4,307 matches
-
care 18 copii, iar în Catagrafia din 1845 erau trecuți 79 țigani. Numeroși negustori și meșteri au fost cuprinși în rândul supușilor străini, al evreilor și țiganilor. În statistica alcătuită în 1849, se menționa că cei 17 țigani, care erau robii mănăstirilor, proveneau din diferite sate. Țiganii robi, meseriași, se bucurau de un tratament special. În schimbul unei taxe, ei aveau libertatea să se stabilească în târguri, unde își puteau exercita meseria, fiind în acord cu prevederile statutare ale breslelor respective. În
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1845 erau trecuți 79 țigani. Numeroși negustori și meșteri au fost cuprinși în rândul supușilor străini, al evreilor și țiganilor. În statistica alcătuită în 1849, se menționa că cei 17 țigani, care erau robii mănăstirilor, proveneau din diferite sate. Țiganii robi, meseriași, se bucurau de un tratament special. În schimbul unei taxe, ei aveau libertatea să se stabilească în târguri, unde își puteau exercita meseria, fiind în acord cu prevederile statutare ale breslelor respective. În 1830, Pavel Kiseleff, care guverna Moldova și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
externe. Intelectualitatea română a considerat desființarea robiei în Principate, în 1855-1856, ca unul din marile progrese ale statului în drumul spre modernizare. Vasile Alecsandri îi scria cu satisfacție lui Ion Ghica: „După moartea părinților mei (1838), am eliberat pe toți robii noștri. Frumoasă zi a fost aceea când din balconul casei de la Mircești am declarat țiganilor adunați că sunt liberi”. Cartierul Răești este mai nou. Majoritatea locuitorilor, români, care se ocupau cu agricultura, s-au așezat pe Valea Turbatei și pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1612 era ureadnic al Hușilor, Toader Dubău, apoi un șoltuz cu 12 pârgari. La 19 iulie 1612, domnitorul Ștefan Tomșa confirma lui Ionașcu Cehan, vornic de gloată, cumpărăturile sale de la T. Hudici, pitar din Șopârleni și din Dolhești, un țigan rob, numit Toader: „Și iarăși au adus înaintea noastră alt zapis de la Toader Dubău ureadnic de Huși (subl. ns.) și de la Șoltuz și 12 pârgari de acolo”. Aceeași ierarhie în adresare (ureadnic, șoltuz, pârgari ș.a.) era respectată în zapise, mai ales
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au jefuit toate lucrurile bisericii [...]. Unui părinte dominican apostat i-am întocmit foaie de obediență să se ducă în Polonia, dar el s-a dus la Huși, și acolo a fost ciomăgit de poporeni și a fugit; a fost luat rob de tătari, domnul l-a răscumpărat, și acum nu se știe pe unde se află”. El dorește mai multă dăruire în exercitarea misiunii și nu este îngăduitor cu preoțimea, care nu se ridică la așteptările dorite: îl critică pe preotul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
exercita un control asupra modului de organizare și de funcționare a breslelor. Breasla lăutarilor (scripcarilor). Din al doilea catastih, întărit la 17 februarie 1795 de episcopul Hușilor, Veniamin Costachi, aflăm că era cea dintâi breaslă din Moldova. Scripcarii hușeni erau „robi mănăstirești și boierești”, adică ai Episcopiei, care i-a cumpărat, i-a schimbat sau i-a primit în dar. Așa se și explică așezarea cartierului țiganilor, chiar lângă Episcopie. Se prevăd condițiile primirii de străini în breaslă. Punctul 4 al
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și soldaților se împărți următorul manifest: „Noi țăranii n-am vrut războiul. Noi am dorit de a vedea în pace de treburile noastre, dar guvernului nostru și bogaților noștri proprietari și arendași nu le pasă de cerințele noastre. Doar suntem robii lor! Nu vrem să fim asta! Nu vrem război! Haideți să izgonim pe uzurpatorii noștri proprietari și arendași! Jos guvernul! Să facem pace cu învingătorii (copiat textual, chiar cu greșeli).“ [Un exemplar a fost luat de la Ministerul Domeniilor, în ziua
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mine. Eu nu le puteam da decât zahăr și chinină când erau bolnavi, dar atunci nu de bunăvoie, ci cu concursul energic al mamelor. Lângă mănăstire se aflau două sate: Burdușani, al românilor, și Cozieni, cel țigănesc, întemeiat de foștii robi ai mănăstirii la liberare în 1843. În Cozieni nu era școală, copiii trebuiau să meargă la Burdușani, distanța era mică. Bineînțeles, războiul o închisese, deși învățătorul, un bucovinean, era la fața locului; neavând însă lemne, nu funcționa. Ca să adun copiii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lucrurile se îmbunătățesc din ce în ce mai rău. * Morții cu morții, viii cu viile. * Sătulul îl crede pe flămând mofturos. * În drum spre Europa, am dat cu oiștea-n gard, iar pentru asta va da socoteală acarul Păun. * Pentru noi, Steaua Polară arată Drumul Robilor. * Călătorului îi stă bine cu emigrația. * Haina dezbracă pe om. * Era așa de frig, încât a înghețat și focul în sobă. * Politicienii mint de îngheață și Soarele. * A fost o inundație atât de mare, că nu se mai vedea nici
