21,673 matches
-
Integral” ș.a.). Frecventează, de altfel, cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. Traduce din poeți francezi și germani pentru revistele „Floare albastră” și „Adevărul literar și artistic”. Sub pseudonime ebraice (Ofir, Ha-shir sau Benjamin) tălmăcește din poeți de limbă idiș și redactează articole pe teme iudaice și sioniste în „Hatikvah”, „Hasmonaea”, „Bar Kochba”, „Lumea evree”, „Mântuirea”. Rod dintâi al entuziasmului pentru literatura franceză, dar și al unei viziuni vitriolante, de polemist, volumul Imagini și cărți din Franța reunește, în 1922, o parte
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
la studiourile Paramount, însă abia postum, în 1984, scrierile despre cinematografie îi vor fi adunate în volum, sub titlul Écrits pour le cinéma. Preocupările dramatice se vor reflecta și în câteva piese, poeme dramatice, drame metafizice, între care Philoctète (Filoctet), redactat în mai multe versiuni, în română și franceză, în 1922-1923, publicat doar fragmentar, și Le Festin de Balthazar (Ospățul lui Baltazar), inclus fragmentar în revista „Mântuirea” (1929) și care nu va fi tipărit integral decât postum (1985). Are o prezență
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
succesul cărții Rimbaud le voyou, se consolidează prin apariția Falsului tratat de estetică, iar după moartea sa, a volumului Baudelaire et l’expérience du gouffre (1947), la care lucrase, fără a-l putea termina, în iarna lui 1942. Începe să redacteze eseul L’Être et la connaissance, dedicat filosofiei lui Lévy-Bruhl, Șestov și Ștefan Lupașcu, și încheie Le Lundi existentiel et le Dimanche de l’histoire, testamentul său filosofic, publicat postum, în 1945, în revista „Existence”, în care își expune viziunea
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
cu cea a lui Robinson, supraviețuitorul, nimerit însă nu în paradisul insular, ci în infernul orașelor. Expresia poetică se desface în imagini nude, directe, care transmit „radiografiile” unei lumi despuiate de iluzii, într-o călătorie închipuită până dincolo de marginile nopții. Redactat între aceste două cicluri, poemul L’Exode. Super Flumina Babylonis va fi recompus după manuscrise de un alt prieten al poetului, Claude Sernet (Mihail Cosma), și va ieși în volum abia în 1965. Un fragment a fost tipărit totuși în
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
afară, ci din interiorul lor, iar „autoritatea” sa provine tocmai din implicarea cât mai profundă. Această implicare trebuie să se reflecte și la nivel stilistic: consemnarea termenilor așa cum apar ei, exprimarea cât mai apropiată de context, reproducerea verbală și emoțională. Redactate de cele mai multe ori la persoana Întâi, studiile calitative permit organizarea materialelor interpretării În jurul persoanei interpretului. Impresiile personale, detaliile subiective și reproducerea participării afective, excluse din câmpul cercetării științifice de metodele cantitative, sunt aici fundamentale. Pentru Van Maanen, practicile reprezentării realității
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
rezistență, la fel Adio, Europa de I.D. Sârbu. Acestea două mi se par, de altfel, capodoperele (publicate În postcomunism) care au un conținut limpede de rezistență. Sertarul cu aplauze, romanul Anei Blandiana, reprezintă și el un caz special, pentru partea redactată În timpul comunismului. Să mă refer acum Însă la altceva. Sanda vorbește În textul ei, la un moment dat, despre rezistența individuală extremă care a existat În unele cazuri, și dă pilda lui Gheorghe Ursu; Într-adevăr, el este un caz
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Începând cu 1930, an din care revista este condusă de I. Vinea, acesta atrage colaborarea unor condeie noi de scriitori și gazetari, precum Ion Marin Sadoveanu, Radu Boureanu, T. Teodorescu-Braniște, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Madgearu. În 1932, rubrica „Literatură-artă” este redactată de Al. Sahia și G.M. Zamfirescu. De-a lungul timpului, mai colaborează I.Al. Brătescu-Voinești, C. Mille, B. Brănișteanu, N. Davidescu, D. Anghel, St. O. Iosif, Cezar Petrescu, Gala Galaction, I. Peltz, Demostene Botez, Cicerone Theodorescu ș.a. I.H., C.A
FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
