această bârfă după ce o auzise într-o conversație dintre doi colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse Michael. Poate unii din voi a văzut filmul Teatrul sângelui, din 1973? Domnul Sloane se întoarse mustrător. — Cred că ne îndepărtăm prea mult de la subiect. — Ba deloc. Vincent Price joacă rolul unui actor veteran care se decide să se răzbune pe criticii lui și îi ucide folosind metode inspirate din cele mai crude scene din tragediile lui Shakespeare. Roddy se ridică în picioare. — Plictiseala, nu altceva, mă face să sugerez să părăsim această obositoare linie de investigație și să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
copilul și moșneagul în urma acelei dispute. Dar pentru Lucache a urmat o săptămână grea, mai ales seara și noaptea, după spectacolul cu lovituri. Fiul moșneagului, Petrache Dău și cu nepotul moșneagului, Goldan, amândoi au venit cu felinarele aprinse să-l răzbune pe moșneag. Dar cum zicala e zicală că bătaia nu se mai întoarce și în acest caz s-a adeverit. Frații și cumnații lui Lucache erau acolo descurajând pe bătăuși. Anii s-au scurs, odată cu ei trecând unele necazuri și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
au mers toți le-au spus aproape la fel, că vrăjitoarea a donat casa lui Satan și că acum Satan este stăpânul casei Zavastiei. Adică vrăjitoarea este supărată că Zavastia a refuzat să preia ștafeta de vrăjitoare și acum se răzbună. O babă, tot o vrăjitoare, le-a spus că Vrăghioaia a îngropat sub pragul de la ușă din interiorul casei un cap de mort, iar în interiorul capului a pus fasole, grăunțe, grâu și alte oase mai mici. Să caute acolo să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aceeași pădure și i-am spus că, trecând pe drumul cu pricina l am văzut pe Ciolac în mijlocul drumului, dar nu m-am apropiat să văd ce e cu el, apoi m-am dus liniștit acasă, liniștit că l-am răzbunat pe vărul meu de la Tansa. Aceștia ai lui B....ă, părinte, s-au dus și l-au găsit într-o baltă de sânge, zvârcolindu-se, dar nu a putut vorbi, că nu mai avea limbă, că doar i-o tăiasem
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
omului și adecvarea cuvîntului. O astfel de cursivitate a gîndirii și frazării o întîlnim o singură dată în scrisul românesc: la publicistul Eminescu. Nu prin lingușire voia Machiavelli să-și recapete poziția, ci printr-o carte utilă care l-a răzbunat pentru neșansa de a fi sfîrșit în dizgrație. Un punct pe cît de sensibil pe atît de interesant e condiția psihică a autorului, cea care a alimentat scrierea Principelui, și care n-a reținut prea mult atenția exegeților. Să nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au avut de suferit din pricina lor nu pot deveni primejdioși, deoarece sînt săraci și răzleți, după cum am mai spus15. De unde urmează constatarea că pe oameni trebuie să-i iei cu binele, sau să-i distrugi cu totul, fiindcă ei se răzbună pentru un rău ușor care le-a fost pricinuit, dar nu se pot răzbuna în schimb pentru ceva grav; așa încît este necesar ca răul pe care i-l faci cuiva să fie de așa fel încît să nu ai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răzleți, după cum am mai spus15. De unde urmează constatarea că pe oameni trebuie să-i iei cu binele, sau să-i distrugi cu totul, fiindcă ei se răzbună pentru un rău ușor care le-a fost pricinuit, dar nu se pot răzbuna în schimb pentru ceva grav; așa încît este necesar ca răul pe care i-l faci cuiva să fie de așa fel încît să nu ai a te teme de răzbunare. Dacă însă, în loc de colonii, principele întreține acolo trupe militare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și a leului, animale pe care, cum am spus, un principe trebuie să le imite. Cunoscînd nehotărîrea lui lulianus, care era împărat, Sever își convinse armata ce o comanda în Slavonia, că ar fi bine să meargă la Roma ca să răzbune soarta lui Pertinax, care fusese ucis de pretorieni. Sub această aparență, fără să arate că aspiră la imperiu, își îndreaptă armata spre Roma, ajungînd în Italia înainte chiar de a se fi știut ceva de plecarea lui. Odată sosit la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
duce pînă la capăt răzbunarea." (II, 28) "Cei care conduc nu trebuie să aibă niciodată atît de puțină considerație pentru un om încît să creadă că, deși a fost copleșit de injurii și ultragii, acela nu va căuta să se răzbune, chiar cu prețul vieții." (II, 28) "Soarta îi orbește pe oameni atunci cînd nu vrea ca ei să se opună planurilor ei." (II, 29) Dacă dovedesc că Roma însăși, unde se găsea atîta virtute, atîta religie, atîtea instituții înțelepte, ne
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să dorească principii buni și să-i suporte pe ceilalți, așa cum sînt." (III, 6) "Un principe care inspiră ură tuturor este fără îndoială mai urît de cei pe care i-a supărat cel mai tare și care doresc să se răzbune. Această dorință le este amplificată de aversiunea generală pe care aceștia o știu îndreptată împotriva lui." (III, 6) " Acela care este amenințat și care se vede presat între necesitatea de a îndrăzni totul și aceea de a suporta totul devine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
