5,495 matches
-
Pierre care îi spusese odată...” sau „vși aduse aminte de ce i spusese Pierre..” Apariția unui văr din Grecia redeșteaptă în sufletul Alexandrei emoții erotice contradictorii. E atrasă de imaginea interesantă a tânărului arhitect, dar în același timp suferă și-și reproșează sieși că „doliul” din sufletul ei „vși pierde puterea durerii”. în momentul în care verișorul îi propune să plece cu el în Grecia, instinctual, Alek nu oferă un răspuns tranșant, negativ, protector, mai ales față de Mihai, soțul fidel și atât
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
b) conferirea unei caracteristici anaforice descrierilor (redundanță) sau cataforice (previzibilitate), făcînd din secvențele descriptive locuri așa-zis textuale în care sensul este reluat pentru a fi mai bine înregistrat de memoria cititorului. Astfel, în Bestia umană, după ce Flore i-a reproșat lui Jacques interesul prea mare arătat mașinii sale, descrierea acesteia din urmă, șaizeci de pagini mai încolo, dezvoltă insistent tripla izotopie femeie/mașină/animal: (68) Nu-i așa că nu-ți iubești decît mașina? Știi, chiar se glumește pe seama asta? Se
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cărți poștale, caută să mă facă să fiu de acord cu el în ce privește locurile comune") și scrie: "Vreau ca toți să tacă, atunci cînd încetăm să mai simțim". La fel și A. Robbe-Grillet, în Pour un nouveau roman (p. 158), reproșează scriiturii realiste faptul că fondează coerența ficțiunilor sale pe teoriile explicative ale lumii, ilustrînd printr-o pseudo-analogie a universului ficțional cu lumea reală de referință: Să recunoaștem mai întîi că descrierea nu este o invenție modernă. Marele roman francez al
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
trecutului său. Sigur, aceste evoluții în sondaje nu sunt foarte spectaculoase, dar suntem de-abia la începutul deconspirării și al măsurilor ce succed acesteia și, din acest motiv, mi se par semnificative. Cât o privește pe Mona Muscă, nu-i reproșez că nu se retrage din Parlament. Nu doar pentru că a făcut multe pentru scorul obținut de partidul său la recentele alegeri, ci și pentru că a anunțat că va rămâne în grupul acestuia, iar acest grup, ca și Alianța în general
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ultimele dezvăluiri, dar să le vezi pe cele ce urmează!-, ci din reprezentanții victimelor directe ale ororilor securiste, deci din deținuții politici. Desigur, aleși dintre cei care nu au cedat presiunilor și au refuzat mereu colaborarea. Nu am nimic de reproșat celor care n-au rezistat presiunilor și au cedat în fond, n-am fost în situația lor -, cum nu am nimic nici contra celor care erau minori când au cedat, dar cred că, dacă dorim o deconspirare corectă, CNSAS trebuie
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
d-lui Sorin Ilieșiu, pe care l-am semnat împreună cu sute de alți români și străini, d-l Băsescu a spus că are nevoie de probe "științifice" și a dispus crearea Comisiei Tismăneanu. De ce au apărut discuții? Păi, unii îi reproșează lui Vladimir originea sa familială, faptul că provine dintr-o familie de ilegaliști comuniști, evrei pe deasupra, pentru că unii socotesc și acest simplu fapt un fel de stigmat! Asta este o absurditate, nimeni nu e vinovat de eventualele păcate ale antecesorilor
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
o familie de ilegaliști comuniști, evrei pe deasupra, pentru că unii socotesc și acest simplu fapt un fel de stigmat! Asta este o absurditate, nimeni nu e vinovat de eventualele păcate ale antecesorilor săi. Îmi amintesc că, la începutul anului 1990, îi reproșam și eu lui Petre Roman că e fiul lui Valter Roman. Slavă Domnului, mi-am dat rapid seama că e o tâmpenie și i-am reproșat doar greșelile proprii! Unii atacă comisia din invidie, alții din pricina unor inabilități. S-a
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de eventualele păcate ale antecesorilor săi. Îmi amintesc că, la începutul anului 1990, îi reproșam și eu lui Petre Roman că e fiul lui Valter Roman. Slavă Domnului, mi-am dat rapid seama că e o tâmpenie și i-am reproșat doar greșelile proprii! Unii atacă comisia din invidie, alții din pricina unor inabilități. S-a constatat, de pildă, că vreo doi membri ai Comisiei avuseseră de-a face cu Secu', dar, slavă Cerului!, s-au retras. A mai fost și episodul
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
