4,629 matches
-
ne-nfunde în nisipurile Saharei. În octombrie, niște ploi cum n-au mai fost văzute au transformat deșertul într-un lac, astfel încât acum se află artere de circulație pe care nu se mai poate înainta, șoseaua fiind pur și simplu ruptă, căzută, tăiată-n două. Pe un astfel de drum ne-a purtat Mitică și am fi petrecut restul excursiei printre dune, dacă n-ar fi scos Dumnezeul nostru și Allahul lor un camion în cale, care ne-a purtat spre
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Între zilele acestea, facem plimbări lungi de la San Antoni la San Pere, pe jos pentru a ne întâlni cu comunitatea - adică Giuseppe - sculptor și director al Centrului de arte, care umblă mereu cu o șapca pe cap, cu o cizmă ruptă și șchiopătând de un picior. Aici, la „crâșma” (Can Pau) în termeni românești, ne adunam noi cinci, căci finlandezii, ceilalți „pensionari” ai centrului cultural, nu vorbesc decât engleza, și catalanii nu vor să comunice decât în catalană, franceză, română și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
minunat. Chiar dacă am văzut puțin din el, am simțit o dragoste imensă pentru această așezare pitorească, uriașă, imprevizibilă, populată, colorată, aglomerată, luminată, colcăind de viață și necunoscut. Mishima Vineri 8 februarie 2002 - Iași Intimitatea Nu va fi povestită Nici floarea ruptă Îmbrăcându-te Cu sufletul sfâșiat Înțelegi totul Minunează-te De fiecare surâs Și vei fi curat Pământul din vas Culoarea și focul tău: Ești nemuritor (pentru Liviu) 26 februarie 2002 - sala Pruteanu Peste o jumătate de oră ne întâlnim din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
doar 800 de dolari aveam să instalăm un sistem modern, aceeași ușă fiind acționată acum cu telecomanda din exterior. La demisol aveam două spații cam de 100 metri pătrați care foloseau pentru depozitarea vechiturilor ambasadei aragaze și frigidere ruginite, scaune rupte, cutii de carton..., poligon pentru gândaci și șoareci. Pereții erau lambrisați și podeaua era acoperită cu un linoleum de un prost-gust desăvârșit, sub care suferea un parchet multicolor. Am hotărât să transformăm spațiul în "Centru Cultural", am scos mocheta oribilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
repede. Îmi reg)sesc bună dispoziție Într-o Inc)pere veche, frumoas), fierbinte, cu un miros acru. Sofale improvizate din zdrențe și cearșafuri vechi sunt Înșiruite la perete pentru relaxarea clienților. Deasupra capului, pe niște șfori, atârn) la uscat prosoape rupte. Frânghiile urc) În zigzag, sus, sus de tot, În niște balcoane Întunecoase. O ar)boaic) foarte b)trân) se odihnește pe o sofa, cu unul dintre picioarele-i scurte Întins. Face un gest de politețe oriental). În aceast) Inc)pere
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
provocat de un crocodil care s-a scufundat. Cel albastru trasa o simplă linie de-a curmezișul foii - și orizontul tuturor mărilor era acolo. Unul Îngrozitor de tocit Îmi ieșea mereu În cale, ca să mă Încurce. Cel maro avea veșnic vârful rupt, la fel și cel roșu, dar uneori, imediat după ce sărea, putea fi folosit, ținându-l În așa fel Încât vârful dezlipit să se proptească, fără prea multă siguranță, de o așchie care ieșea În afară. Micuțul creion purpuriu, unul din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
memoriei mele ca o carte rotofeie legată În pânză roșie, ca un frontispiciu gri-apos, al cărei luciu fusese ocrotit, când cartea era nouă, de o foiță de hârtie de mătase. Văd foița dezintegrându-se - la Început fiind prost Îndoită, apoi ruptă - dar frontispiciul Însuși, care fără Îndoială Îl Înfățișa pe nefericitul frate al Louisei Pointdexter (și probabil unul-doi coioți, dacă nu cumva confund cu Împușcătura mortală, o altă povestire de Mayne Reid), a fost atât de mult timp expus imaginației mele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scărmăneala aiasta, o da Dumnezău și-om apuca câțiva anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită. Curând, apare un călugăr-cerșetor, deșirat, uscat, desculț, încins cu o funie peste rasa de șiac, neagră, ruptă, murdară, cu o cruce din două bețe încrucișate bălăngănindu-se pe piept. Cine-i arătarea aiasta? se crucește Gheorghiță. Cum, nu știi? se închină Toader. E "Sfântu". Propovăduiește... Sfântul, îngenunchiat, cu ochi pierduți, cu brațele către cer, în extaz, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cap! Sufletu' mi l-au scos! Copii, Sora, spune Ștefan cu îngăduință. Am ceva mai de preț?... Am biruit!! țipă Olena crăpând ușa. Te iubesc, tăicuță!! Minte!! scoate capul Petru. Eu am învins!! Eu te iubesc și mai mult!! Bucățică ruptă, zâmbește cu drag Sora. Cu cine să semene oare? Niște "Năzdrăvani". Îți amintești, Ștefan, câte năzbâtii făceai? spune Sora, îmblânzită, cu nostalgia unor amintiri. Doamne! Speriaseși Borzeștiul... Amarnic și neastâmpărat mai erai. Pe lângă tine, eu eram o curcă plouată. