3,923 matches
-
preferat o atitudine deschisă. De ce este acest studiu în interesul publicului? Cine va beneficia de pe urma lui? Cum pot fi folosite rezultatele? Acestea sunt temele pe care persoanele ce se ocupă cu recrutarea trebuie să le poată discuta cu ușurință atunci când recrutează participanți la focus grupurile din sectorul public. Invitațiile trebuie să fie personalizate. Fiecare participant trebuie să simtă că prezența sa este necesară și dorită la respectivul interviu. Membrii personalului care fac recrutări prin telefon trebuie să aibă parte de o
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
invitația făcută de cineva care le inspiră încredere și respect. Există oameni care au darul de a-i face pe ceilalți să le accepte cerințele și să se simtă în largul lor după ce au luat această decizie. Puneți-i să recruteze participanți. Dacă tema studiului sau stimulentele sunt lipsite de sare și piper sau dacă experiența anterioară cu acest tip de participanți o impune, uneori recrutăm puțin mai multe persoane decât este nevoie, invitând una sau două persoane în plus. Recrutarea
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
și să se simtă în largul lor după ce au luat această decizie. Puneți-i să recruteze participanți. Dacă tema studiului sau stimulentele sunt lipsite de sare și piper sau dacă experiența anterioară cu acest tip de participanți o impune, uneori recrutăm puțin mai multe persoane decât este nevoie, invitând una sau două persoane în plus. Recrutarea suplimentară nu este necesară, de obicei, dacă participanții percep grupul ca pe un mediu neamenințător, iar stimulentele pentru participare sunt bine alese sau dacă focus
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
rasial, reprezentantul unei categorii de vârstă, al unui sex și așa mai departe și oricare dintre acești factori ar putea inhiba sau înlesni comunicarea deschisă în cadrul grupului. O calitate valoroasă pentru multe instituții publice și nonprofit este capacitatea de a recruta moderatori voluntari care nu sunt cercetători, dar posedă caracteristicile esențiale pentru a avea succes. În cele din urmă, o atitudine prietenoasă și simțul umorului sunt calități de mare valoare. Un simplu zâmbet din partea moderatorului poate fi suficient pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
operativi în a obține informațiile necesare. Scopul influențează toate aspectele. După el se ghidează planificarea. Obiectivul studiului determină cantitatea de timp și resursele care trebuie investite pentru cercetare. Acesta ne oferă și indicii referitoare la tipurile de persoane care trebuie recrutate pentru participare. Scopul dirijează elaborarea întrebărilor. Îl ajută pe moderator să știe pe ce anume să se axeze. Și îi ajută și pe analiști să știe pe ce să se concentreze mai mult. Subliniem acest aspect, deoarece unii cercetători neexperimentați
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
mai mult de douăsprezece persoane sunt mai greu de controlat, au tendința de a se fragmenta în grupuri mai mici care discută despre lucruri diferite și nu oferă mai multe informații, proporțional cu numărul mai mare de participanți. Unii cercetători recrutează chiar și cincisprezece persoane, dintre care aleg între zece și doisprezece participanți. Ceilalți primesc stimulentele pentru faptul că au venit la întâlnire și sunt trimiși acasă. Companiile angajează moderatori profesioniști pentru focus grupuri, ca să le îndrume studiile. Aceste persoane formează
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
de confidențialitate nu reprezenta o tradiție pentru cei din mediul academic. De fapt, pentru ei, practica tradițională era chiar opusul acesteia. Atitudinea acestor specialiști era următoarea: „Cum pot colegii mei să realizeze o critică a studiului meu dacă nu știu cum am recrutat participanții, cum am organizat grupurile și cum am efectuat analiza?”. Atitudinea deschisă era esențială pentru ei. Promovarea academică era influențată de verificarea efectuată de colegi și de publicarea în reviste de referință, iar satisfacerea acestor condiții însemna că detaliile procesului
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
după fiecare grup. 8. Aveți în vedere dinamica grupului atunci când efectuați analiza. Probabil că problema cea mai importantă pe care o are de rezolvat cercetătorul este modul cum sunt selecționați participanții. Eșantioanele convenabile - adică persoanele alese pentru că sunt ușor de recrutat - sunt periculoase în cazul grupurilor interne. În aceeași ordine de idei, o altă practică periculoasă constă în a vă baza pe persoane din interior pentru selectarea persoanelor din memorie, din experiențele anterioare sau după alt criteriu. Amintirile sunt imperfecte și
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
micșorăm perioada de timp a discuțiilor, reducem numărul de participanți și numărul de întrebări. Este prea mult să vorbiți la telefon două ore. Vă recomandăm să organizați grupuri telefonice cu durata de o oră. Deoarece dispunem de mai puțin timp, recrutăm doar patru până la șase persoane pentru un grup telefonic și limităm numărul de întrebări pe care intenționăm să le adresăm. Pentru discuțiile telefonice mai facem ceva ce nu se practică, de obicei, în cazul întâlnirilor efective - le trimitem participanților întrebările