îl deranjează, aș spune că îl consider prieten, dincolo de pozițiile politice diferite. Fiind om de afaceri, mi s-ar fi părut cumva să fie liberal, iar simpatia pentru Iliescu nu i-am înțeles-o niciodată, dar nici nu i-am reproșat-o, socotind că e dreptul său imprescriptibil să aibă orice simpatii ori antipatii dorește! Pe de altă parte, mă bucură ce-mi spui tu. Nu pentru că ar fi ajuns la aceleași opinii cu mine, ci pentru că și-a dat seama
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că mi se părea un simulacru de partid, Partidul Alternativa României (PAR). Astăzi, 30 oct. 2006, Varujan s-a adresat președintelui Băsescu astfel: "Domnule președinte, mă număr printre mulții dumneavoastră simpatizanți. M-am numărat printre votanții dumneavoastră." Apoi, i-a reproșat faptul că nu l-a susținut după ce a fost nominalizat de PNL pentru postul din Executivul UE, spunând că a așteptat în zadar să fie chemat la Cotroceni. În final, "pupat Piața Endependenți"!, Vosganian l-a asigurat pe președinte că
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Jurnalul de la Păltiniș, ori în Epistolar, scriitorul excelent este prezent. Un fost coleg de liceu, medic neurochirurg de înaltă clasă, Cornel Tarași, îmi spunea că în Ușa interzisă l-a uimit sinceritatea superioară, de mare autor. Dar nu-i pot reproșa lui Gabriel Liiceanu că dorește să fie prezent acum în lumea aceasta din care atâta vreme a fost chiar silit să se retragă. Și, apoi, nu mai există Constantin Noica, nici Alexandru Dragomir... Mi-am amintit, când ai adus în
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
bine pentru copii!". Însă tata, deși ne iubea nu mai puțin, n-a intrat niciodată, bazându-se probabil pe faptul că era un membru PCR în familia noastră! Eu am urmat modelul lui, ceea ce nu înseamnă că i-aș fi reproșat mamei ceva! Ca nemembru de partid, am avut uneori o viață mai ușoară. În primul rând, scăpam de un rând de ședințe! La noi, la Institut, din vreo 35 de oameni, numai vreo șapte nu eram membri. Când colegii noștri
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cântă numai după ureche, nostim, simpatic, dar tot manele scoate pe gură... Nimic altceva. Tu ți-l poți imagina pe Mircea Dinescu citind de unul singur într-o cameră??? Greu exercițiu, nu ?! Iar în emisiune, mereu îmi vine să-i reproșez lui Stelică tocmai că îl lasă pe Dinescu prea mult să bată câmpii. Într-o seară, s-au apucat chiar să cânte împreună, în emisie. Acesta nu este chiar stilul preferat de Tănase, ci meteahna lui Dinescu. Când avea emisiunea
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Ziarul de Iași", unde aveam o rubrică Exerciții de înțelegere, după titlul unei emisiuni de radio pe care am susținut-o vreme de doi ani la radio Nord-Est. Un prieten de-al nostru, pe care-l respect mult, mi-a reproșat acea atitudine. Deși spusesem doar atât: că legea trebuie respectată și că mă mir că Andrei Pleșu nu se poate abține de la acest gest, încălcând legea, bună sau proastă, mai degrabă proastă. A fost, atunci, o discuție întreagă pe acest
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
referitoare la sărăcie (vezi a doua scrisoare a Sfintei Clara adresată Sfintei Agneza de Boemia). Acest fapt e un indiciu că Elia nu era chiar atât de depărtat de unele poziții ale Sfântului Francisc. Spiritualii, care erau aproape toți preoți, reproșând lui Elia (cel excomunicat de către papă și demis de un capitul general, cel discreditat în ochii întregului Ordin) atitudinea antirigoristă, încercau astfel să se apere mai bine de atacurile „fraților comunității”. În cronici, sunt menționate multe alte personaje, nu doar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Oxford ca și la Paris. El își împarte tratatul în teme bine alese, oprindu-se la cele mai importante: la începutul fiecăreia pune o afirmație de principiu după care organizează relatarea. Este adevărat că există repetiții, așa cum i s-a reproșat, dar nu sunt gratuite, ci, mai degrabă, necesare, dacă evenimentul sau fratele despre care vorbește este important și semnificativ în diferite domenii. Temele și «conversațiile» sunt cincisprezece și pun în evidență figura organică și armonioasă a «provinciei minoritice din Anglia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fiecare zi pe pășuni și câmpii după bunul său plac, însă, odată, spre ora șase sau nouă, s-a apropiat de un plug și a văzut niște boi bătrâni ce înaintau încet și care araseră foarte puțin. Atunci, le-a reproșat spunând că el putea să facă același lucru într-o secundă. Boii i-au cerut ajutorul. După ce i-a fost pus jugul, a început să are cu putere până la jumătatea ogorului, dar, odată ajuns aici, obosind, a început să respire
