58,131 matches
-
De ce? A cui e? Ce vrei să spui? Irnerio apucă volumul cu două degete, se-ndreaptă spre o ușiță, o deschide, aruncă volumul acolo. L-ai urmat; bagi capul într-o debara întunecată; vezi o masă cu o mașină de scris, un magnetofon, dicționare, un dosar voluminos. Iei din dosar foaia de titlu, o aduci la lumină, citești: Traducere de Ermes Marana. Rămâi trăznit. Citind scrisorile lui Marana ți s-a părut mereu c-o întâlnești pe Ludmila... Explicația ta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pot permite o lectură dezinteresată? De câți ani nu mai reușesc să mă las în voia unei cărți scrise de alții, fără nici o legătură cu ceea ce trebuie să scriu eu? Mă întorc și văd biroul ce mă așteaptă, mașina de scris cu foaia pe rulou, capitolul ce trebuie început. De când am fost condamnat să scriu, plăcerea lecturii s-a sfârșit pentru mine. Ceea ce fac are ca scop starea de spirit a acestei femei de pe șezlong, încadrată de lentilele ocheanului meu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ocheanul ca să controlez efectul frazei mele în privirea ei, în cuta buzelor, în țigara pe care și-o aprinde, în mișcările corpului ei pe șezlong, în picioarele ce se încrucișează sau se destind. Alteori mi se pare că distanța dintre scrisul meu și cititul ei este imposibil de umplut, că orice aș scrie va purta pecetea artificialului și incongruității: dacă ceea ce scriu ar apărea pe suprafața netedă a paginii citite de ea, ar scârțâi ca unghia pe sticlă, iar ea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cuvintele mele, pe măsură ce ele sunt așternute pe hârtie. Nu sunt capabil să scriu dacă cineva mă privește; simt că ceea ce scriu nu-mi mai aparține. Aș vrea să dispar, lăsând așteptării iminente din ochii lor foaia băgată în mașina de scris, și cel mult degetele mele, bătând clapele. Ce bine aș putea scrie dacă n-aș exista! Dacă între foaia albă și fierberea cuvintelor și povestirilor ce iau formă și dispar, fără ca nimeni să le scrie, nu s-ar interpune acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
există simte în mod obscur golul propriei nedesăvârșiri. Văd că într-un fel sau altul continui să mă învârt în jurul ideii unei interdependențe între lumea nescrisă și cartea pe care ar trebui s-o scriu. Acesta este motivul pentru care scrisul mi se prezintă ca o operație de o asemenea dificultate, încât rămân zdrobit. Privesc prin ochean și-l îndrept spre cititoare. Între ochii ei și pagina cărții zboară un fluture alb. Orice ar citi acum, e cert că fluturele i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
poate reprima o puternică senzație de invidie față de omul care se exprimă pe sine cu o siguranță atât de metodică. Nu e numai invidie, e și admirație, da, admirație sinceră: modul în care scriitorul acela își pune toată energia în scris indică o anume generozitate, o încredere în a comunica, în a da altora ceea ce ei așteaptă de la el, fără a-și pune probleme introvertite. Scriitorul chinuit ar plăti orice numai să semene cu scriitorul productiv; ar vrea să-l ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
roman așa cum își închipuie că l-ar scrie scriitorul chinuit. Tânăra femeie e abordată mai întâi de un scriitor, apoi de celălalt. Amândoi îi spun că vor să-i dea să citească romanele pe care abia le-au terminat de scris. Tânăra femeie primește cele două manuscrise. După câteva zile îi invită pe autori la ea acasă, împreună, spre marea lor surprindere. Ce glumă mai e și asta? spune ea, mi-ați dat două exemplare ale aceluiași roman! Sau: Tânăra femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
putea spera ca prin mine să exprim ceva mai puțin limitat decât individualitatea unui singur ins. Și verbul a citi? Se va putea spune, oare, „astăzi citește“, așa cum se spune „astăzi plouă“? Dacă ne gândim bine, lectura, mai mult decât scrisul, e un act în mod necesar individual. Admițând că scrisul reușește să depășească limitele autorului, el va continua să aibă un sens numai când va fi citit de o persoană singură și-i va traversa circuitele mentale. Numai faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
