3,968 matches
-
nici oboseala, nici bătrânețea. Și totul se întîmplă de la sine, fără nici o constrângere. E o liniște care depinde numai de mine și pe care aș dori-o prelungită la nesfârșit. ― N-ai putea trăi permanent astfel. ― Știu. Și totuși sunt recunoscător fiecărui ceas care nu-mi amintește asta. ― Acolo, la marginea pădurii de pini, e numai jumătate din tine. Cea mai egoistă, care nu vrea să știe nimic despre ceilalți, în numele ideii că fericirea e o problemă strict personală. Există însă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
posibil. Devii mai modest și în privința adevărului. Marile adevăruri, ca acela că pământul se învîrtește, trec pe planul al doilea. Te preocupă micile adevăruri. Că te dor oasele, că-ți tremură ușor mâna, că, uneori, ți se încețoșează privirea. Devii recunoscător pentru fiecare zi care îți mai e permisă. Numai la bătrânețe afli că o mare iubire e mai aproape de suferință decât de fericire. ― Eu am aflat asta fără să fiu bătrân, Galilei. La mine totul se trage dintr-o dragoste
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Chatham, ci doar ceva bombast*, atât În felul de a fi, cât și În elocință, nu acceptase din partea ministrului, marchizul de Rockingham, o proprietate care l-a făcut eligibil pentru Parlament? Nouă era Însăși cauza acestei liberalități. Ei Îi erau recunoscători lui Brummell În numele unei plăceri, resimțită ca un serviciu făcut; și aveau dreptate. Căci cel mai mare serviciu pe care-l poți face unor societăți plictisite nu este oare de a le da puțină plăcere? Dar mai era ceva, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ce anume Îmi displăcea. Am constatat că o altă condiție decât cea trăită până acum Îmi ocupa tot timpul; dacă m-aș căsători, aș fi mai fericită. Aș fi norocul unui bărbat, i-aș dărui mari averi, mi-ar fi recunoscător, ar fi mișcat, prietenos și s-ar gândi cum să facă tot ce mi-ar fi pe plac.” Și după tot acest examen, cu un ton venit parcă din Bossuet, ea Îl numește pe Lauzun, căruia Îi spune Întotdeauna domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
era fiorul imposibilului. Vorba ceea, nu prea avusesem multe relații serioase, pe termen lung („Shades of the prison house close/ around the growing girl“1) În plus, Hawkins avea și o prietenă pe care o chema Daphne. Îi eram chiar recunoscătoare lui Daphne pe care, din cauza numelui său și a hainelor pe care i le cumpăra lui Hawkins, mi-o imaginasem întotdeauna ca o fată cu bun simț, cu simț practic, crescută la mănăstire, cu mâini și picioare lungi și subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu. Putea să devină foarte enervant. A, catâr, ce mai! Oricum, asta înseamnă că Philip n-o să mai fie prin preajmă s-o înnebunească în timpul probelor de costume și a avanpremierelor, lucru pentru care sunt sigură că va fi extrem de recunoscătoare. Bineînțeles, mai sunt câteva detalii de pus la punct, dar ea le știe mai bine decât oricine altcineva. —Eu, zise Hugo, am mare încredere în MM. Te ia așa de ușor încât nici nu-ți dai seama cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a luat-o razna rău de tot. N-a fost vina lui Hazel. Hazel nu greșește niciodată. E o chestie care te poate enerva când repeți cu ea și te tot dai cocoș, dar, până la urmă, ajungi să-i fi recunoscător. Își aprinse o altă țigară de la chiștocul celei de dinainte. Știi, Shakespeare ăsta nu prea mi se potrivește, zise el. M-am dus la școala de teatru, frumos, nu m-a ajutat cine știe ce, dar am zis să fac Visul doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oamenii se joacă. A, salut, Liz! îi zise asistentei directorului de scenă care pândea la ușă. Ar trebui să-ți mulțumesc că ai venit să mă iei și sunt sigur că, atunci când mă voi fi mai calm, o să-ți fiu recunoscător. Dar, pentru moment, nu mi-a trecut supărarea că am fost deranjat. Am luat-o la goană pe scări, cu Hugo care rămase un pic în spate ca să poată să se uite la fundul meu. Știu ce faci, îi zisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sperând că va trage în jos suficient betelia ca să le dea cât de cât aspectul de talie joasă. Ideal ar fi fost ca între pulover și cataramă să se vadă un petic de piele. Însă, dacă mă gândeam puțin, eram recunoscătoare că pantalonii mei n-aveau talie joasă. Nu mai făcusem abdomene de săptămâni întregi - însă făcusem sex, ceea ce contează întrucâtva. Am alungat cu hotărâre acest gând, ca, de altfel, pe oricare altul care putea duce la Hugo, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
