6,798 matches
-
o problema de pietate, de respect pentru trecut, pentru înaintași. În realitate, ipocrizia asta e perfect inutilă. De ce ne-am jena să consimțim că o asemena grijă trebuie să existe din egoism? Sunt țări care trăiesc în bună măsură de pe urma ruinelor. Așa sunt Grecia și Egiptul. Legendele aduc Greciei la fel de mulți bani ca navigația. Fără turiștii care merg să vadă ruinele de pe Acropole sau pe cele de la Delfi, grecii de astăzi s-ar des curca foarte greu. În Egipt, piramidele și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
jena să consimțim că o asemena grijă trebuie să existe din egoism? Sunt țări care trăiesc în bună măsură de pe urma ruinelor. Așa sunt Grecia și Egiptul. Legendele aduc Greciei la fel de mulți bani ca navigația. Fără turiștii care merg să vadă ruinele de pe Acropole sau pe cele de la Delfi, grecii de astăzi s-ar des curca foarte greu. În Egipt, piramidele și sfinxul ar putea ocupa un capitol special din buget. Chiar și Italia e în situația de a socoti ruinele o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vadă ruinele de pe Acropole sau pe cele de la Delfi, grecii de astăzi s-ar des curca foarte greu. În Egipt, piramidele și sfinxul ar putea ocupa un capitol special din buget. Chiar și Italia e în situația de a socoti ruinele o șansă. Cu banii străinilor care se duc să facă și ei câțiva pași pe Via Appia se pot întreține toate șoselele din peninsulă. N-am reușit, recunosc, să-mi dau seama ce servicii aduc Mexicului ruinele. N-am văzut
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de a socoti ruinele o șansă. Cu banii străinilor care se duc să facă și ei câțiva pași pe Via Appia se pot întreține toate șoselele din peninsulă. N-am reușit, recunosc, să-mi dau seama ce servicii aduc Mexicului ruinele. N-am văzut prea mulți turiști nici la Teotihuacan, nici la Palenque. Iar la Uxmal nu era aproape nimeni în afară de noi. starea de mit Oboseala sau soarele sunt, poate, de vină. Sau poate sudul. Sau toate la un loc. Armele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
prea mulți turiști nici la Teotihuacan, nici la Palenque. Iar la Uxmal nu era aproape nimeni în afară de noi. starea de mit Oboseala sau soarele sunt, poate, de vină. Sau poate sudul. Sau toate la un loc. Armele sudului sunt ploile, ruinele și zăpușeala. Ne hărțuiesc începînd de la Veracruz. Nepregătit să mă opun acestor arme, sunt din ce în ce mai aproape de o stare de insolație interioară lipsită de orice logică. Nimic, aici, nu e de natură să exalte un instinct vital. Totul pare uscat și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
schimb, am dat peste orașe golite de viață și de prezent unde umbre din alt timp tresar noaptea când șacalii încep să urle. Ziua, o căldură atroce alungă și aceste umbre. Mă uit în jur. Pietre goale, înnegrite de soare, ruine secetoase, șoseaua goală și autocarul care așteaptă să ne ducă mai departe. Singurătate stearpă care ar trebui să fie dezolantă și care, dimpotrivă, îmi dă o stare ciudată, de parcă aș fi drogat. "Adevărul? ar murmura aici, un sceptic ironic. Uitați
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și soarele de la Uxmal nu mă îndeamnă deloc la elegii. Observ că am rămas singur. Ceilalți au plecat. Trebuie să mă grăbesc și eu. Autobuzul așteaptă probabil să plecăm spre Chichen-Itza. Mă întorc și mai privesc o dată piramida și templele. Ruine arzând pe fondul verde al junglei yucatane, sub o amiază de foc. Și o tăcere care stimulează legendele. Dacă jaguarul de la Villahermosa ajungea din legendă în istorie, noi am făcut un drum invers. Plec de aici amețit, buimăcit de soare
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
noastră, în afară de Oaxaca și Tula, sunt cele mai strălucite centre ale civilizației dinaintea lui Cortes. Și cele mai greu accesibile. Dacă la Cairo e de ajuns să iei tramvaiul ca să întîlnești la marginea orașului cele trei celebre piramide, în Mexic ruine fascinante se găsesc la sute și mii de kilometri depărtare de capitală, în plină junglă, retrase de febra marilor orașe. Fără îndoială, am fost norocoși. Îndeobște, orice străin cât de cât interesat de cultură și sosit în Mexic face un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cum să înțelegi la muzeul mexican prezența atâtor statui ale zeului Ploii fără să vezi acest pământ abrutizat de căldură? Dacă, așa cum s-a spus, în marile orașe nu se află destulă tăcere, aici există prea multă. Dar în tăcerea ruinelor din orașele pustii pe care le străbatem de câteva zile, totul e mai grăitor decât în vacarmul capitalei mexicane. un regret Există, totuși, o piramidă pe care regret că n-am văzut-o. Cea de la Tajin, cu cele 365 de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
