6,936 matches
-
pantofii mei noi de tenis, puloverul se îmbibase cu apă, iar apa împroșcată peste mîinile mele făcea să-mi fie și mai greu să împiedic lemnul să-mi fugă dintre degete. Simțeam cum nesiguranța în propriile-mi puteri începea să sape și am încercat să înăbuș forțat sentimentul, aplecîndu-mă mai tare către vîsla mea. Bărbatul în jachetă încheiată pînă sus s-a strîns în scaunul cîrmaciului, de unde pulpanele hainei atîrnau peste bord în dreapta și în stînga și s-au închis repede
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în înaltul cerului. Lumina aspră cădea peste noua tribună. Competiția de vîsle era amenajată în mjlocul peisajului oferit de parc ca o felie străină de apă, cu balize în culori strălucitoare, marcînd cele șase culoare, și margini drepte. Albia fusese săpată de șomeri, care, de altfel, plantaseră și pădurea. Tatăl meu pomenise, din întîmplare, despre asta. Cu dispreț, sub care abia a reușit să-și ascundă frica că s-ar fi putut afla chiar el acolo, dmineața devreme, în hainele cele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
insuficient de bătătorit și s-ar fi deschis așa încît lichidul lipicios să pornească a alerga pe degetele sale în jurul cărora ar fi înfășurat o mănușă sau o cîrpă în vreme ce și-ar fi îndoit din nou spatele și ar fi săpat în pămîntul mîlos, în mijlocul tuturor acelor alte spinări îndurerate. Dacă s-ar fi gîndit vreodată la asta, s-ar fi întrebat de ce nefericiții aceia trebuie să sape în loc să construiască, să facă o albie pentru apă în loc să construiască o stradă cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o cîrpă în vreme ce și-ar fi îndoit din nou spatele și ar fi săpat în pămîntul mîlos, în mijlocul tuturor acelor alte spinări îndurerate. Dacă s-ar fi gîndit vreodată la asta, s-ar fi întrebat de ce nefericiții aceia trebuie să sape în loc să construiască, să facă o albie pentru apă în loc să construiască o stradă cu acoperișuri pentru ei. Dar nu s-a gîndit niciodată. Mulțumea doar cerului că nu le-a împărtășit soarta. Și avea dreptate, n-ar fi vrut să sape
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sape în loc să construiască, să facă o albie pentru apă în loc să construiască o stradă cu acoperișuri pentru ei. Dar nu s-a gîndit niciodată. Mulțumea doar cerului că nu le-a împărtășit soarta. Și avea dreptate, n-ar fi vrut să sape albia pentru mine și n-ar fi vrut să aibă mîinile mele bătătorite, de vîslaș, cu umflături și piele jupuită, de care eu eram atît de mîndru. Schneiderhahn a privit în vînt, vîntul l-a tras de jachetă și de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să fie un dușman al vechiului regim mai dihai decât toți dizidenții, decât toate rugăciunile și speranțele pe care semenii mei și le-au pus în mântuire, în transcendent, în rai sau în nirvana. Visele astea de doi bani au săpat mai tare și mai greu decât toate filosofiile lui Hannah Arendt, sau Rorty, ori Popper la bazele marxismului utopic, trecut prin ciurul și dîrmonul leninismului revoluționar-pragmatic. Dorința de îmbogățire e de când lumea. Dorința de a fi prin a avea. Sunt
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
epoca monarhică, cititorul care dorește mai multe detalii arheologice va trebui să se consulte bibliografia (Bloch-Smith, 1992; Nurkowicz, 2006). Simplificând și schematizând argumentul, mormintele puteau fi individuale sau să conțină mai multe corpuri, excavate în stâncă sau în cavități naturale, săpate în pământ sau în nisip, chiar aproape de suprafața pământului. Înhumarea trupurilor se putea face în mai multe moduri: pur și simplu acoperind trupul cu pământ, depunându-l într-un recipient rectangular delimitat de pietre sau uneori de cărămizi, rareori adăugând
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care trebuia să încapă trupul unui adult care nu intra. Mai rar se întâlnește sarcofagul în formă umană. O modalitate obișnuită de înmormântare în zonele de deal din Palestina, din acest motiv considerată tipic „iudaică”, era înmormântarea în camere mortuare săpate în stâncă sau - mai rar - în grote. De multe ori, mormintele în formă de cameră erau prevăzute cu bănci (sau cripte) de-a lungul pereților laterali pe care se puteau depune cadavrul culcat împreună cu ofertele votive. Acest fel de morminte
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
