5,013 matches
-
Oxford, critic și editorialist la The Times. Henry era vizitator frecvent În casa lor din Russell Square și, cu timpul, Îi deveni prieten și sfetnic literar lui Mary. Aceasta era o femeie inteligentă, cu vederi moderat progresiste și ambiții de scriitoare. În 1884, publicase Domnișoara Bretherton, un roman scurt, subțirel, despre viața unei actrițe, inspirat chiar de o vizită făcută, Împreună cu Henry, la teatru, celebrei actrițe americane Mary Anderson. Cartea era un prim efort lăudabil și fu primită cu amabilitate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și, chiar dacă vorbești atât de mult despre el, nu Îl ucizi cu cuvintele; deși cititorul se teme, poate, uneori, că eroul ar putea face o insolație provocată de razele puternice și oblice ale admirației tale pentru el.“ Era convins că scriitoarea, triumfătoare, nu va detecta critica subtilă cuprinsă În cuvântul “Încerci“ sau ironia „insolației“. Îi răspunse, mulțumindu-i pentru laudele generoase și menționând ca din Întâmplare faptul că editorii se pregăteau să publice o ediție populară, Într-un volum, și preziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
miezul galben, cărnos și dulce. Atât arborele, cât și fructul produc un latex utilizat la fabricarea gumei de mestecat. Paraná. RÎu sud-american care străbate Brazilia, Paraguayul și Argentina și se varsă În Río de la Plata. Pardo Bazán, Emilia, contesă de. Scriitoare spaniolă (1851-1921). Atentă la noutățile pe care sfârșitul de secol le aduce În Europa, volumul La cuestión palpitante ( Chestiunea palpitantă, 1883) o acreditează drept unul din principalii promotori ai naturalismului spaniol. Naturalismul său culminează cu Los pazos de Ulloa (Conace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
201. p. 155. Face excepție Victima lui Tadeo Limardo. Athos Espíndola, Diccionario del lunfardo, Buenos Aires, Ed. Planeta, 2003, dicționar care mi-a parvenit numai datorită emoționantului interes manifestat pentru cunoașterea literaturii și culturii din Argentina În țara noastră de către talentata scriitoare și exemplara diplomată María Sol Durini de Nougués, căreia Îi mulțumesc din nou, de data aceasta pe fila unei cărți. pp. 153-154. Reamintim că este vorba de celebra povestire El Aleph, În care Emir Rodríguez Monegal Îi identifică pe Carlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
consta și-n faptul că nu-mi acordau atenție. CÎtă deosebire față de timpul mai mult sau mai puțin prezent cînd primesc Încurajări telefonice, pe scară, literare, plus jeturi de scrisori din care cad violete și alte porcării presate de irevocabile scriitoare pline de har pînă În ovule. N-aș vrea să se-nțeleagă de-aici, prea frumoase cititoare, că la Universitas ne pipăiam ori mai știu eu ce. Ne pipăiam textele. Pe care acum nu le mai citesc decît părinții noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mic, prin prozele mele, a fost Ioan Bogdan Lefter. Alegîndu-se astfel, nevinovat, cu gratitudinea mea pe veci. În fața lui Îmi voi scoate pălăria Întruna. Sau ce voi purta pe cap. Aproape același sentiment Îl Încerc și față de Simona Popescu, extraordinara scriitoare de mai tîrziu dar și de-atunci. Pentru clipa-n care s-a declarat entuziasmată de o povestire de-a mea trei ani mai tîrziu, cînd deja trebuia să-mi apară prima carte, devenisem un veteran al cenaclului, aveam scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acasă, apoi cînd vine de-acasă, ei bine, nu se schimbă. E tot ea. Singura explicație plauzibilă a misterului hitchcock prin care Zeffirelli a ales-o pe Charlotte Gainsbourgh pentru rolul titular ar fi că femeia se trage direct din scriitoare, vreo strănepoată pierdută, pentru că are ceva de secol trecut pe moarte, urîțenia ei seismică (nici măcar compensată prin jocul actoricesc) găsindu-și motivația În curentul electric care nu se inventase Încă, prin urmare nu se vedea bine. Da, și tot nădăjduind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ea cu spatele lipit de perete, deși-i Glenn Close. N-are iepuraș, Însă părerea mea, urmărind cu atenție pur cinefilă detaliile anatomiei umane de la-nceputul filmului, mai precis partea dorsală inferioară a criminalei și comparînd-o cu aceeași parte a scriitoarei, este că psihiatra era criminala, nu scriitoarea, dăltița de spart gheața dintre oameni de sub patul final cu Sharon și Michael În el demonstrînd că scriitoarea Începea acum să simtă nevoia să se