4,384 matches
-
clipa în care ușa magazinului se deschide în spatele meu. Persoana care tocmai a intrat este Robyn, îmbrăcată într-un taior mov și ținând strâns poșeta Coach. Îmi surprinde privirea în oglindă și îmi face un semn vag în semn de salut. Ce naiba face Robyn aici? — Și, pe mese, poate niște buchețele de flori de câmp... Robyn vine țintă spre noi. Nu sunt sigură că-mi place chestia asta. — Hei, Suze! Mă întorc spre ea cu, sper eu, un surâs foarte firesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de bani... OK, fii calmă. Sunt mai deșteaptă decât el. Găsesc eu ceva. Sunt sigură. Absolut sigură. Ia stai așa. Intru cu aerul cel mai firesc din lume în bucătărie, unde Luke se uită undeva în gol, cu privirea pierdută. — Salut, zic, în timp ce-mi plimb o mână pe spătarul de la scaunul lui. Auzi, Luke? Tu ai tone de bani, nu? — Nu. — Cum adică nu? spun, ofensată. Știi bine că ai. — Am bunuri mobile și imobile, spune Luke. Am o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ia de nevastă? — Da! zic supărată. Pe bune. Azi mă mărit. Nu cred că chiar e cazul să mi se amintească niște teste idioate de la școala de șoferi, de acum o mie de ani. Mergem? spune tati plin de tact. Salut, Clive. Îmi pare bine să te revăd. Ieșim în stradă și, în clipa în care ajungem lângă mașină, mă uit înapoi spre casă. Data viitoare când am s-o văd am să fiu femeie măritată. Trag aer în piept adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rămâne fără reacție - eu, de pildă, m-am simțit de Îndată jenat că eram În uniformă” <endnote id="(565, p. 124)"/>. Riscând mult, acest ofițer lua poziție de drepți În fața evreilor stigmatizați și Îi surprindea prezentându- le onorul cu un salut milităresc. Era astfel răzbunată o fărâmă din imensa umilință la care erau supuși. „Acest eveniment m-a tulburat - Își aduce aminte, după jumătate de secol, un doctor evreu din Paris - și m-am Întrebat multă vreme ce semnificație putea să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În fața sinagogii, șef-rabinul dr. Mark a rostit solemn În ebraică : „În fața acestui sfânt Templu, Împodobit și luminat În cinstea ta, În fața sulurilor pe care, În timpul războiului, le-ai luat sub scutul tău atunci când au fost amenințate cu profanarea, Îți transmit salutul evreimii din Cernăuți, care te-a respectat și te-a iubit” <endnote id="(338)"/>. De asemenea, nici imaginea simetric răsturnată nu era exclusă În spațiul românesc. De pildă, imaginea unui „călugăr [creștin-] ortodox, făcând elogiul funebru la moartea unui rabin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Carol al II-lea, o face Valer Pop, care scria următoarele: La aparență, România era organizată ca un stat totalitar, cu o Constituție autoritară, cu un partid unic, cu regele șef de partid, cu toată lumea îmbrăcată în uniformă, cu salutul roman, etc. Toată acestea erau o simplă spoială care nu putea exclude realitatea pentru observatorul perspicace: România făcea antisemitism de circumstanță, regim totalitar cu masoni și democrați cunoscuți. Femeile au primit drept de vot dar nu puteau fi alese. Numărul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ce va fi mai actuală atunci și mai la îndemînă. Nu treci niciodată prin București? Nu vrei să mă cauți cu un astfel de prilej? Se vorbește elogios de revista d-tale și mă bucur de aceea pentru d-ta. Salut cordial, al d-tale, Al. Dima P.S. Scuză-mi întîrzierea, am fost și sînt suferind. </citation> Mihai Drăgan „Sînt iar pe picior de război...” O revelație inclusiv pentru mine care le-am recitit acum în continuitatea lor, scrisorile lui Mihai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
poate, în drum, să mă opresc la Bacău cîteva ore ca să vorbim). Cît privește colaborarea, nu știu cam ce urmărește rubrica permanentă Calendar , cam care ar fi tonul la ancheta Inițiativa în critică. Cît de mare ar trebui să fie salutul pentru aniversarea a zece ani? Scrie-mi despre toate acestea cît se poate de repede. Cu toată prietenia, M. Drăgan P.S. Biblioteca - Sala profesorilor (doc[umentară]) este deschisă tot timpul. </citation> (85) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”18
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de asemenea în anul acesta - poezia „Ofelia” . Aș fi bucuros să știu că ați primit materialul la vreme și, cîndva, dacă nu vă cer totuși prea mult, informați-mă și despre soarta lui. Mai scrie-mi ce doriți, dragă Călin. Salut pe tov[arășul] Cârneci și pe Bălăiță. Cu o veche, vie stimă și afecțiune, Al vostru, Al. Husar </citation> (2) <citation author=”Al. Husar” loc="Iași" data =”15 septembrie 1966”> Dragă tovarășe Călin, Mulțumindu-vă pentru publicarea, în excelente condiții