de algebră). Îl sprijină pe Gh. Asachi în munca de organizare a învățământului în Moldova. A fost și unul dintre redactorii publicației „Albina românească”. Transpunea texte românești în franceză (când ziarul apărea în ambele limbi), tălmăcea noutăți din gazetele străine, redacta articole, făcea corecturi. Pentru trebuințele școlii a prelucrat un tratat de geografie, Elementele gheografiei (1831), și a tradus o lucrare de teologie. În manuscris i-au rămas câteva manuale școlare, o aritmetică, o gramatică latino-română. În 1835 căpătase rangul de
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
S. Spartali, N. Țincu. Alături de ei figura și Mihai Eminescu. Poetul a și colaborat, la primele numere probabil, cu articole de politică generală semnate cu inițiale, în care există vagi referiri la literatură. De la 9 aprilie 1889 revista va fi redactată de Radu Popea și va avea o apariție neregulată. La 1 octombrie se formează un nou comitet de redacție, care scoate seria a doua până la sfârșitul anului. Stăruința cu care numele lui Eminescu este folosit de redactorii revistei a fost
FANTANA BLANDUZIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286950_a_288279]
-
istorie literară”, în 1995-1996, a fost redactor-șef adjunct la „Echidistanțe”, iar din 1997, și-a asumat răspunderea de redactor-șef al „Revistei române”. A mai semnat cu inițiale și cu pseudonimul V.D. Zăiceanu. Cu profesionalismul care îl caracterizează, a redactat pentru Dicționarul literaturii române în secolul al XX-lea partea I (1900-1950), literele A-B, câteva zeci de articole. Din 1995, implicat în elaborarea Dicționarului general al literaturii române, a alcătuit pentru noul proiect lexicografic un lot de consistente și
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
, revistă satirică săptămânală apărută la București, între 25 noiembrie 1879 și 10 februarie 1880, la 13 și 20 aprilie 1886 și între 10 mai și 18 septembrie 1888. N. T. Orășanu redacta această „foaie umoristică”, a cărei editare a fost obligat deseori să o întrerupă în urma intervenției autorităților. Atitudinea obișnuită la N. T. Orășanu este de veșnică opoziție, criticile fiind egal îndreptate către toate partidele politice. Predomină satira neiertătoare, cu violențe de
FARFARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286960_a_288289]
-
George Enescu” din Iași. În 1989 obține titlul de doctor în filologie, cu teza Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar, apărută ulterior în volum. A mai activat și ca secretar literar al Teatrului Național din Iași (1991-1993), redactând aici, în colaborare, revista „Stagiunea” (după ce, între 1978 și 1983, se aflase în redacția revistei „Arlechin” a aceleiași instituții). A fost secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară” (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
puse în relief de o „amprentă stilistică inconfundabilă” (Paul Cornea), în Pluta de naufragiu (2002), suită de microeseuri despre scriitori căzuți în uitare sau insuficient valorificați până acum. Pentru Dicționarul general al literaturii române a elaborat numeroase articole. A mai redactat, în colaborare, dicționare de factură enciclopedică, la care a fost și revizor (Dicționarul enciclopedic ilustrat, 1999, Mic lexicon de nume proprii celebre, 2001 ș.a.). Autor al unor prefețe și postfețe, F. a avut și câteva experiențe de editor. A publicat
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
FARUL, revistă apărută la București între 7 noiembrie 1926 și 12 aprilie 1927, ca „săptămânal politic, economic, social, literar”. Programul, redactat pe un ton populist și confuz, sub pseudonimul Zevedei Cicoare, de ziaristul Virgiliu Athanase Mănescu, directorul publicației, afirmă că periodicul se vrea „obiectiv și sincer, urmând idealul”. Un prim articol pamflet la adresa Societății Națiunilor subliniază că „pacea între capital și
FARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286964_a_288293]
-
de articolele cu un caracter de „satiră informativă”. De fapt, ponderea literaturii este destul de mică și se reduce la câteva cronici literare semnate de Ion Pas, dintre care se reține medalionul Heinrich Mann, la unele cronici dramatice, la „Colțul femeii”, redactat de Elisabetha Mănescu, unde este inserată o prezentare a lui Rabindranath Tagore, aflat în vizită în România. Aici Virgiliu Athanase Mănescu își publică proza și versurile, iar lui O. Goga i se reia poezia Casa noastră. Alți colaboratori: Theodor C.
FARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286964_a_288293]
-
muzeu istoric al unei umanități care se extinsese pe numeroase planete. Faptele sunt narate cu o oarecare superioritate amuzată de un pretins scriitor din anii 50 000, dar în final cititorul află că textul ar fi opera unei mașini de redactat care, scăpată de sub supraveghere, ar fi lucrat singură. În acest florilegiu luxuriant de exerciții ale imaginației, autorul vădește o inepuizabilă capacitate de anticipare, în maniera lui Jules Verne. Unele previziuni (pagerul, de pildă, ori calculatorul personal devenit ustensilă casnică și
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
, almanah literar apărut în Oradea la 10 martie 1867. Tinerii intelectuali români din Oradea editează această publicație în virtutea unei tradiții încetățenite de Al. Papiu-Ilarian, care redactase în anul 1845, la Cluj, almanahul literar „Zorile”. După câțiva ani, în 1854, la Oradea, apăruse „Zorile Bihorului”, cu același caracter, redactat de un grup de tineri, iar cinci ani mai târziu, în 1859, la Arad, „Muguri”, „almanah național al
FENICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286982_a_288311]
-
martie 1867. Tinerii intelectuali români din Oradea editează această publicație în virtutea unei tradiții încetățenite de Al. Papiu-Ilarian, care redactase în anul 1845, la Cluj, almanahul literar „Zorile”. După câțiva ani, în 1854, la Oradea, apăruse „Zorile Bihorului”, cu același caracter, redactat de un grup de tineri, iar cinci ani mai târziu, în 1859, la Arad, „Muguri”, „almanah național al Societății de leptură a junimei române”. Dintre cei care participaseră la pregătirea almanahului din 1859, Vasile Iuțiu colaborează și la F., cu
FENICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286982_a_288311]
-
în literatură, coautori fiind Napoleon N. Crețu și Gh. Cardaș. Mai pretențios este un Dicționar de terminologie poetică (1973), pus la punct în colaborare cu Gh. Ghiță; ediția revăzută și adăugită se intitulează Mic dicționar îndrumător în terminologia literară (1979). Redactând introduceri cu net caracter didactic și atașând note lămuritoare, F. scoate ediții școlare din scrierile lui B.P. Hasdeu (Răzvan și Vidra), I.L. Caragiale (Schițe), Petre Ispirescu (Legendele sau basmele românilor), Al. Hâjdeu (Domnia Arnăutului). „Contribuția documentară” D. Țichindeal (1937) este
FIERASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286987_a_288316]
-
numere), și la București, seria a doua, trimestrial, de la 1 iulie 1905 până în martie 1906. Din lista abonaților, inserată în paginile periodicului, reiese că F.f. avea o răspândire apreciabilă în Bucovina și Transilvania. Cu toate acestea, revista, pe care o redacta ciudatul scriitor, publicist și profesor I. Pop-Florantin, promovează un material literar precar, difuzarea bazându-se, poate, pe renumele redactorului, care la seria nouă devine și director-proprietar. Sunt incluse nuvele de I. Pop-Florantin, o prelucrare după Shakespeare (Lady Macbeth, „scenă dramatică
FOAIA FAMILIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287041_a_288370]
-
Anatole France, Jules Lemaitre, Conan Doyle, Gabriele D’Annunzio ș.a. O inovație e ancheta întreprinsă printre scriitorii români asupra modului de lucru al fiecăruia. Răspund, între alții, G. Coșbuc, Al. Vlahuță, D. Teleor, C. Mille și Al. Macedonski. „Poșta redacției”, redactată cu o grijă deosebită de D. Stăncescu, se adresează lui Mihail Sadoveanu (care semna scrierile de început S., Mi-Sado, Misado, pentru a iscăli apoi cu numele întreg), lui I. Minulescu (semna Nirvan, I. M. Nirvan), lui Panait Cerna (S.
FOAIA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287045_a_288374]
-
care ofițerul și sursa au un motiv aparent nevinovat de a comunica unul cu celălalt, dar bănuiesc că există posibilitatea ca scrisorile lor să fie deschise și citite de tabăra adversă. Pentru a folosi scrierea secretă, ofițerul sau sursa va redacta mai întâi o scrisoare aparent inofensivă. Folosind o hârtie de indigo, tratată special, va scrie apoi un mesaj secret deasupra scrisorii originale. Mesajul este invizibil ochiului liber și devine lizibil numai când hârtia este tratată cu un agent chimic special
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de exemplu, cursuri de perfecționare sau furnizarea unor echipamente de comunicații ori asigurarea securității) unui guvern străin prieten, până la cele mai spectaculoase, cum ar fi asasinarea unui lider sau instigarea ori sprijinirea unei lovituri de stat. Este așadar dificil de redactat o listă completă a tipurilor de acțiuni secrete desfășurate de agențiile de informații. În plus, agențiile de informații din Statele Unite nu au dezvoltat o tipologie-standard a acțiunilor secrete și nu dispun de personal specializat care să analizeze această chestiune. În
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
acesta și, prin urmare, nu poate să-i nege autenticitatea. O încercare de acest gen, care a eșuat pentru că guvernul-țintă a făcut investigații, este descrisă de Ladislav Bittman, fost agent ceh de informații. Potrivit relatării sale, în 1977 sovieticii au redactat un memorandum contrafăcut, care ar fi fost, aparent, emis de Ambasada Statelor Unite la Teheran și au făcut în așa fel încât să fie trimis anonim la Ambasada Egiptului din Belgrad. Memorandumul, care purta mențiunea „Strict Secret”, prezenta un presupus complot
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
India Hide Its Nuclear Activity”, The New York Times, 25 mai 1998, p. A3. 31. Sherman Kent, Strategic Intelligence for American World Policy (Princeton University Press, Princeton, NJ, 1949; reeditare, 1966), pp. 12-13, oferă cuprinsul unei cărți referitoare la o țară de interes, redactată în Germania pentru a fi utilizată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: „I. Condiții generale. Locație. Frontiere. Zonă. Istorie. Structură guvernamentală și administrativă; II. Caracteristicile țării. Forme de relief. Soluri. Suprafața terenului. Climat. Aprovizionarea cu apă; III. Poporul. Naționalități
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]