votive. Acest fel de morminte, cu una sau mai multe încăperi, s-a răspândit în Iudeea în special între a doua jumătate a secolului al VIII-lea și secolul al VI-lea î.C. (Bloch-Smith, 1992, p. 257). Inscripțiile funebre săpate în stâncă descoperite uneori în aceste camere funerare dau acestor morminte o mare relevanță din punct de vedere religios. Între aceste epigrafe putem aminti aici inscripțiile iudaice, databile de la sfârșitul secolului al VIII-lea până la începutul secolului al VII-lea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
abordat un astfel de model cinematic pe baza evaluării experimentale, prin tehnici MRI (rezonanță magnetică), a pozițiilor relative succesive ale elementelor structurale articulare aflate în mișcare. Articulația gleznei poate fi asemuită cu un cilindru plin (astragalul), încastrat în segmentul cilindric săpat în pilonul tibial și menținut pe laturi de cele două maleole. În articulația glezenei au loc mișcări de flexie și extensie ale piciorului. Axul biomecanic în jurul căruia se execută aceste mișcări, deși transversal, face un unghi de 8° cu linia
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
avînt pînă în vîrf, împleticindu-se între două monumente și căzînd pe un petic de pămînt plat. Culmea era un loc circular, cu un cerc de obeliscuri pe margine și cîteva grupulețe în mijloc. Erau vechi și înalte, cu dedicații săpate pe piedestale. Era nedumerit din cauza luminii. Lumina semăna cu văpaia unui foc întețit, dar nu lumina decît pe o rază de un metru și jumătate de la pămînt și nu arunca nici un fel de umbră; Lanark înconjură monumentele din centru fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ai venit îmbrăcat în uniformă! strigă Lanark îngrozit. — Da, cu tot cu centură, cizme, bransardă, nasturi de aramă și tot restul. Aveam și pistolul în toc. — Dar de ce? — Intenționam să-l predau comandantului de aici: știi, un gest simbolic. Pistolul mi-a săpat o gaură cît el de mare în șoldul drept și bănuiesc că din cauza asta o să mor. Aș fi putut supraviețui în uniformă, dar nu și cu revolverul la mine. — Dar n-o să mori! — Simt că da. — Dar de ce, de ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să se sufoce una pe cealaltă. între rădăcini mișunau insecte, viermi și crustacee minuscule: lucruri îmbîrligate cu ace și clești, burdufe cu guri tari și vorace, viețuitoare cu picioarele din spate tari și ochi și organe de pipăit multiple, toate săpînd înverșunate găuri, depunîndu-și ouăle, împroșcînd veninuri spre plante și unele spre celălalte. în decăderea grădinii, vedea ceva asemănător cu propriile lui fantezii maligne. își trase convulsiv celălalt pantof, se dezbrăcă și se vîrî în pat. Domnișoara Maclaglan îi aduse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
respirație. Nemaiînsoțindu-l fanteziile erotice îcare, la fel ca pastilele, deveniseră inutile prin supralicitare), viața lenevoasă și dîrză a grădinii începu să-l scormonească, așa cum scormonea pămîntul care o hrănea. Simțea cum lumea naturală se întinde dincolo de fiecare zid al hotelului săpînd dîre cu bulgări de pămînt și stîncă învelite într-o pojghiță groasă de viață, o materie ale cărei elemente se reînnoiau înghițindu-se reciproc. Cam la patru-cinci sute de kilometri spre sud era un șanț unde se afla o adunătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
topitorie, apoi orașul îl ascundea pînă în punctul în care cursul era marcat de o procesiune scheletică de macarale care mărșăluiau spre vest. în spatele orașului se întindea coama nordică lunguiață a lui Campsie Fells, golașă și cu smocuri de verdeață, săpată de cursurile apelor; de la această înălțime vedeau munții ca un șir de dinți sparți. Totul se zărea neobișnuit de limpede, pentru că era sărbătoare, marile furnale nu mai lucrau și aerul se curăța de fum. — Vezi Riddrie? întrebă Thaw. Pata aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