identifice cu propria-i eroină, cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i Glenn Close. N-are iepuraș, Însă părerea mea, urmărind cu atenție pur cinefilă detaliile anatomiei umane de la-nceputul filmului, mai precis partea dorsală inferioară a criminalei și comparînd-o cu aceeași parte a scriitoarei, este că psihiatra era criminala, nu scriitoarea, dăltița de spart gheața dintre oameni de sub patul final cu Sharon și Michael În el demonstrînd că scriitoarea Începea acum să simtă nevoia să se identifice cu propria-i eroină, cu care se identificase deja criminala, devenind astfel, Sharon, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-nceputul filmului, mai precis partea dorsală inferioară a criminalei și comparînd-o cu aceeași parte a scriitoarei, este că psihiatra era criminala, nu scriitoarea, dăltița de spart gheața dintre oameni de sub patul final cu Sharon și Michael În el demonstrînd că scriitoarea Începea acum să simtă nevoia să se identifice cu propria-i eroină, cu care se identificase deja criminala, devenind astfel, Sharon, o potențială criminală. Pentru că vorba președintelui, Începuse să Învețe să-i placă ceea ce trebuia să facă. Pentru documentare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
copiii) se zbate-n blînd definitiv dereglata tranziție care de la o vreme a dobîndit Înălțimi uluitoare tocmai pe niște plaiuri cu oameni plați, domoli, cu o frică moderată și pașnică de Dumnezeu și insondabil, Înălțimi identice cu cele ale cărților scriitoarelor de limbă engleză unde se descrie pe larg orgasmul miresei. De aici neînțelegeri, necazuri, ochi bulbucați, zbierete și politică. Aflăm dintr-o suflare că Fane a fost anchetat de securitate și bătut de ea. Ea e casnică (securitatea sau Lucreția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sclipiciuri de hîrtie atîrnate de tavan și resturi, Într-un fel epidermice, răspîndite peste tot, ale fetelor torturate și sacrificate (să ne amintim că-n primele pagini Mundt dă un sens sacrificiului, aici nu e cazul. Jodie Foster nu e scriitoare.), și, plutind deasupra tuturor, cu Anthony Hopkins geniu rafinat al răului, fermecător, nemilos, psihiatru, canibal, lacom, ce ascultă un concert pentru pian În vreme ce mănîncă limba unui polițist aflat Încă la datorie și exercită constant o stranie fascinație asupra lui Jodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mirosind discret a parfum marca miresei și amintind astfel de filmul Parfum de femeie, 1992, În regia lui Martin Brest, unde Al Pacino e orb ca Borges, că tot am pomenit de acest scriitor atît de steril prin comparație cu scriitoarele noastre și-ale lor ce se căsătoresc prin mînăstiri, așadar Al și-a pierdut vederea de la o arsură la față ca a Maiei prin explozia unei grenade de mînă, și, drept urmare, are pandalii. E neînțeles. Și Încă pînă la răsculare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-l simpatizăm. Și-l simpatizează toți, de la copii pînă la bunicuțe mare amatoare de Mozart, de Recviem, muzică admirată și de distinsul antropofag. Însă spre deosebire de Mozart, Picasso pictează. Meserie lipsită de importanță În filmul adaptat după un ostropel al unei scriitoare sentimentale al cărei nume l-am uitat. Te poți Întreba ce rost au avut cartea și filmul, dar durerea provocată de o asemenea interogație e insuportabilă. Despre Picasso ni se spune doar cît de imoral se purta el cu femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obicei, fie n-au coșuleț, fie nu vor să-i decupeze fundul, de zgîrciți ce sînt. Un veteran de război trimite o scrisoare de război redacției Europa, cu dezvăluiri. Aflăm din dezvăluiri că „Nicolae Manolescu tot aducea băutură În casa scriitoarei Dana Dumitriu și i-a creat ei obișnuința de-a bea În fiecare zi din care cauză s-a și Îmbolnăvit de cancer pulmonar”. Bine cel puțin că nu fuma, ar fi făcut și apă la plămîni. Veteranul monta faianță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scris Amanda, dar pot să remarc că-n traducerea românească (aia de-o jumătate de limbă) există exprimări cruciale cărora nu li s-a pus Înainte semnul Atenție, cad pietre, greșeli de literă, gramaticale (redactorul plus translatorul probabil seamănă cu scriitoarea, care are ochi albaștri), o topică ca la Bacău. „Pășesc, ia, uite-așa, pe-aici ce-i țara mea.” Ceva Îmi spune că și originalul și traducerea sînt, subteran, de o imprescriptibilă frumusețe. Mai ales că Între Șimon și Alfred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