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
vis. Cartea „frumoșilor nebuni” e un triumf al scriiturii artiste. În romanul Scaunul singurătății (al cărui titlu evocă un presupus scaun, pe care se zice că ședea eunucul-șef al sultanului, venit la Brăila din doi în doi ani să recruteze fete pentru harem), erup în epic lirismul, pitorescul, cromaticul de sursă orientală și balcanică, barocul lingvistic, ce corelează onomastica bizară cu metaforismul delirant, sintagma suavă cu expresia groasă, suculentă, ca și duhul folcloric local, eresul, etnograficul regional, întrecând tot ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
militară, totuși, încă de la sfârșitul secolului II ne este atestată prezența creștinilor în rândurile armatei romane imperiale, fapt ce confirmă prezența acestora din aparatul birocratic al funcționăresc. Apartenența la armata imperială nu mai era apanajul exclusiv al italicilor, treptat fiind recrutați inclusiv provincialii, potrivit metodei de recrutare specifică provinciilor lor de apartenență. Din timpul principatului lui Marcus Aurelius (161-180) avem și prima informație cu privire la prezența creștinilor în armata romană și mai ales în Legio XII Fulminata Melitensis, recrutată din provincia Melitene
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
italicilor, treptat fiind recrutați inclusiv provincialii, potrivit metodei de recrutare specifică provinciilor lor de apartenență. Din timpul principatului lui Marcus Aurelius (161-180) avem și prima informație cu privire la prezența creștinilor în armata romană și mai ales în Legio XII Fulminata Melitensis, recrutată din provincia Melitene, din Armenia meridională, prezentă de-a lungul râului Grand între anii 173-174, într-o campanie împotriva quazilor. Tertulian nu are nici o dificultate să ateste prezența creștinilor în armata romană, deși în altă parte ne prezintă, cel puțin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în cadrul structurii militare, cauzate de concepția animistă a maniheilor, care comporta condamnarea serviciului militar și a pedepsei cu moartea (dreptul războiului). În general, se crede că inițiatorul edictelor de persecuție împotriva creștinilor ar fi fost tocmai Galerius, generalul armatei danubiene, recrutate în acele regiuni unde creștinismul nu se dezvoltase prea mult. Atitudinea sa trăda resentimentul țăranului-soldat din zona dunăreană, față de creștinul evoluat al Orientului civilizat, înmuiat de religia creștină a obiectorilor de conștiință. Promulgarea unei măsuri legislative anticreștine, urmărea îndepărtarea soldaților
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dintre regiunile cel mai bine creștinate. Asistăm la manifestarea unui puternic spirit de autonomie al creștinilor africani specific regiunii lor; întâlneau dificultăți foarte mari de a sluji corespunzător în armată: e foarte posibil ca intersectarea elementelor păgâne sosite din trupele recrutate în regiunile necreștinate, probabil majoritare, cu cele creștine, să fi creat o anumită dificultate în cadrul acestora din urmă, provocând efecte de conștiință. Chiar și armata lui Constantin trebuie să fi fost compusă în bună parte din păgâni, din moment ce alături de elementul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să fi creat o anumită dificultate în cadrul acestora din urmă, provocând efecte de conștiință. Chiar și armata lui Constantin trebuie să fi fost compusă în bună parte din păgâni, din moment ce alături de elementul barbar era prezentă și marea masă a țăranilor recrutați din regiunile prea puțin creștinate încă la acea vreme, precum ținuturile Galliei și Iliriei. Însă a fost tocmai această armată imperială, cea care după victoria obținută contra lui Licinius l-a aclamat pe Constantin cu strigătul de: Auguste Constantine, dei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
inițiativă; observarea acestei reguli nu era prea dificilă pentru ei, împlinind-o cu certitudine. În Imperiul roman nu exista un serviciu militar obligatoriu, iar numărul trupelor, raportat la totalul populației, în general nu era prea mare. De obicei, legiunile erau recrutate din voluntari, iar înrolarea forțată a persoanelor singulare, în vederea prestării serviciului militar, era cauzată de apariția unor situații de necesitate reală. În cazul în care, în rândurile armatei romane apăreau depopulări vizibile, se admiteau, date fiind situațiile excepționale: gladiatori, sclavi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o râvnea. Simbolismul din cadrul ceremonialului voia să reprezinte suferința ce anticipa apoteoza, iar lupta spirituală prefigura victoria pe care ar fi repurtat-o inițiatul încununat, ca un simbol al triumfului Soarelui asupra tenebrelor. Al treilea grad de inițiere, al soldatului, recruta neofitul în oștirea sacră a zeului invincibil, pregătindu-l pentru lupta împotriva puterilor celui rău. Deși etapele inițierii mithraice ar fi avut o anumită potrivire cu cele corespunzătoare catehumenatului creștin, pentru Tertulian similitudinea dintre creștinism-mithraism era negativă. Apologetul considera această