felie de cer incolor, cu nori negri zdrențuiți care pluteau ca un fum spectral. Sirena de opt fără zece de la fabrică jeli deasupra acoperișurilor orașului, iar el se ghemui și mai strîns în cuibul călduros pe care trupul său îl săpase în saltea, pentru că, la fel ca mai toți cei care dormeau prost, gusta din plin ultimele clipe petrecute în pat. Dinspre bucătărie, unde tatăl lui pregătea micul dejun, veneau sunete slabe. Sute de mii de bărbați în haine murdare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Marjory își ridică privirea îl văzu cum se uită la ea concentrat, și schiță un zîmbet forțat. El își aminti cînd zîmbetul acela i se păruse hidos. Acum i se părea frumos, și era sigur că ridul pe care îl săpa, o să arate și el la fel de frumos. — Duncan, îi spuse Marjory, nu te superi dacă... ei bine, dacă s-ar putea să te părăsesc mai devreme în după-amiaza asta. După o pauză, Thaw îi răspunse sec: — Dacă așa stau lucrurile, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
arătau celor care ajunseseră singuri, neputincioși și respingători din cauza bolii. în fiecare săptămînă, respirația i se îmbunătățea cîteva zile, apoi se agrava. Domnul Clark nu mai fumă și nici n-o mai chemă pe Agnes, rămînînd perfect nemișcat. Ridurile adînci săpate de experiență i se ștergeau de pe față; cu fiecare zi care trecea, semăna tot mai mult cu un tînăr, deși ochii lui se uitau în direcții opuse, iar cu jumătate de gură rînjea și cealaltă era strîns închisă. Domnul McDade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rugăciunile din cărți, și au început să-i vîneze pe catolici, care foloseau cărți latinești. O placă a fost pusă peste oasele lui Nisbet aflate pe locul cinematografului Casino îîl vor transforma în sală de bingo anul viitor) și au săpat niște versuri șleampete pe ea, care se termină cu vorbele însuflețitoare: Cum Anglia stă cuprinsă de-o vină mare, Te-ntreabă, lectore, ești liber oare? Ești liber, domnule Rennie? Bineînțeles că ești. Noi construim propriul model de univers și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu prea politicos. Nu-i făcea plăcere s-o vadă pe Frankie. CAPITOLUL 36. Sala canonicilor Ritchie-Smollet îi conduse la capătul podului, trecînd printr-o mică bucătărie, unde Jack spăla farfuriile, și apoi coborîră pe o altă scară în spirală săpată în zid. Ajunseră într-o cameră pătrată cu plafonul boltit și susținut de o coloană imensă în centru. Un șir de scaune de piatră cu spătare de lemn era încastrat în zidul fiecărui perete. Lanark se gîndi că aranjamentul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
companiilor și detectivii vor deveni învățători, dacă nu-și găsesc o slujbă mai utilă, și nici un învățător nu va avea la clasă mai mult decît șase elevi. Forțele navale și aeriene vor distribui hrană gratuită copiilor de pretutindeni. Armatele vor săpa canale de irigații și vor planta copaci. Excrementele umane vor fi redate pămîntului. Iluzionistul se scarpină, își amintește Se confruntă cu faptele, cască, regretă Nu știu cum va propune Monboddo acest nou sistem, dar aș putea îneca detaliile practice în ovații furtunoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe cîte o coamă de stîncă și se gîndea tolerant: „Prostuțul de el, dar o să învețe din experiența asta“. Tocmai se întreba cu tristețe ce fel de viață duce Alexander cu Rima, cînd cărarea deveni o scară din găuri nisipoase săpate în iarba pantei abrupte. Din acel loc, vîrful părea un dom imens și verde și, uitîndu-se la el, Lanark văzu o priveliște uluitoare. Dincolo de curba din stînga, se zărea o siluetă umană mică, proiectată pe albastrul cerului, care urca rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un minut, lui Gosseyn îi fu clar că în casă, chiar dacă era luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
scorbura, am căptușit-o cu crengile care ni se ofereau singure, n-am lăsat decât o ușă și o mică fereastră acoperite cu nuiele împletite, ca să putem deschide la nevoie, am presărat pe jos flori de câmp aproape veștejite, am săpat acolo, înăuntru, o gură de apă și, firește, o mică latrină; zilele se scurgeau lente, soarele devenea tot mai portocaliu. 8. Ajunși aici, vă rog să recapitulați pe când eu, în așteptarea iernii, declamam ore în șir, iar Zenobia mă acompania
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
așternem pe jos niște crengi uscate, poate să doarmă și pe pământul gol“. „A, nu, domnule Sima, el e bătrân, dacă doarme pe jos, ar putea să răcească, te rog, adu masa, de ce să n-o aduci, ce-i dacă săpăm, cu mâinile noastre, eu și Zenobia, doar știi foarte bine că așa trebuie, adu-l, domnule Sima, cu masă cu tot, nu contează.“ „Atunci am să-l aduc cu masă cu tot“, a spus domnul Sima. „Când terminați de mărit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]