limitat decât individualitatea unui singur ins. Și verbul a citi? Se va putea spune, oare, „astăzi citește“, așa cum se spune „astăzi plouă“? Dacă ne gândim bine, lectura, mai mult decât scrisul, e un act în mod necesar individual. Admițând că scrisul reușește să depășească limitele autorului, el va continua să aibă un sens numai când va fi citit de o persoană singură și-i va traversa circuitele mentale. Numai faptul de a putea fi citit de un individ determinat dovedește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Asta este fericirea specială pe care o văd înflorind pe chipul cititoarei, și care mie îmi este negată. Pe peretele din fața mesei mele e atârnat un afiș pe care l-am primit cadou. Cățelușul Snoopy e așezat în fața mașinii de scris și textul spune: „Era o noapte întunecată și furtunoasă...“ De fiecare dată când mă așez aici, citesc „Era o noapte întunecată și furtunoasă...“ și impersonalitatea acelui incipit pare să deschidă trecerea dintr-o lume într-alta, de la timpul și spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și-mi dau seama și că acel câine mitoman nu va reuși niciodată să adauge la primele șase cuvinte alte șase sau douăsprezece fără a le rupe farmecul. Ușurința intrării într-o altă lume e o iluzie: ne lansăm în scris, înainte de a avea bucuria unei lecturi viitoare și golul se deschide pe hârtia albă. De când am afișul ăsta atârnat în fața ochilor, nu mai reușesc să termin nici o pagină. Trebuie să-l dau jos de pe perete cât mai repede pe blestematul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
era necesară lui Allah, din clipa când se hotărâse să se exprime într-un text scris. Mahomed o știa și i-a lăsat scribului privilegiul cu care era investit Și-a pierdut credința în Allah, pentru că îi lipsea credința în scris și în sine însuși ca mânuitor al scrisului. Dacă unui necredincios i-ar fi permis să născocească variante la legendele Profetului, aș propune-o pe următoarea: Abdullah își pierde credința pentru că, scriind după dictare, îi scapă o eroare și Mahomed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
hotărâse să se exprime într-un text scris. Mahomed o știa și i-a lăsat scribului privilegiul cu care era investit Și-a pierdut credința în Allah, pentru că îi lipsea credința în scris și în sine însuși ca mânuitor al scrisului. Dacă unui necredincios i-ar fi permis să născocească variante la legendele Profetului, aș propune-o pe următoarea: Abdullah își pierde credința pentru că, scriind după dictare, îi scapă o eroare și Mahomed, deși a observat-o, decide să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu înainte. Numai prin limitarea în cadrul actului de a scrie imensitatea non-scrisului devine lizibilă, adică prin nesiguranțele ortografiei, prin inadvertențe, lapsusuri, salturi necontrolate ale cuvântului și peniței. Altfel, ceea ce e în afara noastră nu pretinde să comunice prin cuvânt, vorbit sau scris: își trimite mesajele pe alte căi. Iată, fluturele alb a traversat întreaga vale și, de pe cartea cititoarei, a zburat să se așeze pe hârtia pe care tocmai scriu. Prin valea asta circulă oameni ciudați: agenți literari, așteptând noul meu roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
memorie care au înmagazinat tot textul cărții În jurul unei gropi goale. Terminalul e partea care tipărește, după cum vedeți, reproducând romanul cuvânt cu cuvânt, de la început până la sfârșit, spune ofițerul. O hârtie lungă se derulează de pe un fel de mașină de scris, care, cu viteza unei mitraliere, o acoperă cu majuscule reci. — Atunci, dacă îmi permiteți, voi profita să iau capitolele ce-mi mai rămân de citit, spui tu, atingând cu o mângâiere tremurată fluviul dens al scriiturii, în care recunoști proza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ramotswe. — Imposibil, replică Mma Makutsi. Nimeni, niciodată n-a obținut peste 10 în istoria Școlii de Secretariat din Botswana. Pur și simplu nu se poate. N-aveau mare lucru de făcut în dimineața aceea. Mma Makutsi își curăță mașina de scris și își lustrui biroul în timp ce Mma Ramotswe citi o revistă și îi scrise o scrisoare verișoarei din Lobatse. Orele se scurseră cu încetineală și, pe la ora douăsprezece, Mma Ramotswe era gata să închidă agenția pentru pauza de prânz. Dar exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe la ora douăsprezece, Mma Ramotswe era gata să închidă agenția pentru pauza de prânz. Dar exact când era pe cale să-i sugereze asta lui Mma Makutsi, secretara închise cu zgomot un sertar, băgă o coală de hârtie în mașina de scris și începu să bată impetuos. Acesta