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ne mirăm, fiindcă, așa cum este scris în Cartea întâi a regilor, 25: el era fiul lui Belial, astfel încât nimeni nu putea să-i vorbească (1Sam 25,17 Vg). Într-adevăr, nimeni nu îndrăznea să-i spună adevărul și să-i reproșeze modul său de viață și faptele sale, în afară de fratele Augustin din Recanati și de fratele Bonaventura din Iseo. De aceea, își permitea să-i disprețuiască pe miniștrii ce erau acuzați de falsitate de complicii săi, răspândiți în toate provinciile Ordinului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
s-ar spune, poetul termină prin a-l acuza în mod deschis pe Augustus, căruia îi supune atenției că locul în care a fost relegat este mai îndepărtat și mai neprielnic decât oricare loc de exil propriu-zis; mai mult îi reproșează împăratului că alții 120, vinovați de infracțiuni mai grave decât a sa, nu au primit locuri de exil așa de îndepărtate. Poetul flutură pe sub nasul împăratului un principiu juridic bine stabilit: exilium-ul care e o pedeapsă mai gravă decât relegatio
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
În Pontica I, VI, Ovidiu își exprimă certitudinea că, atunci când prietenul său Graecinus a aflat de relegarea sa, s-a întristat: Graecinus are o inimă foarte sensibilă, înnobilată încă și mai mult de o vastă cultură. Printre rânduri, poetul îi reproșează că nu l-a zărit printre puținii prieteni care au venit acasă să-l consoleze în momentul nenorocirii ("m-am simțit și mai oropsit din cauză că nu erai tu, care cu prietenia ta, mi-ai fi fost de mare ajutor"). Cel
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că în sufletul lui Ovidiu se strecoară un sentiment de neîncredere în ceea ce-l privește pe Graecinus și luptă împotriva acestuia amăgindu-se pe sine. Același sentiment de neîncredere față de Graecinus transpare și din Epist. Ex Ponto, II, VI. "Îmi reproșezi, ca și cum așa s-ar cuveni, "păcatele" unui tovarăș necugetat și declari că eu sufăr mai puțin decât ar trebui." Ovidiu, însă, se apără în fața unei asemenea luări de poziție: "Faci bine că-mi reproșezi greșelile, dar deja e prea târziu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Epist. Ex Ponto, II, VI. "Îmi reproșezi, ca și cum așa s-ar cuveni, "păcatele" unui tovarăș necugetat și declari că eu sufăr mai puțin decât ar trebui." Ovidiu, însă, se apără în fața unei asemenea luări de poziție: "Faci bine că-mi reproșezi greșelile, dar deja e prea târziu: cruță-l de cuvintele tale aspre pe un acuzat care a mărturisit (confesso reo)". Prietenul Graecinus trebuia să intervină cu sfaturile sale înaintea naufragiului. Din punctul nostru de vedere, voalat Ovidiu vrea să insinueze
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un acuzat care a mărturisit (confesso reo)". Prietenul Graecinus trebuia să intervină cu sfaturile sale înaintea naufragiului. Din punctul nostru de vedere, voalat Ovidiu vrea să insinueze că și Graecinus, asemenea multor altor prieteni ai Sulmonezului, departe de a-i reproșa atitudinea sa de dinaintea exilului, i-o aprobau, i-o încurajau, i-o înflăcărau, în timp ce acum... și-au schimbat părerea. Dacă așa este "fie ca toate acțiunile tale, și cele gândite și cele mărturisite, să fie pe placul Cezarilor". S-ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
al său care nu coincide deloc nici ca atmosferă, nici ca stare sufletească cu descrierea Faimei pe care i-o făcuse lui Sextus Pompeius în scrisoarea Ex Ponto, IV, IV. În vis i-a apărut Cupidon, căruia Ovidiu i-a reproșat că a fost ingrat, pentru că l-a plătit cu exilul pentru lecțiile pe care Sulmonezul i le-a predat pentru a-l face să devină mai abil în dragoste (trimitere certă la Ars amatoria). Cupidon îi răspunde că în Ars
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cucerească femeile, știuse să le domine. El potrivit lui Suetonius după ce "în prezența soțului a scos afară din tricliniu o soție de consul, a reînsoțit-o apoi în sală cu ochii roșii și complet zburlită". Se pare că Ovidiu vrea să-i reproșeze o rigiditate morală nejustificată: să nu se ridice în apărarea moralității, tocmai el care asista cu plăcere la spectacole deloc morale și care, la vremea lui, nu a ezitat să o ia pe soția lui actuală, Livia, de la soțul ei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]