păreau să fi avansat dincolo de stadiul pre-oedipian - o fixație obsesională asupra organelor genitale și a funcțiilor corporale. Sau poate citiseră prea mult din scrierile lui Kathy Acker 1. E foarte ușor să fii influențat de stilul scriitoricesc al altcuiva. Eram recunoscătoare totuși că poeții urbani își limitaseră efuziunile la pereții liftului; poate hotărâseră că ar fi prea de tot să împodobească podeaua cu seringi sau prezervative folosite ori cu o gamă din numeroasele și variatele deșeuri umane menționate în scrierile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o adunătură de rasiști, Steff, știi doar. Mereu se iau de fetele albe. Măcar de data asta nu au reușit să-ți ia geanta. — O, excelent, se răsti Steff un pic mai veselă. Ce dracu’, acum ar trebui să fiu recunoscătoare sau ce? — Așa, bravo, așa-mi placi. Uite, ia o Silk Cut1. Brichetele au scăpărat, fetele au tras adânc în piept, în timp ce eu împingeam de ușă s-o deschid. — Încep să înțeleg de ce și-a făcut Lisa gașcă, spuse Steff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mi-a arătat nici o ostilitate, însă primirea sa a fost lipsită de căldură, iar vocea îi era gravă: — Ai solicitat acum doi ani iertarea pentru cumnatul tău, Harun hamalul. Ți-am acordat-o. Dar, în loc să se potolească, în loc să se arate recunoscător, omul ăsta nu s-a mai întors niciodată la Fès, ci a preferat să trăiască precum un proscris în munții Rif, pândind prilejul de a se răzbuna pe bătrânul Zeruali. Nimic nu dovedește, Majestate, că agresorul a fost Harun. Munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el era definitiv tămăduit, iar cetatea a primit poruncă să se împodobească. A fost organizată o procesiune în fruntea căreia mergeau cei patru medici regali, înveșmântați în straie bogate din catifea roșie garnisite cu zibelină, primite în dar din partea suveranului recunoscător. Slujbașii de rang înalt purtau cu toții eșarfe din mătase galbenă, iar la ferestrele străzilor străbătute de cortegiu atârnau țesături de aceeași culoare, în semn de bucurie. Cadiii cei mari își împodobiseră porțile cu muselină țesută cu fir de aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
său ca „fiu foarte drag, prieten prețios și devotat“. Colonna avea un mesaj pentru mine, pe care mi-l dădu cu oarecare condescendență: — Preotul militar al pedestrașilor din Saxonia m-a rugat să vă asigur de prietenia sa și de recunoscătoarea sa amintire. Un singur saxon îl putea cunoaște pe Leon Africanul. Numele lui mi-a scăpat ca un strigăt de victorie, oarecum indecent în împrejurarea de față: — Hans! — Unul dintre foștii dumneavoastră elevi, dacă am înțeles eu bine. Ține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
până s-au întâlnit din nou, acum mai bine de un an, în Africa. Ea era în cădere liberă după episodul despre care acum aproape că nu vorbeau deloc - iar el a prins-o. Pentru asta îi va fi întotdeauna recunoscătoare. Se îndreptă împleticindu-se spre duș și, în momentul în care sună interfonul, încă se mai usca: clienții, jos, la intrarea în bloc. Le deschise. Luând în calcul timpul pe care îl vor petrece în lift, mai avea cam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că își ținea părerile pentru el. Fie pentru că era prea epuizat ca să-și adune puterile pentru o confruntare, fie pentru că luase înțeleapta decizie că nu avea nimic de câștigat dintr-o dispută politică, nu-și putea da seama. Dar era recunoscătoare instinctelor lui Uri. Aveau nevoie de un Shapira cooperant, altfel ar fi făcut un drum degeaba. I-a spus mamei că a văzut ceva anume, începu Uri, care era o întruchipare a politeții și a datoriei filiale. Ceva care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ma’tov u’ma’naim, shevet achim gam yachad... Era protestul Brațelor din Jurul Ierusalimului, care era încă în vogă. Maggie n-a fost în viața ei atât de bucuroasă la vederea unei manifestații politice, n-a fost niciodată atât de recunoscătoare forței protestatarilor de a demonstra neîntrerupt, după cum promiseseră. Chiar și acum, când abia se luminase de ziuă, un grup de activiști se țineau de mâini la poalele acestui deal. Nu avea idee de ce hotărâseră că acel loc de