continuare despre sexul lui de proporții gigantice. (Așadar, despre mine e vorba.) În jurnal este multă ejaculare. SÎnt descrise mîncăruri exotice, haine, interioare vilă, secreții. Ca să adoarmă, fata nu numără oi, ci amanți. Și adoarme spre dimineață. Vine Moș Crăciun. Scriitoarea visează că face sex În grup cu reni excitați. Îl sodomizează cu un dildo În formă de con de brad pe Moș. Sosesc colindătorii. În planul doi se vede un brad Împodobit cu testicule vineții. Autoarea se trezește. Are febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la mine. I-am spus, înainte să ies din spital, că, dacă nu mai vreau să am încă un copil, asta e sigur din cauza lor, a micului Infern, ceea ce speram s-o pună pe gânduri. Dacă aș fi fost o scriitoare realistă, pe direcția socială sau mai știu eu cum, mi-ar fi ieșit, doar din relatare, o bună bucată de proză mizerabilisimă, un deliciu pentru cititorul din Vest, de par examplu (din care, eventual, s-ar fi putut face un
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
prins, cărțile erau un bun pretext pentru eschivă. Cu vremea m-am împrietenit cu ele, au înțeles că tot cititul ăla era treaba mea, „n-are încotro, săraca“, eram profesoară la Universitate (mult mai târziu au aflat că sunt și scriitoare). Ca să scriu, o vreme m-am dus prin cafenelele de lângă casă (alea care erau deschise dimineața), încercând să mă concentrez pentru doctorat (măcar atât, de altceva nici nu putea fi vorba). O, dacă n-ar fi pus muzică! Eram doar
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
e dor de Copil. Uneori, când mă mai plâng că n-am timp de scris, că trebuie să spăl prea multe rufevase și să tot fac ordineșimâncare, îmi trântește : „Dar ai ales să fii mamă! Vrei să fii mamă sau scriitoare ?“. Copilului i-ar fi fost milă... Când eram necăjită sau bolnavă, îmi aducea jucăriile ei preferate, le punea în jurul capului meu, pe inimă, să mă facă ele bine, căci jucăriile sunt și magice. Ar fi trebuit să notez tot, s-
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
cu asta. Nu-i invidiam, mă întrebam cum pot ei oare să stea atât de departe de copiii lor. Și mai observam ceva. La burse se duceau numai ei, scriitorii bărbați, nicio singură mamă. Încă o confirmare pentru mine că scriitoarele sunt mai oameni decât scriitorii - părere mai veche, fără supărare! Prin 2005 lumea s-a întunecat prima dată pentru mine. Atunci a murit Prietenia, atunci s-a clătinat încrederea în ceea ce numeam solidaritate, onestitate, recunoștință. Atunci a început depărtarea mea
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
unul de tine, deși nu te cunoaște, nu știe nimic. I am răspuns“. Mi-a dat să citesc. Am în copilul meu, la o adică, cel mai mare apărător. Nu mă apăra ca mamă, o apăra frumos, cu demnitate, pe scriitoarea Simona Popescu. „Și-acum du-te și fă-mi și mie un platou (și nu uita sarea!)“, mi-a zis.
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
ani. Lui Hilary i se păru totul extrem de plicticos. Era poate ceva mai bine decât să petreacă vara în Toscana cu părinții ei (iarăși!), dar mama și tatăl lui Hugo s-au dovedit a fi aproape la fel de insipizi - ea era scriitoare, el lucra la BBC - iar sora lui, Alicia, era o pisăloagă înfiorătoare cu dinți de cal și niște pete oribile. Alan Beamish era un om bun, care observă destul de repede că Hilary nu se simțea bine acolo. Într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putea să scriu și eu câte ceva peste câteva luni, am zis. Tu crezi că e sub demnitatea mea să lucrez la o revistă de modă? M-a strâns Încurajator de braț și s-a Întins lângă mine. — Iubito, ești o scriitoare strălucită și sunt convins că te vei descurca perfect oriunde. Și bineînțeles că nu e sub demnitatea ta. Se cheamă că o iei pas cu pas. Parcă spuneai că un an de muncă la Runway te scutește de trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
artist. Eu am scris cândva la revista facultății, am gândit eu, și, la naiba, un eseu de-al meu a ajuns chiar să fie publicat Într-o revistă lunară când eram la liceu. Asta mă Îndreptățește să mă dau drept scriitoare? — Ce anume scrii? — În principal, beletristică. Acum lucrez la primul meu roman istoric. A mai tras un fum și și-a dat din nou la o parte șuvița aceea Încăpățânată, dar adorabilă. „Primul roman istoric“ dădea de Înțeles că celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]