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai bagă în seamă: Le răspunzi să stea în pace. Turcii vin asupra Moldovei... Și ne vom strădui să-i oprim aici, pe pământul, în pământul Moldovei. Cu ajutorul lui Dumnezeu și împreună cu regele lor Mathias, vom lupta împotriva păgânilor până în ruptul capetelor noastre. Mihail, cu ochii la cer și mâinile împreunate, suspină înduioșător: "Prea îndurător al nostru! Scapă-ne! Miluiește-ne!" Piei drace! Afurisită limbă! își reține Ștefan un zâmbet ascuns. Ce pacoste la casa omului... Îl vând ieftin! Pe gratis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oamenilor? Nu-s cetitor în stele să deslușesc tainele destinului potrivnic. Ticăloase vremuri petrecem prin veacul aista, oftează Vlaicu. Când nu e război, e molimă, când sunt amândouă, e și foamete. Cătăm și noi un port, fie și cu catartele rupte, oftează și Ștefan. Noroc că cel ce ține cârma o ține cu mână vajnică, spune Duma. Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere. Încerc... Caut... Nu pot zălogi Moldova veacului de întuneric. Am auzit vorbind pe mulți dintre cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ni le-am ales noi, spune Ștefan. Ne-au fost date de Dumnezeu. Ce să facem? Să ne mutăm în altă țară? Bună-rea, a noastră e și trebuie s-o apărăm! Cătăm și noi un liman, fie și cu catartele rupte... Noroc că cel ce ține cârma o ține cu mână vajnică, spune Duma. Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere. Nu pot să mă dau legat cu țara... Nu pot zălogi Moldova veacului de întuneric... Ar fi păcat, avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
avem păcatele noastre... Domnul o să se îndure de noi și-o să ne ierte, că mult am suferit... Avem destui vrăjmași... Dar, uneori, nu știu cum se face, suntem proprii noștri vrăjmași... Ne-au învrăjbit necazurile... "Dezbinarea"!... Aiasta ne roade... Mereu loviți, mereu rupți, dezbinați de istorie am rămas cu melicul aista... De ne-am da mâna om cu om... De-am pune umărul, " Unu' pentru toți toți pentru unu'!"... Ce putere! Și, totuși, Măria ta ai dovedit-o: nicicând Moldova n-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și înotând în zăpadă până la genunchi l-a găsit cu ușurință, în dreptul unei ferestre de boxă. În schimb, dus cu mașina la Snagov, unde ne-am petrecut în acel an vacanța de vară, vreo două ceasuri n-a vrut în ruptul capului să iasă din sacoșa în care l-am transportat și pe care, ajunși la destinație, am depus-o pe un fotoliu. Când în fine și-a luat inima în dinți și a ieșit din ascunzătoarea lui, a început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a se hotărî la o asemenea aventură: să-și părăsească pentru totdeauna țara: nu destul de temerari pentru a se revolta deschis, pe față (ceea ce le-ar fi adus în mod sigur moartea). Sunt ca ei: încăpățânat, nesupus, turbulent, neacceptând în ruptul capului aservirea; ultimul, supremul curaj mi-a lipsit însă, se vede, și mie, din moment ce n-am devenit, ca alții, disident sau revoluționar. Să mai sper? Mai am oare timp (că de împrejurări propice n-o să ducem probabil lipsă) să devin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și-Ți voi întinde Mâna să te ridic la Mine. Te aștept zi de zi, fă măcar un pas către Mine! Eu fac o mie de pași către tine, omule, făptura Mea. Te iubesc așa cum ești, cu răni și haine rupte și pătate de păcate, dar vino și nu deznădăjdui! Vino, vino la Tatăl! Te aștept.” Acesta este ca un mesaj lăuntric ce parcă te-a transformat și nu mai ești omul împovărat care ai urcat muntele cu puțin timp în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