albastru de cobalt, și de portocalii care înveselesc cumva hacienda, șoseaua arată ca și la Uxmal. Nici un semn de așezare populată în jur. La Chichen-Itza, după câte țin minte din ceea ce am citit, a fost odinioară centrul noului imperiu maya. Ruinele, ignorate multă vreme, au fost descoperite într-o noapte de un arheolog foarte controversat azi; elogiat de unii și acuzat de alții că ar fi fost un aventurier: E. H. Thompson. El a ajuns la Chichen-Itza însoțit doar de un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în ruguri. Nu mai trebuie decât să te întinzi pe ele și să iei foc. Cauți o umbră, dar ea nu-ți oferă decât o răcoare iluzorie. Piatra dogorește și aici. Numai șerpii dorm fără să se sinchisească de febra ruinelor. Par morți, încolăciți ca în basoreliefuri. Mai inofensivi decât cei sculptați! Rampele de jos ale scărilor piramidei se termină cu mari capete de șerpi. La intrarea templului jaguarilor, două coloane monumentale au formă de șerpi. Capetele reptilelor se sprijină de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Cine s-a nimerit să vadă Siena într-o noapte cu lună s-a convins că Evul mediu e încă viu. Și aici la Chichen-Itza timpul este echivoc. Ai impresia că te despart milenii de civilizația care a lăsat aceste ruine. Și totuși, ea era la apogeu când în Europa statuile antice putrezeau în pământ. Inițial, pe toate cele patru laturi ale piramidei au existat trepte care permiteau accesul spre vârf. Acum, accesul nu mai e posibil decât pe două laturi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Și totuși, ea era la apogeu când în Europa statuile antice putrezeau în pământ. Inițial, pe toate cele patru laturi ale piramidei au existat trepte care permiteau accesul spre vârf. Acum, accesul nu mai e posibil decât pe două laturi. Ruinele s-au sălbăticit în parte și aici, deși nu datorită junglei, ca la Palenque, ci datorită singurătății. La rândul lor, templele din jur au început să arate ca un morman de oase de piatră pe care iarba se cațără ca
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
al Egiptului, ci în cel "mitologic". În Grecia, la fel. Pot să dau mii de detalii despre Acropole sau despre dâmbul de sub culmile Parnasului unde a funcționat oracolul de la Delfi. Nu pot spune cum gândește grecul care trăiește de pe urma acestor ruine. În Mexic, repet aceeași experiență. Din seara când am coborât pe aeroportul din Ciudad de Mexico, am fost în miezul vieții reale, de azi, doar când am nimerit în plină fiestă. În rest, am umblat pe urmele arheologilor. Înainte de a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
e prea interesat de ce vede", Andre Breton adăuga: "A vedea sau a auzi nu înseamnă nimic. A recunoaște sau a nu recunoaște e totul". Dar ce înseamnă "a vedea" și "a recunoaște" aici? A vedea. Întâlnim pe pajiștea și între ruinele de la Chichen-Itza o arenă, semănând în mod ciudat cu terenurile moderne de sport. E mărginită de două ziduri paralele, lungi de aproape o sută de metri și înalte de aproape zece metri. Pe fiecare zid, cam la centru și mult
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
țâșnește, transformîndu-se în șerpi care fecundează pământul. Din gâtul fiecărui decapitat câte șapte șerpi. Căci, în realitate, jocul era un ritual religios, o ceremonie care recrea lupta dintre Quetzalcoatl și Tezcatlipoca. Totdeauna lângă arenele ce i-au fost consacrate există ruine de temple, iar aici, în imediata vecinătate, e altarul cu cranii; acel tzompantli teribil pe care Savonarola l-ar fi transformat în amvon dacă l-ar fi văzut. În ce măsură mai putem înțelege noi ce s-a petrecut aici? Judecăm cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
unul din capetele ei și vorbește. Curios! Deși vorbește normal, chiar încet, cuvintele se aud de la o distanță de aproape o sută de metri ca și cum ar fi rostite la un pas de noi. Când tace. liniștea însorită acoperă din nou ruinele. Nu m-ar mira să văd săpată aici inscripția pe care am văzut-o cândva la Teba: "Ascultă alaiul morților, cu zumzetul lui de albine"... " Ce poate un om"?, îl aud spunând pe dr. Huerta, care a revenit, între timp
