3,972 matches
-
sau în ordinea primei apariții (în cazul membrilor onorifici sau temporari). Instrumentul trecut în listă este cel folosit în perioada 1956-1960. Membrii rămași în viață ai formației the Quarrymen s-au reîntâlnit în 1997 pentru a 40-a aniversare a recitalului din 1957 de la petrecerea din Woolton village - ocazia cu care s-au întâlnit Lennon și McCartney. Au cântat toți cei cinci membri fondatori rămași în viață: Pete Shotton, Rod Davis, Len Garry, Eric Griffiths și Colin Hanton. După aceasta, formația
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
că aceste întâlniri aveau să-i marcheze carieră deoarece la puțin timp după aceea a fost cooptat de Sorin Chifiriuc la "Electric Red Roosters" unde a început cu adevarat "pelerinajul" în aria bluesului. Două din aparițiile scenice notabile ar fi recitalul de la Sala Polivalenta, în deschiderea concertului de rock simfonic a lui Carl Palmer precum și "Cerbul de aur" unde "Electric Red Roosters" au cântat înaintea celebrului Jimmy Smith. După o experiență de 2 ani alături de Sorin Chifiriuc, a înființat împreună cu basistul
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
Adumitroaie, cu care a avut, dealtfel, în duet, numeroase concerte în cluburile de blues. În aceeași perioadă a colaborat și cu A.G. Weinberger, Mugurel Vrăbete și Florin Ionescu sub titulatura "Weinberger Blues Machine", colaborare care a avut ca rezultat numeroase recitaluri în țară printre care de remarcat sunt concertele prilejuite de vizita președintelui american Bill Clinton în România în anul 1997 ai participarea la sesiunea de înregistrări pentru albumul "Standard Weinberger". După 7 ani de experiență în blues - în anul 2000
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
mare cântăreață de muzică de operă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Apreciată pentru vocea sa „agilă și flexibilă”, specifică sopranelor de coloratură, Patti debutează la vârsta de șapte ani în opera Norma și susține ultimul său recital în 1914, când cântă într-un concert caritabil la Londra. Adela Juana Maria Patti, cunoscută sub numele de , s-a născut în după-amiaza zilei de 19 februarie 1843 într-o modestă casă de oaspeți din Madrid ca cel de-al
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
canto, deși mama sa se îndoia de eficacitatea acestor lecții. Adelina a apărut pentru prima oară pe o scenă la vârsta de șapte ani, când a interpretat aria „Casta diva” din tragedia lirică Norma la teatrul newyorkez Niblo's Garden. Recitalul acesteia a fost intens aclamat de către un public cunoscător din care făcea parte și Marietta Alboni, cea care avea să o susțină financiar pe Adelina și se va ocupa atent de educația muzicală a tinerei soprane. La recomandarea lui Alboni
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
lui Alboni, Adelina ia lecții de canto în particular de la Maurice Strackosch, un muzician de origine cehă care avea să se căsătorească cu Amalia, una dintre celelalte două fiice ale familiei Patti. Concomitent, impresarul Victor Ullman organizează o serie de recitaluri pentru Adelina în orașul Baltimore, iar succesul înregistrat de aceste spectacole o determină pe artistă să concerteze extensiv în regiuni precum Cuba sau Puerto Rico. Reîntoarcerea sa la New York are loc cinci ani mai târziu, în 1858, după patru sute de concerte
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
tinere soprane ale lumii, iar călătoriile sale erau neîncetate, astfel încât aceasta ajunsese să vorbească fluent cinci limbi: germana, engleza, franceza, italiana și spaniola. La data de 12 noiembrie 1863 cântăreața apare pentru prima oară în fața publicului spaniol în opera Somnambula; recitalul, care s-a bucurat de sprijinul permanent al presei, a avut loc la Teatrul Regal din Madrid, printre spectatori numărându-se și familia regală spaniolă, iar artista a primit un onorariu de 14.000 de reali. Succesul imens obținut de
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
a publicului o determină pe soprană să semneze un contract de un an cu Teatrul Regal din Madrid; ulterior artista pleacă pentru o scurtă perioadă de timp la Paris, însă în 1865 se întoarce în țara natală, unde susține diverse recitaluri având un repertoriu format din Somnambula, Lucia di Lammermoor și Bărbierul din Sevilla. În cea de-a doua jumătate a deceniului VI aveau să apară în viața artistei mai mulți bărbați care au cerut mâna ei; Maurice Strackosch, impresarul Adelinei
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
Londra, Bruxelles, Paris, St. Petersburg, Viena sau Napoli. Cântăreața cere onorarii din ce în ce mai mari deși repertoriul ei rămânea neschimbat. Ca și reacție la viața de huzur a Adelinei, un tânăr californian vrea să arunce o bombă spre artistă pe parcursul unuia dintre recitalurile acesteia, însă în momentul în care îi întâlnește privirea scapă bomba și moare din cauza exploziei. Patti avea să-și limiteze activitatea din S.U.A. din cauza acestui incident. În 1885 Adelina sărbătorește douăzeci și cinci de ani de la primul contract semnat cu opera Covent
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