zis că, dacă vreau, plătește un beduin să mă coboare cu cămilă. Costă vreo 13 dolari coborârea pe cămilă din munte. Eu nu am vrut. Mi-era așa de milă de bietele animale că nu aș fi vrut nici în ruptul capului să mă urc pe ele cu greutatea mea. Și așa, n-am avut de ales. Dar să știți că mare curaj aveam. m-am despărțit de părintele Irineu care ma condusese un pic. Deci am ramas singură pe cărarea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
masă. Era și ziua lui de naștere, am înțeles. Am fost vreo 9 persoane la masă. Doamne, ce rușine mi-a fost! Cum!? eu, un gunoi, să stau la masă cu superiorul Așezământului am dat înapoi, nu voiam nici în ruptul capului. Dar nu mi-a mers. Ei au făcut în așa fel încât să nu refuz. Mi se umpleau ochii de lacrimi de rușine. Cu cat doream să nu fiu văzută sau luată în seamă, cu atat mai mult ei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu aceste patru cuvinte, bunăoară : „în ziua de azi matematica e totul” ; chipurile fără matematică nimic „nu se mai” poate face, nici muzică, nici critică literară, nici sociologie, nici lingvistică, nici jurisprudență, nimic. Eu nu pot admite asta nici în ruptul capului. Cred că însemnătatea matematicii a rămas aceeași de pe vremea Piramidelor și a lui Pitagora, chiar dacă, în ordine aplicativă, pe sectoare limitate, probabil că a crescut. Ca disciplină a spiritului, matematica e perfectă și pură, deosebindu-se de celelalte așa-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în general, în spiritul și în cultura carnavalescă de care se ocupă Bahtin. El citează acolo, din Rabelais, un episod apocrif atribuit unei farse a lui François Villon, făcută unui ins oarecare, pus în postura de a fi sfărâmat, ucis, rupt și asta fără ca să tulbure buna dispoziție generală a întregului. Monologul 1 Aprilie al lui Caragiale este, cred, elementul care ne face să înțelegem de ce trebuiesc ratificate, cu egală importanță în opera lui, nu numai marile texte (piesele sau momentele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu tablă galvanizată. În grădină erau pomi roditori și viță de vie altoită. Un nuc și un păr foarte înalți dominau grădina, iar vița de vie a constituit pentru mine cea mai veche amintire de când am mâncat struguri, cu bobițe rupte direct de pe coarda viței, când abia se pârguiau. BUNICA ȘERBANA (BÂTA) era foarte mândră de mine pentru că mă pregăteam să devin preot. Înainte de a muri, mi-a pus pe gât un ștergar mare de borangic, țesut de ea cu alesături
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lăsat cursuri universitare pentru studenți. Deși a urcat atât de sus pe treptele științei, ale tehnicii și ale culturii, a rămas tot atât de modest ca și atunci când era elev la Școala Normală, când nu avea uniformă corespunzătoare, când umbla cu pantifi rupți, fără talpă, când bunicul nu avea bani să plătească taxele școlare. Deși în inima mea, unchiul Constantin este focarul de la care pleacă lumina și căldura sufletului meu, totuși simt o distanță între mine și dânsul, pe care simt nevoia să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Suzănica și pe Liviuțu”. Doamne, câtă înțelepciune, și câtă stăpânire de sine a avut. Se descurca ușor în cele mai încâlcite probleme ale vieții. Știa să trateze amănuntele ca amănunte și problemele mari ca atare. Făcea filozofia veții cârpind cămășile rupte ale copiilor și ale nepoților ei. Prețuia frumosul, înseta după adevăr. Nu-și făcea speranțe naive, utopice. Căuta și găsea o folosire practică și a suferințelor care circulau și dominau mediul ei de viață. Când nepoții ei Petrișor și Florică
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
copiii cu care se juca tata au prins un pui de uliu care abia începea să zboare. Tata, ca să se făleasacă, a „cumpărat”acest pui de uliu, pe care l-a plătit cu câțiva nasturi adunați de la hainele vechi sau rupte. S-a fălit cu achiziția sa, dar de la un timp, achiziția sa îl deranja, îl plictisea, se zbătea și sgârâia cu ghiarele. Tata l-a adus acasă și pentru că lui îi era foame, a închis uliul în chiler, legat de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mă temeam să mă întorc acasă și nici nu mai știam pe unde să ies din pădure. M-au lăsat în urma lor și m-au speriat că vine lupul să mă mănânce. Am fost adus acasă bolnav și cu încălțările rupte. Vara, când eram cam pe la aceiași vârstă, tata cosea ovăz în grădina din spatele casei și purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]