17,708 matches
-
veni pe loc și pentru veșnicie. A uita de adevărurile credinței înseamnă asumarea unui risc uriaș, contrar speranței de generații și iubirii lui Dumnezeu față de om. De aceea, Crezul nostru, Crezul niceo-constantinopolitan, este și un memento perpetuu pentru ortodocși, fiind rostit nu numai la Sfânta Liturghie, ci, de asemenea, și la unele Sfinte Taine și ierurgii. Note bibliografie și explicative: [1] Aș propune chiar ca la 12 Facultăți de Teologie din România să se facă simpozioane științifice pe câte unul din
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
a fost preluată această formă de singular în redactarea finală de la Constantinopol, întrucât și acest Crez avea ca primă menire folosirea lui la Botez. După introducerea Crezului în Liturghie parcă s-ar simți iarăși nevoia de plural, când Crezul este rostit sau cântat în comun, dar și în acest context se justifică totuși și forma de singular, pentru că aceasta accentuează credința personală a fiecărui ins în parte, care-și asumă și mărturisește liber și conștient acest Crez. [6] Termenul ανελθόντα provine
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
-nceapă stihirii livada? Cuvine-s-ar crinul, plutind peste apă, rotundu-i de undă - ofrandei năstrapă, așa cum Libanul sorbindu-și hogașul, la fel plin de cedri să-mi fie răvașul. Ba schimbă diece! Altcumul așterni-i. Începe cu sănii, dantelele iernii, rostindu-i Domniței din land de călină, că brazii-mi s-apleacă sub dar de lumină. Ba nu! Primăvară din sâmburul lunii! Ca arcul sprâncenei să zboare lăstunii, dar schimbă-ți penița că firu-i de graur când buchea-și râvnește cârcel
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
DISEARĂ, SIGUR... Diseară, sigur, o s-o-ntreb: „ Ce cauți, tu, prin visurile mele în fiecare noapte?” Din așteptare seara se făcu, prin sălcii - licuricii, luceafărul albastru-auriu... Și-a apărut! ...în rest, iar nu mai știu de ce nu i-am rostit în șoapte, așa pe ocolite, c-o iubesc cum nimeni n-a iubit vreodată! Oh, toată seara-am discutat de lecții, de profesori și de cărți... Și tare aș fi vrut să o sărut măcar numai o dată! Dar, diseară... mâine
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
mai întors la cer și dorm acum ca fluturii petala odihnind pe lăicer. Se-aude ningând pe afară... Boul bea apă din colind și-i face loc și asinului să se adape. Se-aude ningând pe afară ca șoaptele inului rostite în pleoape. Candela și Maica Fecioară una pe alta se luminează. „Mireasma de pâine, din dreapta Fiului de Domn oare ce-o fi visat de suspină prin somn?”, o-ntreabă candela iară. Una spre alta, se privesc spre-nceput de colind
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
lui Dumnezeu și-a făcut sieși sfetnici, adăugând că Dumnezeul cel văzut de el se cerea slujit cu toată osârdia.” Ca argument privind autenticitatea întâmplărilor, este faptul că Eusebiu se referă la evenimentul în cauză, atât în “Discursul” său festiv, rostit în fața Împăratului, cu prilejul sărbătoririi a 30 de ani de domnie, în anul 335, cât și în “Historia ecclesiastica” 9,9,2. În ambele locuri el spune că Împăratul s-a rugat lui Iisus Hristos, la începutul campaniei împotriva lui
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
cauză și situație explică întâlnirea celor 318 părinți de la Niceea, împreună cu Împăratul Constantin, care au condamnat arianismul, considerându-l erezie. Cu acest prilej Sinodul a alcătuit primele șapte articole ale Simbolului de Credință (Crezul Creștin), care sunt de atunci încoace, rostite fără întrerupere în Biserică. Interventia fermă și autoritară a Împăratului, care cheamă și convoacă sinodul, luînd parte activă la lucrările lui și acordând deciziilor luate putere de drept, prin confirmarea lor, a pus temelia raporturilor dintre Stat și Biserică, făcând
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
veac trecător și va deschide veacul cel nestricăcios („Și am văzut cer nou și pământ nou. Căci cerul cel dintâi și pământul cel dintâi au trecut” - Apocalipsa, cap. 21, 1), restaurând „vârsta de aur”, Saturnia regna, domnia Bătrânului Crăciun. Să rostim așadar, ca primii creștini „Vino, Doamne Iisuse!”. Surse: „Dacia hiperboreană”, Vasile Lovinescu „O icoană creștină pe Columna Traiană”, Vasile Lovinescu autor, Denis Marian MALCIU Referință Bibliografică: POVESTEA SFINTEI SĂRBĂTORI A CRĂCIUNULUI / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354
POVESTEA SFINTEI SĂRBĂTORI A CRĂCIUNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361251_a_362580]
-