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mb]rie să vi-l trimit??? Și acum, dragă Călin, te rog să mă ierți și cu teama că vor fi poate iarăși luni, cînd nu voi putea scrie la voi, îți mulțumesc pentru deferența cu care priviți numele meu. Salut pe tov[arășul] Bălăiță și pe tov[arășul] Cârneci, și în speranța unei revederi pe curînd, vă strîng cu drag mîinile anticipat. Cu cele mi bune urări de succes, Al D-voastre coleg, Al. Husar </citation> (4) <citation author=”Al.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
postum prin volumul Sfinxul, Ed. Junimea, 1988). Avea numeroase motive să creadă aceasta (o parte sînt amintite în evocarea lui Vlad Hogea „Destinul unui intelectual”, din Tricolorul, 27, 28, 29, 31 ianuarie 2005). Un vers de-al său sună: „Te salut, tristețe, sînt învins...” și totuși a fost o vreme cînd i se părea firesc să gloseze despre „Vocația fericirii” (v. Cronica, 7, nr. 23, 9 iunie 1972, p. 11). Epistolele sale sînt, ca și schițele sale, compuse din cîteva atingeri
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
jucat de Petr Falc, un manechin ceh ales pentru asemănarea lui frapantă cu tînărul Nicolaescu (deși aceasta tinde să lase loc, în prim planuri, unei asemănări și mai frapante cu Alexandru Papadopol). Falc are cinstea de a imita celebrele manierisme (salutul cu două degete la pălărie, zîmbetul crispat) și de a-și mișca buzele aiurea pe vocea lui Nicolaescu, dar în rest n-are aproape nimic de făcut n-are și el o gagică, iar de împușcat împușcă mai puțin decît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Așa că să ne vedem sănătoși, și cu altă ocazie, vom mai discuta, dacă veți dori. Ca și la intrare, cu aceeași fermitate și siguranță în mișcare, ca și în vorbire, profesorul salută grupul de țărani, care cu mult respect răspund salutului de rămas bun, după care se despart, mergînd fiecare să împlinească preocupările lor zi de zi. Moș Negruș plătește băutura, și apoi cu toții părăsesc hanul, plecând după interesele lor. Iau medicamentele de la farmacie pentru Elena, merg la atelierul de fierărie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Gheorghiță autoritar, ca un frate mai mare. Ajunși în preajma școlii pe la plopul cel mare din dreptul bisericii catolice, se întâlniră cu învățătorul, director al școlii, domnul Grigore Averescu, care-i cunoștea de pe vremea când fuseseră elevii lui. Acesta răspunse la salutul respectuos al celor doi foști elevi ai săi apoi i se adresă lui Gheorghiță, care era premilitar sub comanda domnului director: − Gheorghiță, tu ești un băiat descurcăreț și dacă mergi după deal așa cum ai spus, fă ce-ai face și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe care îi salutam oriunde îi întâlneam, spre deosebire de ceilalți consăteni aflați la diferite școli. Duminica se formau grupuri de școlari de la oraș care se plimbau dezinvolt prin părțile centrale ale satului, pudrați și parfumați și cu nasul în vânt, așteptând salutul oamenilor satului. Eu n-aveam timp de așa ceva. Toată săptămâna munceam de-mi pârâiau oasele, iar duminica mi-o rezervam pentru citit. Doar pentru masă îmi întrerupeam cititul și apoi, până seara târziu citeam, citeam cu deosebită poftă, plăcere și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am salutat cu respectul cuvenit pe director și pe un frate al lui, colonel în armata română. În uniforma mea kaki, cu alura mea puternică de muncitor agricol în vacanță, am atras atenția colonelului, încât la întoarcere, când am repetat salutul, mă văd chemat de director și fratele său, colonelul. Îmi face cunoștință și mă întreabă de una, de alta și în această împrejurare, colonelul mă întreabă dacă n-aș vrea să trec de la Normală la Liceul militar din Iași. Momentan