aceluiași an soprana vizitează pentru prima oară România și este „primită ca o regină, atât de public, cât și de presă, inclusiv de forțele de ordine, care au luat măsuri similare cu cele din timpul vizitei țarului.” Patti susține patru recitaluri la Teatrul Național din București între Crăciun și Anul Nou, iar la plecare îi lasă un bilet dirijorului George Stephănescu, în care laudă muzicienii români împreună cu care a cântat. Concomitent, obține divorțul de primul soț, marchizul de Caux, și se
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
Stephănescu, în care laudă muzicienii români împreună cu care a cântat. Concomitent, obține divorțul de primul soț, marchizul de Caux, și se căsătorește cu Ernesto Nicolini. În 1886 interpreta se reîntoarce în Spania, unde își menține onorariile ridicate, însă cântă „trei recitaluri cu arii, în loc să cânte opere complete”. Reacția criticilor nu întârzie să apară, iar presa cataloghează prețurile biletelor drept „o monstruozitate, una dintre cele mai mari absurdități ale epocii”. Publicul din Valencia și Barcelona este unul restrâns, însă în Madrid reacția
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
site-ul revistei.. Changing Skins este invitată să deschidă concertul formației finlandeze Apocalyptica în cadrul evenimentului "Romanian Rock Meeting" din data de 13 mai 2012 de la Arenele Române, iar cu ocazia festivalului B'estfest Summer Câmp, ediția 2012, formația susține un recital pe scena "Romanian Future Heroes". În data de 13 octombrie 2012 Changing Skins a lansat, la The Silver Church din București, primul material discografic intitulat "Changing Skins", un produs multimedia ce va fi distribuit de A&A Records.. Albumul de
Changing Skins () [Corola-website/Science/329790_a_331119]
-
și GoldFM în cadrul emisiunii DobroShow prezentată de către Mihai Dobrovolschi, piesa va apărea pe viitorul album ce urmează să fie lansat în toamna aceluiași an. De asemenea, varianta acustică a piesei a beneficiat și de un videoclip în premieră filmat în cadrul recitalului oferit de trupă la UNArte în luna iunie.
Changing Skins () [Corola-website/Science/329790_a_331119]
-
tei”, „Ieftinește, Doamne, băutura”, „Bine e să fii patron” etc. În activitatea sa artistică de peste 40 de ani, a interpretat peste 300 de cântece care au fost imprimate la Radio și Electrecord, și a participat în peste 500 de spectacole, recitaluri și festivaluri. Astfel a realizat peste 30 de discuri și casete audio pe care a adunat folclor din zona ei natală, romanțe și cântece de voie bună. Dintre cele mai apreciate se pot enumera câteva titluri ce conțin muzică populară
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
domeniul muzicii de cameră datează tot din perioada studiilor la Conservator. Împreună cu alți colegi de studii: Edy Guți - oboi, Emil Franz - clarinet, Constantin Predețeanu - fagot, Wilhelm Bretz - corn, Albert Guttman a înființat un cvintet de suflători cu pian, ale cărui recitaluri de muzică de cameră s-au bucurat de aprecierea publicului, precum și de cea a Rectorului din acea vreme, Ioan D. Chirescu (compozitor, dirijor și folclorist, rector al Conservatorului bucureștean între 1950-1955). După absolvirea Conservatorului și a Examenului de Stat, Albert
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
al secției maghiare. Sala mare și sala studio sunt folosite atât de secția română, cât și de cea maghiară. În vecinătatea imediată a teatrului se află Studioul „Ács Alajos” (numit după celebrul actor și fost director Ács Alajos) care găzduiește recitaluri și spectacole studio. Clădirea Teatrului de Nord este cea de-a doua clădire de teatru în oraș. Temeliile ei au fost depuse pe 18 mai 1892, inaugurarea având loc, în cadrul unei ceremonii festive, pe 14 ianuarie 1892. Proiectul a fost
Teatrul de Nord (Satu Mare) () [Corola-website/Science/327631_a_328960]
-
amatoare, în special al celor din localitățile (din zona natală și ținutul maramureșului) care nu au trupă profesionistă de teatru. A fondat în 1996 trupa de amatori Kulissza Színpad care în cei zece ani de existență a prezentat piese și recitaluri în Casa de Cultură Municipală G. M. Zamfirescu. Mai mulți dintre membrii acestei trupe au urmat mai târziu carieră artistică sau mass-media. Tot aici a fost membru și show-manul Dancs Artur cu care a creat un ciclu de spectacole inspitrat
István Bessenyei () [Corola-website/Science/327109_a_328438]
-
până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. La momentul lansării sale, filmul a fost considerat a fi unul „de actualitate”, fiind apreciat de critica de la premieră în termeni superlativi. Criticii de film au lăudat "„un recital de psihologie internă, făcută din peisaje mentale, priveliști de for interior, fraze scurte și tăceri prelungi”" (D.I. Suchianu), "„osmoza dintre documentar și ficțiune, pe care cineaștii, eliminând anumite linii de demarcație, își propun înainte de orice să asculte realitatea, să o
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
dificilă a vieții. Pe 19 iunie 2013, la Cinematograful „Odeon”, tânărul regizor Dima Vutcariov a prezentat scurtmetrajul „În cosmos” cu Gheorghe Grâu în distribuție. În decembrie 2014 el a revenit pe scenă și ca poet, după 15 ani, susținând un recital de poezie proprie. Gheorghe Grâu are trei copii, un băiat și două fete (inclusiv cunoscuta actiță rusă Leanca Grâu), de la trei soții.