piedestalul de lemn din mijlocul încăperii, și, luând cartea groasă, ce trona pe el, o strânse tare la piept. Se auzi, abia șoptit, numele Druidei-Mame: - Elisedd... Elisedd... Obrajii i se îmbujorară și, cu și mai multă căldură, aceasta căută să rostească încă o dată numele iubitei învățătoare: - Elisedd!... Pereții deveniră roșiatici și unul dintre ei hârâi prelung, deschizând o ușa spre o altă camera. Acolo, pe un jilț de paie, stătea o doamnă, îmbrăcată într-o rochie simpla, albă. Părul negru părea
TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360239_a_361568]
-
alături de mormântul său mi-am găsit liniștea sufletească... Dar tu de ce nu zici nimic?... Uf, că tare singură mai sunt pe acest pământ, luam-ar moartea să mă ia! Deodată arătarea de lângă ea întoarse capul și cu un glas răgușit rosti: - Nici aici n-am loc de voi?... De când cu privatizarea n-am odihnă nici zi nici noapte!... Am venit aici pentru un scurt răgaz... Tovarășul era cumsecade. La el aveam măcar o sâmbătă liberă pe lună și puteam să-mi
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
bucura, În trăire-adâncă. Lumină Ne-ntinde preotul lumină, Și ne vestește ca-nviat, E-n jur atâta bucurie, Și liniște și gând curat! Ce bine c-ai venit acasă, Copil plecat în alte zări, Să luăm lumină fără pată, Și să rostim calde urări. Hristos a înviat! Mămico! Mămico! Te aștept să vii de sărbători. Hai, vino acasă mămico! De Înviere să ne bucurăm, Biserica s-o-nconjurăm Lumină sfântă să-mbrăcăm, Sufletul să-l rourăm. Ouă roșii să ciocnim, Și pască
PENTRU CEI CE NU SUNT ACASĂ DE SFINTELE PAŞTI. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360246_a_361575]
-
duci în cârcă. - Doamne, iartă-l că nu știe cu cine se pune! - exclamă o bătrânică de alături făcându-și semnul crucii. - Ptiu! - tresări vrăjitoarea. Să nu aud acest nume în jurul meu că fac prăpăd! - Ți-e frică de Dumnezeu!? - rosti băiatul. - Taci, prăpăditule, că te blestem de nu-ți mai rămâne nici cenușa din vatră! - Eu unul nu cred în bazaconiile tale! - Pleacă fiule! Nu-ți pune mintea cu ea că-i de rău, strigă un bărbat din mulțime. Pătru
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
blestem de nu-ți mai rămâne nici cenușa din vatră! - Eu unul nu cred în bazaconiile tale! - Pleacă fiule! Nu-ți pune mintea cu ea că-i de rău, strigă un bărbat din mulțime. Pătru ridică brațele către cer și rosti la fel de zâmbăreț: - Oameni buni, nu vă temeți de puterile sale! Diavolul în realitate nici nu există! El este numai în obsesia noastră și numai ideea existenței lui ne domină și ne întunecă mintea și sufletul. Această babă este neputincioasă! - Atunci
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
somă: - Sarsailă, mai ești aci? - și descărcă în aer un foc de armă de răsună ulița satului. Urmară câteva minute de liniște mormântală, Deodată cocoșul din ogradă bătu din aripi și cântă. - Dacă ne cântai mai de vreme plesnea împielițatul! - rosti soțul. Hai la culcare că am scăpat de musafirii nocturni! Până la ziuă mai sunt câteva ceasuri. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - O viață nobilă, undeva între Carpați / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1378, Anul IV, 09 octombrie 2014
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
măsură. După amiază plecară spre casa parohială. - După cum arătați de posomorâți, iar v-au deranjat forțele diavolești, zise preoteasa grijulie. - Prin credință îi vom birui, interveni preotul încurajator. - Nu numai că ne-au deranjat, dar ne-au produs și pagube, rosti Pătru. Răul trebuie distrus de la rădăcină. Într-o bună noapte voi da foc casei în care își duce veacul Buha și-și instruiește odraslele drăcești. Să piară împreună în flăcări. - Vai, ce gânduri funebre îți trec prin minte! - tresări Elena
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
de câțiva credincioși apropiați bisericii sosi la gospodăria familiei Valdescu. Pe dată se răspândi vestea pe ulițele satului și vecinii se adunară la ceremonie. Fără nici o altă introducere, preotul își puse patrafirul din mers, pătrunse de poarta larg deschisă și rosti rugăciunile de dezlegări de farmece și alungarea necuratului. Tămâie curtea, grajdurile animalelor, cotețele păsărilor, încăperile locuinței. După alte rugăciuni stropi cu apă sfințită în aceeași ordine întreaga gospodărie. După terminarea ritualului, Popa Ștefan se așeză pe un scăunel pe prispă
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