însă că nu amorul tînărului Tarquinus pentru Lucreția, ci maniera violentă de a face amor a dus la răscoala Romei; și cum această violență trezea în oameni amintirea altor violențe comise de Tarquini, s-au gîndit atunci serios să le răzbune; dacă aventura Lucreției nu e cumva doar un roman. Nu spun acestea pentru a scuza înclinațiile amoroase ale principilor, ele pot fi, din punct de vedere moral, rele; n-am vrut să arăt aici decît că nu galanteria i-a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îl lua cu binișorul: Nu mai bea, Toadere, că cum vii tu noaptea târziu acasă te-or aștepta aiștia care nu te au la inimă și cine știe ce se poate întâmpla? Apoi aiștia care nu mă au la inimă s-au răzbunat pe mine cu vârf și îndesat... M-au dus la ocnă... Până am ajuns acolo însă m-au schingiuit ca pe Hristos!!! Lasă de la tine, că Dumnezeu multe iartă. Uită și tu. lerte-i Dumnezeu dacă poate. De uitat nici nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sânge. Neobosiți, galii își roteau săbiile deasupra capetelor și înfigeau pumnalele în trupurile soldaților romani. Erau cuprinși de furia celui care simțise forța implacabilă a armatei romane, dorința ei de cucerire și de dominație. Asemenea unor fiare libere să se răzbune în sfârșit pe cel care le-a capturat, barbarii se luptau mânați de voința nu doar de a-i ucide pe cuceritori, ci și de a-i distruge, de a-i face să moară în cel mai îngrozitor mod cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zâmbi. Îl amuza să-i mai taie din nas lui Valens, care era un delator notoriu, dar un bun luptător. Sunt de acord că, în ceea ce te privește, Galba nu s-a arătat copleșit de recunoștință... Ai vrea să te răzbuni pentru jignirea pe care ți-a adus-o împăratul neluând în seamă credința ta față de el? — Nu e vorba de răzbunare - Valens puse cupa jos cu o strâmbătură. Și nici de credință. E vorba despre bunăstarea Imperiului nostru. — Ai cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cineva să se ducă în celulă și să-l înjunghie pe medic. Așa n-o să fiu eu cel care-i hotărăște soarta și soldații nu-mi vor fi ostili. La rândul lor, batavii vor afla că cineva a vrut să răzbune moartea preotesei și se vor liniști. Mi-e teamă de batavi. Listarius se întoarse spre împărat: — Și cum o să intre cineva în celulă ca să-l ucidă pe medic? Du-te să vezi, Vitellius... Celula e înconjurată de soldați, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trăit multă vreme printre noi. De la Velunda ai învățat multe taine din arta vindecării. Te bucuri de prietenia regelui și de respectul nostru, al tuturor. Acum Velunda e moartă, iar tu plângi. Nu mai plânge. Un bărbat trebuie să se răzbune. Știi cine a ucis-o pe Velunda? întrebă Julius. — Da, am auzit ultimele ei cuvinte. Mi-a cerut să păstrez taina. — Vei trăi, se auzi glasul hotărât și neînduplecat al bătrânului preot. Vei trăi ca s-o răzbuni. Se ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să se răzbune. Știi cine a ucis-o pe Velunda? întrebă Julius. — Da, am auzit ultimele ei cuvinte. Mi-a cerut să păstrez taina. — Vei trăi, se auzi glasul hotărât și neînduplecat al bătrânului preot. Vei trăi ca s-o răzbuni. Se ridicară cu toții. Doar Julius Civilis rămase așezat, alături de Valerius. Preoții și războinicii ieșiră în tăcere. Julius Civilis și Valerius rămaseră singuri în colibă. — Cine a fost? — Tu ai dezvălui o taină? — Eu îți știu taina - ochiul drept al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi acoperea ochiul stâng. Îl privea fix pe Valerius cu ochiul sănătos; celălalt, orb, era brăzdat de o cicatrice. Julius Civilis era mândru de rana aceea, fiindcă datorită ei - și curajului în luptă - semăna cu marele Hannibal. — Trebuie s-o răzbuni. — N-o să fiu în stare. Valerius își ascunse fața în mâini. — Ba da, o să fii, așa cum eu sunt în stare să urăsc. Îi urăsc pe romani. I-am urât dintotdeauna, chiar dacă, printr-o veche alianță, mulți dintre noi luptă alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Pentru ea ai venit aici. Își ținea mâinile pe umerii lui Valerius. Am auzit că ai venit să vorbești cu Vitellius. Valerius rosti numele acela cu greu, cuprins de oroare. Își aminti cuvintele lui Julius Civilis, care îi ceruse să răzbune moartea Velundei. Strânse amuleta în pumn, nefiind în stare să vorbească. Acum și Salix era în pericol. Oare n-ar fi trebuit să dea fuga la Pretoriu, să-l caute pe Vitellius și să-i înfigă pumnalul în inimă? Oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stătea în fața lui, la celălalt capăt al mesei. Valerius își cunoștea bine fratele; după felul cum își ținea capul plecat, își dădu seama că era furios. Își dori ca Antonius să-l omoare pe imperator. Astfel, Velunda ar fi fost răzbunată, jocurile ar fi fost întrerupte, iar Salix ar fi fost salvat; s-ar fi schimbat cursul istoriei. Dar Antonius strângea doar pumnii, după ce schimbase cu Vitellius niște cuvinte pe care Valerius nu le putea auzi. Se uită din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius strângea doar pumnii, după ce schimbase cu Vitellius niște cuvinte pe care Valerius nu le putea auzi. Se uită din nou la imperator. Închise o clipă ochii; sudoarea îi curgea pe șira spinării. Își dorise ca fratele lui s-o răzbune pe Velunda, pentru că el nu era în stare s-o facă. „Sunt un laș“, se gândi. — E prima oară, nu? rânji grăsanul de lângă el. Valerius îl privi încruntat, fără să răspundă. — Da, e prima oară când vii într-un amfiteatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]