4,067 matches
-
nu se formaseră cratere pe străzi. Câte o haită de câini vagabonzi apărea de te miri unde, în gură cu câteva oase umane, care mai aveau lipite de ele câțiva mușchi și câteva vene. Depresia din jur te înfiora. Șobolanii rodeau pisicile rămase fără stăpâni, nu invers. Mirosuri puternice de putrefacție și boală învăluiau bezna orașului, când se însera și orice speranță părea pierdută. Nu știai dacă cerșetorul înțepenit de pe stradă a adormit cu mâna întinsă sau a murit așa, de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zi. Cânta pentru o supă fierbinte cu găluște dintr-un orez cenușiu, în care bule imense de ulei pluteau deasupra și aveau un miros îngrozitor. Sau pentru o bucată de carne, mai mult zgârcioasă, lipită de os, pe care o rodea cu poftă, înfulecând din niște cartofi pai unsuroși și de multe ori reci, adunați cel mai probabil din resturile de mâncare ale altora. Îl găseai în spatele Oborului, prin cine știe ce magherniță deschisă peste noapte, printre noroaie, prin Tei sau Colentina ; în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
duceau din grădină până la un pâlc întunecat de copaci fuseseră transformați într-o imitație de cimitir cu pietre strâmbe de mormânt presărate pe întreg terenul, iar sprijinită de cea mai apropiată dintre cruci se afla un vârcolac de plastic care rodea un femur din cauciuc. În camera de zi un DJ instala un sistem audio complicat in spatele unui imens paravan din mătase, stil Andy Warhol, înfățișându-mă pe mine ținând în mână un pix, iar după ce m-am prezentat am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rapid. Bestia aia din verandă. E plin de fițe și cruzime. Grădinarul nu știu cum să răspundă la una ca asta. O pauză în care zâmbi, zâmbet care se evaporă atunci când își dădu seama că nu glumeam. - De regulă câinii nu prea rod genul de flori pe care le are domnișoara Dennis. Eram la periferia curții. - Nu cunoști câinele ăsta, am zis. Nici nu știi de ce e capabil. - Chiar...așa? l-am auzit pe grădinar murmurând. - Am găsit ceva straniu pe câmp astă-noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
până când am început să-mi dau seama că toți puștii erau sub influența medicamentelor (Zoloft, Luvox, Celexa, Paxil) care îi făcea să se comporte letargic și să se exprime monoton și fără pic de emoție. Iar unii dintre ei își rodeau unghiile până sângerau, un pediatru fiind angajat special „în caz că“. Fiica în vârstă de șase ani a unui președinte executiv IBM purta o bustieră și pantofi cu toc. Cineva mi-a dat să țin un cobai, în timp ce îi priveam pe copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ochii cu Jayne, așa că am plecat spre Buckley pe la șapte. Însă n-aveam de ce să mă ascund din moment ce copiii erau la școală și Jayne exersa în sala de gimnastică din oraș pentru refilmarea unor scene. Îndată ce casa se goli (cu excepția Rosei care aspira urmele de pași inexistente) am simțit nevoia să mă ocup cu ceva, așa că am inspectat situația. Întâi, m-am uitat sumar peste ziare să văd dacă apăruseră alte informații despre băieții dispăruți. Nimic. În același timp m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am reținut asta, dând din cap, forțându-mă să întreb: - Cine...a fost? - Nu știm cine. - Nu...înțeleg. - Nu erau decât fragmente umane. Își descleștă mâinile, arătându-mi palmele. Ochii mei au fost atrași de unghiile lui Kimball. Și le rodea. O femeie. Continuă să ofteze. Am fost ocupat toată ziua cu asta și n-am vrut să vă agasez pentru că asasinatul deviază de la teoria anterioară. - Adică... - Nu există în carte, zise el. Crimele pe care le anchetam în districtul Midland
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Tată, a șoptit Robby, vocea lui nesigură. Ce e? - Nu știu. (Dar chiar spunând asta, știam ce era.) Zgârieturile au reînceput. Mă întrebam: oare cu ce zgârie? Apoi am realizat că nu zgâria. (Mi-am amintit ceva.) Niciodată nu zgâriase. Rodea ușa. Se folosea de gură. Se folosea de dinți. Apoi rosul a încetat. Robby și cu mine ne uitam la ușa care era acum îmbăiată în verde. Priveam îngroziți cum clanța se mișca în sus și-n jos. Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de trening și un tricou pătat sub haina de piele. Obrazul tumefiat mă durea și trebuia să fiu atent la buza mea pe cale de a se despica. Eram mahmur și mă durea tot trupul de parcă fusesem bătut și continuam să rod Klonopin în speranța că își va face efectul. Am aruncat o nouă privire câmpului care părea să mă privească și în depărtare am observat căpițele de fân și dincolo de căpițe se legăna un șir de palmieri. Un break bej coti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