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
colacul de salvare, nu mai ai nici o șansă de scăpare. * Drumurile vieții nu sunt marcate cu semne de circulație. * Unele curse sunt contra-cronometru, altele contra-cost. * Nu alerga, dacă nu te fugărește nimeni. * Îndărătnicul e întotdeauna de acord, dar mereu împotrivă. * Rob cu rob sporește puterea stăpânului. * În timp ce unii adună bani albi pentru zile grele, alții strâng bani negri pentru zile cu zăbrele. * Când ai sufletul înnorat, nu cerul e de vină. * Acul în carul cu fân nu se caută cu mânuși
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
salvare, nu mai ai nici o șansă de scăpare. * Drumurile vieții nu sunt marcate cu semne de circulație. * Unele curse sunt contra-cronometru, altele contra-cost. * Nu alerga, dacă nu te fugărește nimeni. * Îndărătnicul e întotdeauna de acord, dar mereu împotrivă. * Rob cu rob sporește puterea stăpânului. * În timp ce unii adună bani albi pentru zile grele, alții strâng bani negri pentru zile cu zăbrele. * Când ai sufletul înnorat, nu cerul e de vină. * Acul în carul cu fân nu se caută cu mânuși de box
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Sodomia, cu mai multe definiții, dar mai mult ca homosexualitatea când "se împreună neștine cu fiece obraz parte bărbătească", era un obicei importat de la turci, așa cum rezultă din multe texte. Astfel, Grigore Ureche povestește că în 1475 turcii au luat robi în urma unei bătălii pe care au câștigat-o (la Kaffa) "un galion (corabie) ce avea înăuntru 150 copii tineri luați din Kaffa, pentru spurcata sodomie a preacurvarului turc, și era dobândă mai bună au dus la sultanul Mohamet, fiind ispravnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a nopților de gardă, răsună parcă, dincolo de tăcerea zidurilor groase ale Spiridonului, ecoul pașilor celor care și-au pus întreaga viață în slujba acestei instituții". Medicii, care alcătuiesc, de-a lungul veacurilor, o confrerie universală, o armată de oameni care, robi ai unei filozofii speciale, ajung să semene unii cu alții, ca și cum ar fi de aceeași rasă, medicii au nevoie, într-adevăr, să audă, în liniștea nopților de gardă, pașii predecesorilor care constituie adevărate repere în meseria lor. Printre aceste repere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sunt „grămada de gunoi/a oamenilor“ pe care poetul fusese abandonat, uitat pe nedrept. Și nu pregetă, pentru această impardonabilă nedreptate care i s-a făcut, să-l chestioneze pe Creator, căruia în zadar îi slujise, în zadar îi fusese „robul cel mai fidel“, la „porțile aurite“: Doamne de ce m-ai părăsit eu doar ți-am fost robul cel mai fidel de pe acest pământ trecător al oamenilor Doamne de ce m-ai părăsit pe această 154 AMINTIRI ȘI PORTRETE LITERARE grămadă de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pentru această impardonabilă nedreptate care i s-a făcut, să-l chestioneze pe Creator, căruia în zadar îi slujise, în zadar îi fusese „robul cel mai fidel“, la „porțile aurite“: Doamne de ce m-ai părăsit eu doar ți-am fost robul cel mai fidel de pe acest pământ trecător al oamenilor Doamne de ce m-ai părăsit pe această 154 AMINTIRI ȘI PORTRETE LITERARE grămadă de gunoi a oamenilor Tu știi că ți-am slujit la porțile aurite cu dragostea și moartea cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
s-ar părea mai ternă decât este, mai fără sare și fără piper. Și mai fără rost, spre a prelua termenul folosit în discuția din Ramuri. Iar dacă e să mai spun ceva despre mine, cred că, în ce privește revistele, sunt robul unei dependențe psihice, al unui soi de viciu, la urma urmei, contactat din vremuri foarte vechi. Căci de foarte mult timp datează împătimirea mea pentru cititul revistelor, deprinderea de-a merge la termenul sorocit să mi le cumpăr, spre a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
una din linii, care mai mult ca sigur că greșise sala. Altceva este, însă, din cale-afară de ciudat. Se pare că pe la Federația Română de Volei e un absolvent de teologie care, de trei ani încoace, l-a cununat pe robul lui Dumnezeu Dragomir cu meciurile Știința-Metal, de nu-l mai dezlipești de ele! În orice caz, cel mai supărat pe arbitraj era finanțatorul lui Dinamo Romprest, Marian Ștefan, care a promis răzbunare în turneul de la Bacău de la finele săptămânii viitoare