periferie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a trece din nou printr-o spaimă mortală. Apoi o voce familiară. —Mulțumesc, Maggie. Te-ai întrecut pe tine însăți. Ajunsese ultimul, coborând abia acum scările și alăturându-se oamenilor lui, aflați la același nivel cu orașul model. — Îți sunt recunoscător. Țara ta îți este recunoscătoare. Maggie fu nevoită să întoarcă ochii spre stânga ca să-l vadă: era Bruce Miller. Ce-ar fi să facem asta în liniște și cu calm?! Stai frumușel acolo, iar unul din băieții mei o să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o spaimă mortală. Apoi o voce familiară. —Mulțumesc, Maggie. Te-ai întrecut pe tine însăți. Ajunsese ultimul, coborând abia acum scările și alăturându-se oamenilor lui, aflați la același nivel cu orașul model. — Îți sunt recunoscător. Țara ta îți este recunoscătoare. Maggie fu nevoită să întoarcă ochii spre stânga ca să-l vadă: era Bruce Miller. Ce-ar fi să facem asta în liniște și cu calm?! Stai frumușel acolo, iar unul din băieții mei o să vină să ia tăblița. Nu încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În cele din urmă îngăimă câteva cuvinte: — Cine o să creadă poveștile voastre cu zâne? Nu le-ar fi crezut nimeni, Bruce, încuviință Maggie. Nu până să fi confirmat chiar tu fiecare detaliu chiar adineaori. Fapt pentru care îți rămânem veșnic recunoscători. Știi, când bucata asta video o să fie difuzată pe YouTube, CNN, ABC și pe toate celelalte posturi, cred că nici măcar tu nu o să mai poți scăpa doar cu vorba. Se auzi sunând un telefon mobil. Al lui Miller. Răspunse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
departamentului de artă și antichități din cadrul Scotland Yard. Am o imensă admirație pentru hotărârea lor de a lupta împotriva unei infracțiuni ce încearcă să priveze lumea civilizată de unele dintre cele mai mari comori ale sale. De asemenea, le sunt recunoscător domnului dr. Rupert L. Chapman III, fost secretar executiv al Fundației pentru Explorarea Palestinei, și lui Edward Fox, a cărui carte, Palestine Twilight, explică atât de bine încărcătura politică generată de arheologie în Orientul Mijlociu. Personalul de la BA Cargo din Heathrow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
CĂLĂUL (Pierdut.): Eu... pe aici... cu execuția... Știți... GARDIANUL (Către CĂLĂU, sever.): Te-a întrebat cine ești! CĂLĂUL: Eu... (Convins că a greșit locul.) Aici, are loc o execuție? ARTUR: Da, domnule, aici! CĂLĂUL (Fericit.): Mulțumesc, am să vă fiu recunoscător toată viața. ARTUR: Adică nu... Nu se știe încă... GARDIANUL (Propulsat dintr-o dată; reia dansul.): Nu se știe! Nu se știe! Vom salva orașul! ARTUR (Maiestuos.): Aici are loc o plângere... (CĂLĂUL se întoarce brusc pe călciie și dă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Am Închis instinctiv ochii de oroare, iar mâinile mi s-au Încleștat Înfiorate pe brațele fotoliului. 3 - Ea este Eva. Tocmai ți-am lăudat-o adineauri pentru calitățile de expertă În prepararea cafelei... Cred că niciodată n-am fost mai recunoscător unei femei pentru providențiala apariție Într-un moment delicat al vieții mele, „delicat” fiind, se-nțelege, un eufemism pe cât de suav, pe atât de palid pentru definirea stării de șoc În care mă azvârlise cutremurătoarea revelație. - Inutil să adaug că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vă coste viața. Într-un fel, noi v-am scăpat de la moarte sigură, chiar dacă prețul salvării a inclus și această dezagreabilă răpire. - Vă mulțumesc cu profundă gratitudine... - Nu e cazul și nici momentul să fiți ironic. - Nu sunt, dar nici recunoscător nu pot fi dacă nu știu cine urma să mă asasineze - cuvântul vă aparține - și nici cine m-a salvat. - Este important? - Este o minimă garanție că spuneți adevărul. - N-o să vă placă ce-o să auziți, dar dumneavoastră ați vrut-o. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spunea că amenințarea inițială plutea, la fel de consistentă, asupră-mi. M-am silit să par degajat și nepăsător: - Și cu ce argumente v-a convins doctorul Wagner să-mi mai dați o șansă? Măcar să știu pentru ce trebuie să-i fiu recunoscător... - Cu singurul argument imbatabil În astfel de cazuri: acela că ne puteți fi de folos mai mult viu decât mort. Punct ochit, punct lovit - asta vrusesem să aud: că au nevoie de mine. Bănuiam sau intuiam asta, dar o certitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]