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din pricina acusticii speciale. Nu suntem pentru totdeauna pe pămînt: doar puțintel aici", zice un cântec vechi, dar acest "puțintel aici" este singura bogăție de care dispunem. Întreaga amiază e acum o vâlvătaie. Soarele arde atât de intens încît întunecă, parcă, ruinele. Mă pomenesc asemuind viața cu un joc de pelotă și-mi las fantezia să se "joace" între cele două inele de piatră din arena goală. Partida care s-a desfășurat, cândva, aici se reia mereu cu alți jucători. Cele două
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vânzătorii de bilete de loterie care îi invitau insistent pe trecători să nu piardă ocazia de a câștiga lozul cel mare. Pe mină, la Coatzacoalcos, am văzut vântul spulberând pe străzi biletele rupte, inutile. La început, ne-a impresionat grandoarea ruinelor. Apoi, am aflat povești crude, care anihilau romantismul. Cum să păstrezi o măsură în aceste impresii contradictorii? La Merida, am descoperit că se poate rătăci foarte bine și pe o linie dreaptă. Lipsită de orice podoabă vegetală, capitala Yucatănului își
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Din nori, ea suie către înserare Și-n dimineți pierdute-n depărtare/ Suie la cer, statornicu-i lăcaș, / Și-abia din cer coboară pe oraș..." Recitam patetic, gesticulând, privindu-i în față pe cei care treceau în sens opus. îmi plăceau ruinele, casele pe jumătate dărâmate, pătrundeam în câte o cameră fără acoperiș, cu ziduri zugrăvite naiv (oribili palmieri căcănii, crenguțe albastru-decolorate, toate pe o tencuială căzută, fărâmițată, umflată, putredă), cu fecale umane prin colțuri, pietrificate și ele de vâjâitul timpului, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe un zid albăstrui. Mă întorceam acasă seara, privind cum se conturează vreun balcon minuscul, negru ca smoala, pe un cer de flacără roșu-ntunecată. Era toată viața mea: versuri scrise în caiete, versuri recitate pe străzi galbene și prin ruine mucegăite. Nopțile nu puteam dormi, mă ridicam din pat și priveam luna, care arunca valuri de lumină peste Bucureștiul vechi, ca o mare de acoperișuri de gresie, străpunsă de flăcările galbene ale plopilor. Era o durere a viscerelor inutile, a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gelatină cenușie și omogenă. M-am întors pe spate cuprins de o deprimare oribilă. 84 De sentimentul că sânt terminat, că sânt într-o capcană, că l-am trădat pe el, cel de acum șaptesprezece ani, că am trădat mansarda, ruinele, poezia. Maturitatea mă chinuie și mă scârbește. Sigur, eram pe atunci un puștan care avea în cap doar literatură înghițită pe nemestecate, dar vroiam să mă înalț deasupra umanului. Scriam, ca în transă, versuri lăbărțate în caiete, îmi inventam motive
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și sufocările de care sufeream, visele crude, scatologice, premonitorii, toate corespundeau portretului, din imaginația mea, al celui care își depășește carnea ca să ajungă la spirit și deasupra spiritului. Mă vedeam peste zece ani, scriind înfrigurat la acea Carte în care ruinele și turnurile și scuarurile din reveriile mele aveau să sticlească într-un crepuscul galben, carte produsă nu doar de mintea mea, ci secretată de 85 glandele corpului meu, expectorată de plămânii mei, stoarsă din testiculele mele, eviscerată din burta mea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nou, în cartiere neumblate, stranii grupuri statuare... Voi avea iarăși senzația că am mai fost pe-acolo, că totul are un înțeles simbolic, adânc, doar mie revelat. Voi recita iarăși, cu voce tare, versuri pe care pereții zugrăviți ieftin ai ruinelor mi le vor întoarce prin aerul saturat de moloz sclipitor. 128 Voi fi iar văduvitul, sumbrul, în veci neconsolat prinț aquitan... O bucurie tristă îmi însoțea reveria, așa încît abia mi-am dat seama când s-a aprins focul de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să nu le mai stau în cale, și totuși umilința asta de dincolo de lacrimi și de cuvinte se lovea în mine, năucitor, de orgoliul celui care știa că adevărul lumii este al său, că tocmai nimicul, moartea și putrefacția, și ruinele și fecalele și jegul, și suferința și atrocitatea sânt adevărul, că lumea este un infern pe care înflorește mucegaiul precar al paradisului, iluzoriu ca globul de păpădie. Oricât de mirific colorat, păianjenul rămânea o fiară și veninul său era omorî-tor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]