ora douăsprezece. Elena, grijulie, puse câțiva tăciuni pe vătrai și câteva bobițe de tămâie și-i zise soțului: - E momentul să afumi cu tămâie fiindcă ești bărbat, apoi cu buchetul de busuioc și agheasmă să stropești camerele. Pătru îndeplini ritualul rostind în permanență Tatăl nostru, apoi unul lângă altul în genunchi în fața icoanei și cu cruciulițele de argint în palme, citiră din carte rugăciunile indicate de preot. Era o liniște desăvârșită. Dar cam pe la ora unu răzbătu de afară un tropot de
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
de exorcizare a localității. Gospodarii aprind focuri în ogrăzi, apoi ies pe ulițe cu făclii și lumânări aprinse, cu icoane și cruci. Din toate părțile se strâng pe drumul principal bărbați și femei, tineri și bătrâni. În fruntea lor, preotul rostește rugăciuni către Domnul și stropește în dreapta și în stânga cu apă sfințită. Din urmă vin enoriașii cu cănile cu jăratic peste care presară smirnă și tămâie. Ajung în dreptul locuinței familiei Valdescu și rugile se întețesc. Pătrund pe poarta larg deschisă și
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
se înfurie pe vrăjitoarea Buha care-i tot mână spre acea așezare de unde vine o vâlvătaie care-i arde și-i pârjolește. Încet-încet, aura se înalță către bolta empireului și se pierde printre stele. Atunci părintele cu cetele sale îngerești rostește și cu mai multă convingere rugăciuni Împăratului Ceresc și Maicii Sale. Prin negura nopții aleargă arătări în flăcări, când la deal, când la vale. Pe ulița satului trec în galop cai cu coarne spre gârlă și sar în ea. Apoi
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
în următorii optzeci de ani s-o pregătesc și să-i predau ștafeta! - pițigăie Buha disperată de încolțirea dracilor. - Ne-am săturat ca în întunecatul iad să avem numai sfrijite, scofâlcite, urâte și hidoase ca tine! Ne plac fetele frumoase! - rosti spre amuzamentul celorlalți cel care părea șeful lor. Buha realiză că nu-i de joacă cu voia drăcească, iar prin vorbă bună nu-i putea îndupleca. Așadar încercă din răsputeri să-i intimideze. - Afară cu voi din casa mea! - țipă
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
el și c-a avut și replici și bătăi și c-a schimbat nu știu câți cai și cel puțin tot atâtea partenere, actrițe în vogă. Ce mai: mușchiul cu sclipici! Replica lui mă obsedează. Mă urmărește chiar de dinainte de a fi rostit-o el. Filme românești de reținut în perioada aia se făcuseră doar două: Hotel de lux și Șobolanii roșii. Într-un târziu, spre dimineață, când șvarțănegărul nostru începuse să mai și respire, cineva mai curajos sau poate doar inconștient, întreabă
Șobolani de lux () [Corola-blog/BlogPost/338190_a_339519]
-
mari necazuri le are cel care e inteligent, dar nu știe că îi e propriu inteligenței să nu se indigneze pe cel așa-zis prost.” 10. „Așadar, iată cum se produce o despărțire! în câteva clipe, în care nu se rostește nici un cuvânt. Da, nu poți niciodată să îți imaginezi un astfel de eveniment, nu e cum crezi și nu vine când ți se pare inevitabil! Seamănă cu moartea, când simți că apropierea ei este neîndoielnică și de astă dată nu
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
și cât de adânc e ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseși că e autonomă și nu poate fi alungată de nimic. Nu e o suferință, ci o cădere într-un abis insondabil. Cuvintele des rostite de oameni: „viața nu mai avea pentru mine nici un rost”, și care până atunci ți se paruseră incredibile (cum să nu mai aibă viața nici un rost? e suficient să privești cerul! îți spui fără să bănuiești în clipa aceeas că
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
aceeas că cerul e invadat de speranțele tale secrete, de visurile tale fără nume) devin pentru tine o realitate brutală, în care ai vrea, ca și înainte, să nu crezi; dar îți dai seama că nu mai sunt gândite și rostite de alții, ci de tine, și că tot ceea ce vezi (chiar și cerul!) e străin de tine, cum tot ceea ce credeai tu că reprezinți îți este străin.” 11. „Pasăre rănită, care spera să se vindece, inima mea agoniza cu aripile
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
de nenumărate figuri ale întunericului cu chipuri prespălate de „sfinți”, nu ai cum să nu încerci în fiecare zi gustul din ce în ce mai amar al sfârșitului - spiritual și fizic, deopotrivă. Un final eliberator, până la urmă, al Ființei umane, ne-am încumeta a rosti cu glasul celui care cunoaște din experiență proprie și nu aprioric limita de sus a suportabilității lui individuale, din fața declinului permanent al singurei și limitatei sale vieți trăite, iată, chiar și acum, la început de tulbure ev XXI, cumplit de
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]