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
totul s-a rupt. După 17 11 la pauză, echipa gazdă s-a desprins încet, dar sigur, ajungându-se în final la o umilitoare diferență de 18 goluri. HC ZALĂU: Nichita, Cheța - Czeczi (12), Holhoș (9), Coadălată (7), Molfea (3), Rob (2), Țurcaș (2), Ailincăi (2), Viscreanu (2), Trif (1), Șomoi (1), Cârstoaica. Director tehnic: Gheorghe Tadici. ȘTIINȚA BACĂU: Gârțu, Angheluță - Chiper (6), Marin (5), Burghel (4), Niga (2), Amoagdei (1), Blejușcă (1), Matei (1), Ivan (1), Cîlici (1), Ilișescu (1
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
și Creangă) publică volumul Încercări literare (160 p.). Cuprinde : Domnița Ruxandra, Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman, Comoara de pe Rarău, Privighetoarea Socolei, Mărțișor și 5 poezii. 1874. Continuă colaborarea la Convorbiri cu nuvelele: Vânătoarea, Hatmanul Baltag și poeziile: Domnița și robul, Mini. 1875. În paginile aceleiași reviste apar : Astronomul și doftorul, Șanta, Două nebunii (nuvele), Țiganca (versuri). 1876. Semnează, în Convorbiri, nuvelele: Duduca Bălașa, Cânele Bălan și poezia A mea domnie. 1877. Se tipăresc, în revista de la Iași nuvelele: Petru Rareș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Slănic, Dac-a vrea Dumnezeu. La Iași, editura librăriei Frații Șaraga tipărește un volum de Poezii (reluat într-un nou tiraj peste un an sau doi), cuprinzând 25 de lucrări: Primăvara, La lună, Doi ochi, Steaua de amor, Domnița și robul, Țiganca, Piatra lui Toader, Mini, Lui Costachi G. Rosetti, Pe albumul, A mea domnie, Curcubeul, Visul, 1 februarie 1878, Întăi mai, Măririle săracului, În cimitirul de la..., Gloria când, Pe albumul d-nei, Lui Iacob Negruzzi, La vânat, Vis de poet, Bucegiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
1938, pp. 214-215). 1912. Colaborare sporadică la Flacăra, condusă de C. Banu. Tradusă în germană de René Pop. Nuvela Comoara de pe Rarău apare în Bukarester Tageblatt. În Analele Academiei Române, Dezbateri, tom. XXXIV, sunt publicate rapoartele lui Gane la volumele Calea robilor de N. D. Ciotori și La moara calicului de Caton Theodorian. Nicolae Gane este ales președinte al secției literare a Academiei Române. 1914. În volumul O luptă literară, Vălenii de Munte, articolul Povestitorii de ieri și de astăzi: nuveliști și scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
asupra viitoarei alegeri de domn. Parcă-l aud și astăzi, apărându-se de această mare onoare cu verva sa poetică cunoscută, zicând că el nu-i făcut din lutul din care se fac domnii, că el nu înțălege să fie robul etichetei, să nu poată face un pas fără să-i bată darabana 14 la ureche, să fie toată viața prizonier în propriul său palat, condamnat să trăiască fără rude, fără prieteni, fără libertate, într-o atmosferă de intrigi și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de merit care, deși neînscris formal în cadrele "Junimii", era însă în legătură de prietenie cu noi toți, trăia în atmosfera noastră literară și punea în muzică poezii de-ale noastre între care și o baladă a mea; Domnița și robul. Deseori se organizau serate la Maiorescu și Nicu Burgheli, la care luau parte mulți din membrii "Junimei", afară de Pogor pentru care muzica era un vuiet supărător urechilor. Niciodată el n-a priceput o notă, n-a gustat un instrument. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
frica cu iubirea și cu credința. Cel care crede în Dumnezeu se eliberează de toate fricile, trăiește în pace și în bucurie. În aceeași ordine de idei, eu unul, consider greșită formularea folosită curent de către preoți la cununie: „se cunună robul lui Dumnezeu Vasile cu roaba lui Dumnezeu Elena”. Noi nu suntem robii, ci suntem fiii lui Dumnezeu. Iar El nu este stăpânul, ci este Tatăl nostru cel iubitor. Mulți sunt de acord că iubirea adevărată e minunată și întreabă cum se
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fusese clar stabilită. Principatele aveau o aristocrație autohtonă, dar originile și drepturile ei erau controversate. Prin secolul al optsprezecelea se crease totuși o situație în care boierii dețineau controlul asupra pămîntului, care era lucrat de țărani supuși lor sau de robi și de la care proprietarii moșiilor storceau din cînd în cînd, fără termene fixe, sume mari de bani. Cum s-a ajuns practic la o asemenea situație nu este limpede. Cu toate acestea, începînd din secolul al șaisprezecelea, boierii și mînăstirile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]