era semnalul că sosește un client. O mașină mare, acoperită cu omniprezentul strat subțire de praf care se așternea peste toate în anotimpul secetos, trăsese pe dreapta și o femeie albă zveltă, îmbrăcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bărbatul de la fabrica de bere care era îngrijorat de fratele lui. Am aflat ceva și-i putem scrie. Mai întâi, însă, trebuie să-i scriem o scrisoare despre contabilul ăla. Mma Makutsi introduse o foaie de hârtie în mașina de scris și așteptă ca Mma Ramotswe să-i dicteze. Scrisoarea nu era deosebit de interesantă - era vorba despre urmărirea unui contabil care vânduse cea mai mare parte din activele unei companii și apoi dispăruse. Poliția încetase să-l mai caute, dar compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tot ce vroiam să știu. Se întoarseră la Agenția de Detective Nr. 1. Mma Ramotswe nu era la birou, așa că Mma Makutsi îi dădu unchiului una din cele două bancnote de cincizeci de pula și se așeză la mașina de scris să dactilografieze raportul. „Temerile clientului sunt întemeiate“, scrise ea. „Soția lui se întâlnește cu același bărbat de mai mulți ani încoace. Este soțul unei femei bogate și, pe deasupra, catolice. Femeia bogată nu știe nimic despre toate acestea. Băiatul este fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
specializat care să răspundă cititorilor. În mod clar, revista ar fi mult mai accesibilă. Urmară câteva zile liniștite, în care, încă o dată, nu avură nici un client și putură să se ocupe de treburile administrative. Mma Makutsi își unse mașina de scris și cumpără un ibric nou pentru prepararea ceaiului de rooibos. Mma Ramotswe le scrise vechilor ei prieteni și aduse la zi bilanțul, pentru sfârșitul anului financiar. Nu câștigase o grămadă de bani, dar nici nu lucrase în pierdere, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
jumătate, au adunat ce-au putut și l-au îngropat până la urmă, pe banii lor. I-a acuzat familia ars-îngropatului, au deschis proces, încă se mai hârâie prin tribunale. - Și e mare păcat, se-nchina Mitică, fostul linotipist. Cine lasă scris să fie ars, acela s-a despărțit de rânduiala Bisericii, acela nu poate fi pus la slujbe, nu poate fi trecut pe pomelnic. Ce se alege de sufletul lui? Și cum să-l arzi ca pe vite secerate de molimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe care ea nu o Înțelegea mai deloc, și din pricina asta deduse, nu fără efort, că era vorba despre Însemnările de călătorie și experiențele personale ale unui marinar. Mai Încolo, aproape spre final, caligrafia măruntă și Îngrijită făcea loc unui scris mare și grosolan, care contrasta violent cu cel dintîi. Prima propoziție, În spaniolă, dar scrisă cu o ortografie oribilă și greu de interpretat, era, cu toate acestea, semnificativă: „Și ăsta a murit și aici se Încheie povestea lui. A crăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zice el, să faci niște cursuri. Să-mi iau diploma. Șade lângă patul meu și ține pozele între noi, așa că nu reușesc să le văd nici pe ele, nici pe el. În carnețel, cu creionul, îi cer lui Manus în scris să mi le arate. — Când eram mic, creșteam pui de doberman, zise din spatele pozelor. Iar când un pui are cam șase luni, i se taie urechile și coada. Așa se face cu câinii ăștia. Te duci la un motel, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
eu încercând să sug feliile de lămâie verde din gâtul lung al sticlelor de bere mexicană. Bărbații adoră să le vadă pe femei făcând asta. Ce să-ți povestesc! Bărbații. Îi plac mult hainele de la Espre, îmi răspunde mama în scris. Îmi scrie cum, dat fiind c-o să apar în catalogul Espre, poate reușesc să-i fac rost de-o reducere la comanda ei de Crăciun. Scuze, mamă. Scuze, Doamne. Îmi răspunde: Păi, fii frumoasă pentru noi. Iubire și pupici. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Să pozez pentru ceasuri și încălțăminte. La început, agentul îmi trimisese niște flori la spital. Poate reușeam să prestez munci de gambistă. Cu cât de multe îi intoxicase Evie, asta nu știam. Ca să fii mano-manechin, mi-a răspuns el în scris, trebuie să porți o mănușă de mărime șapte și-un inel de mărime cinci. Un pedo-manechin trebuie să aibă degete perfecte la picioare și să poarte treizeci și șase la încălțăminte. O gambistă nu poate să facă nici un sport. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]