durat mai mult având multe de vorbit cu tine. De data aceasta Însă Îți scriu și te rog să mi răspunzi cât mai repede ca să știu ce fac. În curând Împlinesc 77 de ani și o boală destul de rea mă roade zi de zi. După cum știi, nu am nici un moștenitor direct, iar frații mei nu prea Înțeleg dorința mea. În anii de pensionare am citit și am scris fără Întrerupere. Din aceasta au ieșit peste 20 de lucrări În manuscris, Între
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
când m-am Întâlnit cu Dl. Lateș. Am stupi și merg rău și-i hrănesc și mă Împung și Într-un feli Îs cam năcăjât. Eu voi face tot ce ziceți Dv., pe Încetul, ca treaba să iasă bună. Mă roade supărarea cu pierderea scumpei și dragei mele soții Eugenia. Aștept să-mi vie acasă fata și ginerele și doresc să veniți și Dv. pe la noi la Bogata. Vă dorim Dv. și la Întreaga familie sănătate deplină și numai bine. Cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
îngândurat unor percepții lăuntrice. Impresia de autenticitate este atât de puternică, încât arunc priviri angoasate în jurul meu, așteptând să zăresc silueta cunoscută lunecând pe după colț. Nu e nici o îndoială. Sunt chiar acolo și calc pe pietrele de care și-a ros încălțările Pessoa la începutul veacului. De atunci încoace, s-au perindat multe celebrități pe aici. Una dintre ele, foarte recent, a fost amicul nostru Virgil Mihaiu, care s-a aflat la Lisabona cu o bursă de șase luni. Ce păcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care veți ieși pe poarta închisorii, nu mai contați pe mine (ca unul care am gustat și din plăcerile temniței, știu ce vorbesc). Cu două zile în urmă, am întâlnit pe o frumoasă plajă din sudul Haifei un diplomat european ros de îndoieli. "Un stat palestinian, ziceți? Păreți a regreta că așa ceva nu mai e posibil. În principiu, era legitim. Dar avem oare într-adevăr vreun interes să vedem cum se înmulțesc de la sine Hamaslandurile din regiune? Ne-am mușca degetele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
închid? Pe unde s-o iau azi? Și cum voi proceda la înapoiere? Nu e prea târziu? Oricât voi fi eu de protejat prin pașaportul meu de străin contra acestor reflexe condiționate de șobolan nimenit într-un labirint, sunt deja ros de anxietatea legată de genul de permis de care dispun, de blocarea fără preaviz a căilor de acces, de valabilitatea numărului de înmatriculare al mașinii mele... Pentru palestinieni, permisul de circulație dincoace și dincolo de zid constituie cheia de hârtie indispensabilă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în sfârșit, suflete trudite! Ibrăileanu, Stere, Topîrceanu, Pătrășcanu..." La a șaptezecea aniversare a rapsodului, G. Călinescu rostea la Academie un elogiu vibrant: "Te vor cunoaște peste veacuri omul de la munte, cel de lângă ape și cel de la câmpie (...). Rugina nu va roade slova ta. Vei pluti peste Styx." Îndată după decesul clasicului (19 octombrie 1961), un panegiric călinescian, la fel de patetic: "A murit Sadoveanu este cum ai spune: au murit Carpații, a secat Pontul Euxin. Nimeni nu te crede, fiindcă nu-i de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este, mai scade..." La cafea: "Mie să-mi dai ceașcă cu dungă aurită..." În preajma căruțelor, caii mânâncă la conovăț, și unul bălan calcă lanțul. "Sai măi grăjdar, și dă de mâncare lui Bălan... Uite, măi, s-a pus să-și roadă lanțul... Când am pornit de la Fălticeni, ce gros era! ș-acu-i numai cât degetul ist mititel!..." În tabără, după ploae: "Știi cum fugea artileria, azi pe ploae? Ca vântul; și zvârleau caii cu copitele, brazde-brazde... Unul venea după aceea și semăna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vagoanele; autobusele, trenurile aeriene, metropolitanele sunt pline. Și automobilele de piață aleargă fără încetare. Numai aproape de noi, la colțul străzii Frederick, două trăsuri de piață, cu cai bătrâni și birjari somnoroși așteaptă toată ziua mușterii și birjarii dormitează iar caii rod paie tocate mărunt din niște tingiri. Am văzut cea mai veche stradă din Berlin. Are la capătul dincoace o inscripție dela 1830 care arată că nu-i voie să se murdărească clădirea, cine va înfrânge acest ordin, va fi pedepsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi dau să mânânce. Am crescut o cioară, după ce s-a făcut mare a vrut să-mi scoată un ochiu! Păzește-te de cel căruia i-ai făcut un bine. După ce s-a săturat, prostul zvârle lingura. Numai pomul cu roadă e bătut cu pietre. Găina vecinului pare gâscă. Dacă ai prea multe parale, împrietinește-te cu crâșmarul. Oricât de mare turma, un casap îi ajunge. Dușmanul tău e furnică; tu socoate-l leu. Apa se alină, dușmanul nu. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prins a doua oară, nu-i vinovată capcana. La harmasar tânăr călăreț bătrân. Cine a scăpat dintr-o sută de pățanii și din nouă sute nouă zeci și nouă de năcazuri e un om de nimic. Trimite copilul la pomul cu roadă, dar fii și tu pe-aproape. Dacă vrai să stai la sfat cu lupul, ține și cânele lângă tine. Lupul nu ține samă că ai numărat oile. Cine învață trâmbița la optzeci de ani, are să cânte la judecata de apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
s-au străduit chinuindu-se și asudând, încât au realizat infernul pe pământ pentru existența lor fragilă și trecătoare. Iago, lui Roderigo: Corpul mi-e grădină; voința grădinar. Orgoliosul e un nou Prometeu, în înțelesul că e vultur care-și roade singur măruntaiele. Altădată stilul suferea de groază de cuvântul propriu. Astăzi e principiu artistic în literatură. Cezar și primejdia sunt doi lei gemeni dintre care Cezar s-a născut întâi. Contrazicerea pentru unii oameni e ca roșul pentru tauri, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întoarce de câteva ori pe zi, ca să latre și să blesteme pe dușmani, c-o învierșunare neistovită. În luna lui Octomvrie în zile, unele minunat de luminoase și călduțe, altele neguroase și reci, oamenii de la munte își strâng întăi puțintica roadă de porumb, cartoafe și fasole. Adună fructe sălbatice, adună râșcovii pe care-i murează, hribi pe care-i taie și-i usucă, fac cidru, și mai muncesc o toană la draniță și fasonarea lemnului de brad. Unii întocmesc butoiașe îndemânoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
omenești sunt relative, e posibil ca strădania noastră să pară vană ori de rezultat minim în raport cu efortul: totuși, călăuza vieții noastre fiind dragostea, răsplata nu poate fi coborâtă din acest domeniu ideal. Vorbele noastre bune, faptele noastre bune vor da rod atunci când trupul nostru nu va mai fi decât pulbere. Fie. Cu acest preț, datoria noastră dobândește un caracter sacru. * * * Aș dori să mai adaog câteva propoziții care privesc primele exerciții și învățăminte ale neofitului intrat în tagma noastră: Un neofit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Congres al Partidului Comunist Român. Acești profitori, care pur și simplu îi pupau mâna lui Nicolae Ceaușescu s-au năpustit ca niște hiene, după 22 decembrie 1989, denigrându-l , stigmatizându-i familia, celui care le-a dat un ”ciolan” de ros, destul de bun. Tudor Postelnicu, fost ministru de interne spunea că procesul intentat foștilor membri ai C.P.E.X., că ”el nu știe nimic, este vai de capul lui”. În ceea ce a afirmat acum circa douăzeci si patru de ani, se poate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
învestit cu simbolistica Arborelui Cosmic. Prezența fiarei la rădăcina lui axis mundi sugerează neantul anterior creației și convertirea energiilor primare, dar și o amenințare a cosmosului. În multe texte populare, formele zoomorfe ale stihiei stau la baza simbolului universului și rod pilonii sau Copacul Creației. Ca într-o pictură a unui arcaș mitic, flăcăul îngenunchează și săgeată cerbul între coaste. Arcul are valențe exorcizatoare și este asociat prin definiție inițierilor, având puterea de a instaura ordinea prin uciderea dușmanului, de a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
undele/ Ca să nu-mi atingi calinu, nici malinu” (BumbuieștiVâlcea). Copacii sacri constituie stâlpii pentru leagănul de mătase și în același timp un axis mundi dublu ce susține lumea în echilibru. Erodarea acestor piloni vegetali trezește imaginea arhaică a ipostazei malefice rozând la stâlpul de susținere a lumii, ceea ce transformă rugămintea fecioarei către fluviu într-un act eroic, de înfruntare a principiului distructiv însuși. Specificitatea cântecului este dată de momentul ontologic și contextul lui mitic. Într-o colindă din Dragoslavele, Argeș, fecioara
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]