Gheorghe Grâu () [Corola-website/Science/330685_a_332014]
-
perioada albumului " I am...", Hamasaki simțea că încă nu poate pătrunde cu adevărat pe piată asiatică. Astfel, ea nu cantase în afara Japoniei și nu folosise versuri în limba engleză. Totuși, la scurt timp după lansarea albumului, ea va susține un recital la MTV Asia Music Awards 2002, aceasta reprezentând prima ei cantare în afara granițelor. "I Am..." a reprezentat preluarea controlului total de către Ayumi asupra muzicii sale, deoarece a început să-și compună proprille melodii sub pseudonimul "CREA". Decizia de a-si
I am... () [Corola-website/Science/330815_a_332144]
-
a fost certificat pentru vânzări de două milioane de exemplare de către RIAJ fiind cel de-al 89-lea cel mai bine vândut album al Japoniei. După lansarea albumului "I am...", Hamasaki a devenit mult mai obișnuită cu concertele în străinătate. După recitalul de la MTV Asia Music Awards din 2002 , Hamasaki a simțit că versurile în limba japoneză nu sunt suficiente pentru a o ajuta să-și transmită mesajul și fanilor din străinătate. Realizând că engleză este "limba mondială", ea s-a decis
Rainbow (album) () [Corola-website/Science/330824_a_332153]
-
pentru spectacolul tradițional de Paști, obișnuit în Catalonia, „El Pastorets”. După ce a văzut în spectacolul grupului de clovni „Los Tres Bemoles”, din care unul cânta la ceea ce părea o pipă enormă în formă de violoncel, și după ce a asistat la recitalul de violoncel al profesorului Josep Garcia din Barcelona la Centrul Catolic din El Vendrell, copilul le-a spus părinților că vrea să devină violoncelist. Nefiind încă dispus să cumpere copilului un violoncel adevărat, tatăl său i-a improvizat un instrument
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
un violoncel. În acea perioadă a început pasiunea lui pentru cele șase suite pentru violoncel de Bach, pe care le-a descoperit pe o partitură zdrențuită dintr-un anticariat. Tot atunci, la 23 februarie 1891, Casals a dat primul său recital solo la Barcelona, la Teatrul Novedades, în cadrul unui concert de caritate. Tot în 1891, la 15 ani, Casals l-a cunoscut pe compozitorul Enrique Granados, cu care a legat o strânsă prietenie. A cântat în perioada aceea în cadrul unui trio
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
Spania. În Franța Casals s-a stabilit în orășelul Prades (Prada de Conflent în catalană) din Catalonia franceză, la poalele muntelui Canigou, aproape de granița cu Spania, ducând o viață solitară și modestă. Între anii 1939-1942 a efectuat câteva turnee de recitaluri prin zona neocupată de germani din sudul Franței și în Elveția. În 1950 a apărut din nou în public pentru a lua parte la festivitățile de la Prades în cinstea bicentenarului morții lui Johann Sebastian Bach. Aceasta a devenit prima ediție
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
Theodor Rogalski. a fost lector (1954-1963) și ulterior conferențiar (1963-1996) la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Radu Paladi a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, de la înființarea acestei instituții în anul 1949. A susținut recitaluri camerale în calitate de pianist în România, Spania, Germania și concerte ca solist al propriului Concert pentru pian în primă audiție, cu Orchestra Filarmonică din Iași, apoi cu Orchestra Filarmonică din Botoșani și în înregistrarea acestei lucrări cu Orchestra Națională Radio. Radu
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]