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Popular Bârlad o comisie lucra cu ușile închise și hotăra soarta fiecăruia dintre noi! Pândeam cu neliniște apariția vreunui membru din comisia respectivă, fiecare interesându-se de propria-i soartă! Ațin calea unei colege învățătoare cu drept de decizie, o salut și o rog să-mi spună dacă știe ceva referitor la viitoarea mea încadrare. Îi reaminteam că am absolvit primul an de facultate, sperând că acest fapt îmi va fi și mai favorabil. Colega mă privește de sus și-mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tracasărilor la care fusesem supus în ultimii ani, și mai ales în anii cât am fost director la Școala Generală nr.2. Ieșeam în oraș și nu vedeam, nu observam nimic în jurul meu, soția făcându-mă atent să răspund la salutul celor care mă întâlneau. Dormeam foarte puțin și chiar și atunci, mă visam cu o groază de lucrări pe care trebuia să le corectez și mă trezeam cu dureri în ceafă. Mă simțeam bolnav, surmenat, obosit, ajunsesem într-o stare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
alții au răspuns aproape monosilabic, printre dinți, alții au rămas uimiți de îndrăzneală, iar cineva, ceva mai târziu, a zis că „Și-a făcut-o cu mâna lui!” Nu și-o făcuse cu mâna lui, ci cu gura, adresând un salut creștinesc, românesc, așa cum se obișnuiește în popor și astăzi, când de la Paști până la Înălțare oamenii se salută cu „Hristos a înviat” în loc de „Bună ziua”. Cineva a „ciripit” la urechea stăpânirii aservite Moscovei și profesorul Luca n-a mai ajuns acasă, aniversându
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
până acum. De furat n-am furat; și așa, n-am avut zece dosare penale? Pentru că au încercat să mă înlăture din sistem și le-am spus: "Eu ies în ziua când împlinesc 59 de ani, vârsta prevăzută de regulament. Salut! Predau drapelul și-am plecat". Și-am rupt orice relație cu ei. Au venit cu cărțile, le numărau: Câte cărți sunt aici?" "Lipsesc zece". "Unde-s?" Păi, le-am dat cadou la acela și acela, că zice că Universitatea își
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
o produce apariția naratorului. Comportamentul acestuia, felul în care este îmbrăcat, niciun detaliu nu vine să precizeze „senzația” pe care o generează. Recunosc locuitorii în el pe celebrul dramaturg ? Este puțin probabil, nu avem niciun semn de recunoaștere apreciativă, niciun salut, nicio cunoștință care să-i vină în întâmpinare etc. Dimpotrivă, textul ne lasă mai degrabă cu impresia că nu există nicio identificare în această calitate a naratorului. Nimeni nu pare să recunoască în persoana sa o personalitate. Cu alte cuvinte
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
avion din SUA. Gândindu-se că sosește o delegație oficială la nivel înalt, la ora aterizării întreg comitetul de primire era prezent pe pista de la Otopeni. Sosește avionul, se pune scara, covorul roșu, comitetul se deplasează la scara avionului pentru salut și din ditamai Boeingul coboară o echipă a televiziunii CBS, formată din 5 persoane, bărboși, îmbrăcați în blugi și canadiene, cu tot felul de echipamente tehnice în cârcă. Și ăștia erau toți pasagerii! CBS-ul închiriase un avion special pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
arătat interesat de a cunoaște România și căruia, pe baza aprobărilor centralei MAE, i-am facilitat în același an o vizită în țara noastră. Datorită bunelor relații cu Enrique Iglesias, mi s-a dat posibilitatea să rostesc în plen un salut din partea României, evidențiind interesul de dezvoltare a relațiilor cu statele din zonă. La încheierea reuniunii, gazdele au organizat o acțiune protocolară pentru "șefii de delegații" (între care mă număram și eu), la un "rancho", o ferma din afara Montevideo. Am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un al treilea de la Ministerul Învățământului. Ne știam de mulți ani, toți erau excelenți profesioniști și cunoșteau ca atare la perfecție mandatul pe care-l aveam de îndeplinit. Primirea a avut loc la conducerea Ministerului olandez de Externe și după salutul protocolar ne-am apucat de treabă. Nu știu ce gândeau partenerii despre noi, cum își imaginau că ar trebui să arate reprezentanții "mămăligii" care a explodat pe toate ecranele occidentale, dar mi s-a părut că se uitau lung și ciudat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dar, oricum, ambii au răsuflat ușurați: Dohotaru pentru a păși pe urmele Reginei din Saba, iar ambasadorul pentru realizarea unei importante acțiuni bilaterale și pentru o "telegramă" de substanță către Ierusalim. Și am plecat! La aeroportul din Tel Aviv, după salutul de rigoare, ni s-a înmânat fiecăruia câte o mască de gaze, pe care am ținut-o la "purtător" pe toata durata deplasării. Având în vedere prezența noastră în perioada de "conflict", am fost gratulați cu multă atenție din partea gazdelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]