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este de a vedea cum a acționat omul în fața lui Dumnezeu și nu a autorității civile. În In Danielem, IV, 9, 2, critică expansionismul militar al Imperiului roman care adunându-i pe cei mai buni bărbați din toate popoarele, îi recrutează în armata sa oferindu-le cunoscuta cetățenie romană. Toate acestea sunt văzute ca o falsificare satanică și idolatrică a chemării pe care Dumnezeu a adresat-o tuturor oamenilor pentru a forma o singură națiune. Tocmai aceste idei erau cele care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din Tebessa, lângă Cartagina, în Africa Proconsulară, pe când provincia africană se confrunta cu rebeliunea mauritanilor împotriva Imperiului roman (287-297). Autoritatea romană nu putea să accepte nici cea mai mică nesupunere din partea provincialilor însetați de independență. Maximilianus, fiul temoniarius Fabius Victor, recrutat pentru serviciul militar este prezentat ca învinuit în fața proconsulului Dio pentru audiența judiciară. În timpul înfățișării sale precedente în fața consiliului de înrolare tânărul și-a exprimat refuzul de a se înrola și de a presta sacramentum militiae. Asemănarea procedurii audienței judiciare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de insulină în condiții à jeun, dar aceasta este normală în cursul hipoglicemiilor. Vârstnicii cu DZ prezintă o alterare mai profundă a preluării de glucoză nemediată de insulină (37) ce pare a fi legată de scăderea abilității glucozei de a recruta transportori la nivelul membranei celulare. Modificări biologice moleculare: există puține informații despre anomaliile biologice moleculare la vârstnici. Defecte la nivelul genei glucokinazei, ce pot conduce la tulburări în secreția de insulină indusă de glucoză, au fost observate la vârstnicii slabi
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
plăceri sau bucurii (Don Quijote, de exemplu, a suportat corecțiile severe ale morilor de vânt, fiind convins că se luptă cu niște uriași răzbunători, care trebuie Învinși). Μ Când lupți numai pentru tine, devii prizonierul propriilor interese; din rândul acestora se recrutează egoistul de speța cea mai joasă, care, pe lângă faptul că Înțelege să trăiască numai pentru el, are tupeul de a le pretinde celor din jur să-i respecte Întru totul acest mod de viață. Μ Marele erou al războiului troian
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nimic În comun cu participarea la vreo formă de artă. Nu putem nega o rațiune economică a lucrării lui Catherine Millet, dar ceea ce realizează ea este mai degrabă un experiment, un test adresat atît sie Înseși cît și unui cititor recrutat din toate segmentele sociale, biologice, intelectuale, reperabile astăzi. E iarăși de presupus că cititorul masculin va fi de departe mai interesat decît cel frumos - dovadă și semnăturile cronicrilor francezi, dovadă reacțiile a două prietene care au citit cartea Înaintea mea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
viață. Personajul morții, viu, cu profilul desprins parcă din textul medieval german Plugarul și moartea, de Johannes von Tepl, este și eroul următorului roman, Le Démarcheur (Agentul comercial, 1989). Aici Monge, maniac al epitafului funerar, Încearcă pe diverse căi să recruteze clientelă pentru un serviciu de calitate post mortem: epitafuri gravate pe toate soiurile de marmură (enumerate cu delectare). La granița dintre lepidopter și pachiderm, extras dintr-un ou pe masa unui ambasador britanic ieșit la pensie, Palafox (1990) este creatura
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
informațiile, în speranța că beneficiul obținut îi va îmbunătăți statutul social sau standardul de viață. Această diviziune ierarhică intervine în politica oricărei supravegheri, căci niciodată utilizatorul informațiilor nu va fi și cel ce le procură. Pentru a colecta informații sunt recrutați, de obicei, oameni sărmani sau indicatori josnici, spioni experți, mesageri sacrificați. Prețul nu va fi însă întotdeauna plătit; cel mai adesea, mediocrii intermediari vor rămâne debitori, căci regii comanditari, în special la Shakespeare, vor prefera să se descotorosească de ei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cu o situație oedipiană nerezolvată, cu carențe afective și educaționale. Această categorie de indivizi compensează instabilitatea lor afectivă și morală prin vagabondaj, furt, colecționarism absurd, acumularea de obiecte, avariție, mitomanie, intrigi etc. Adesea, ele sunt persoane din rândul cărora se recrutează alcoolici, toxicomani, prostituate, delicvenți etc. Instrumentele și mijloacele acțiunii psihomorale Cum și prin ce se realizează acțiunea psihomorală? Care sunt instrumentele sau mijloacele utilizate În această acțiune? Cum și cu ce acționăm asupra celuilalt? Iată câteva Întrebări deosebit de importante cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]