5,253 matches
-
evită pe cât cu putință discuția pe această temă spre a nu-și mâhni soțul. Un fapt era sigur: Pica plecase cu Gavrilcea și fusese împușcată. Dar unde? Din întîmplare, Ioanide se întîlni cu Hagienuș, care, luând o figură lamentabilă, se scuză că n-a plătit ceea ce datora. Arhitectul făcu un semn de indiferentă. Hagienuș nu se socoti disculpat și continuă: . - A fost piază-rea cavoul, mai bine nu-l vindeam. Nu evina mea, domnule Ioanide, domnul Saferian știe toată povestea. . - Care poveste
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
destinderea oaselor și gângăvirea alintată. Hangerliu împărtăși lui Ioanide că Gavrilcea, care izbutise a fugi în străinătate, îi trimisese o lungă scrisoare, narîndu-i cum decursese fuga sa. Întrucât fusese informat de moartea Pichii, simțise un fel de datorie a se scuza față de Ioanide și în acest scop recurgea la serviciile lui Hangerliu. Acesta, date fiind împrejurările, distrusese scrisoarea, dar avea destulă memorie spre a-i reproduce substanța. Având în vedere că unele acte ale evenimentului nu puteau fi cunoscute nici lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în numeroase roluri. Într-unul din turnee, Pomponescu oferi o masă la "Capșa", în cabinet particular, cunoscuților săi de la Saferian. În compunerea listei, Gaittany ezită a pune pe Ioanide, însă ministrul adăugă cu propria lui mână acest nume. Ioanide se scuză în chipul cel mai pertinent, prin doliul său. Dintre femei participă numai madam Valsamaky-Farfara. Între Pomponescu și madam Farfara se putea constata o notă comună prin contrast cu Hagienuș, de pildă. Câteșitrei îmbătrîneau, admițând că depășirea unei anume vârste trebuie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bucuros, doamnă. Dar e un Salvator Rosa. G. Călinescu Sultana nu cedă nici în ruptul capului, iar madam Pomponescu, ambițioasă, n-avu încotro și-l cumpără. Dar când veni să-l ridice, într-o vineri, Demirgian se fâstâci și se scuză că nu-l poate preda în acea zi. Arătă un carton pe care scria "reținut de doamna ministru Pomponescu", dovadă că nu era vorba de o schimbare de intenție. Era altceva. Sultana, superstițioasă, nu încheia vineri afaceri importante, avea convingerea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scoase revista și o prezentă lui Pomponescu. Acesta citi articolul făcut în colaborare cu Ioanide și rămase foarte satisfăcut. Nu observă mai nici un ecou. Când întrebă pe cineva: "Ai citit articolul lui Hagienuș?", acela, neștiind despre ce e vorba, se scuză că n-a avut vreme, îl va consulta cât mai repede. Nici n-ar fi avut unde să-l citească, de vreme ce Hagienuș îl trăsese într-un singur exemplar, pentru Pomponescu personal. Celelalte exemplare ale revistei nu cuprindeau articolul în chestiune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și a-l mângâia din când în când la ocnă. Nu aceasta era și părerea Hangerlioaicăi întrucît îl privea pe Hangerliu. Acesta, e drept, nu participase direct la crimă, dar și de-ar fi luat parte, Hangerlioaica l-ar fi scuzat. Vedea lucrurile brutal politic, socotea că un membru al familiei sale e autorizat să facă orice faptă ajutând la promovarea stirpei. Capetele domnitoare sunt pe deasupra legilor, intangibile, prin urmare criminali după ea erau cei care ordonaseră sentința de moarte. Pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să fie repede luat într-o mașină. Pe stradă, apărarea prizonierului era dificilă, mai ales față de niște persoane așa de respectabile. În cazul unui proces, toți membrii familiei și-ar fi dat demisiile din posturile lor publice și ar fi scuzat încercarea ca pornită dintr-o legitimă indignare pentru condamnarea unui Hangerliu fără dovezi serioase. Hangerlioaica personal, aprobând planul și constituind un comitet restrâns din persoanele care se oferiră a executa lovitura, conduse operațiile, ținîndu-se în contact cu organizatorul ocult și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după concepția bărbaților, zăpăcesc pe unele femei. Sunt cu totul incapabilă de exaltare, ca una care de mult m-am decis să trăiesc așa cum sunt azi. Nu-ți expun deci punctul meu de vedere. Pe multe femei le-am văzut scuzând nestatornicia bărbaților, luînd-o drept o dovadă că nu întîlnise încă idealul lor. Zadarnic i-ai face procesul bietului om în cazul când o femeie ar primi să-l ia divorțat de o a treia nevastă. Un bărbat, oricum ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
invitat cel puțin. Când anticamera era plină, reținea pe rând câte unul. Acum nu mai avea de unde face alegere și prânzul și cina erau foarte morocănoase. Madam Pomponescu urmări cu telefonul pe cunoscuți, dar aceștia fie nu răspundeau, fie se scuzau. Numai Smărăndache veni de vreo două ori și o dată Hagienuș, care înainte de a intra pe poartă privi cu grijă în toate părțile. Nu era laș în halul lui Suflețel, totuși avea convingerea că o relație deschisă cu Pomponescu nu-i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu, mereu dârză, începu să suplinească golurile din salon convocând rude din partea ei și din partea soțului. Astfel, de la un timp, cu toată schimbarea de persoane, o după-amiază era suficient de însuflețită. Pomponescu, după G. Călinescu b. o singură participare, se scuză și nu mai apăru. De altfel avea și dreptate. Convorbirea era de așa soi, încît concluzia ei era că familia suferise o lovitură ireparabilă prin căderea lui Pomponescu. Musafirii păreau a veni mai mult spre a se informa dacă mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
când, într-un cuvânt, îți supraviețuiești, mă întreb serios dacă merită să prelungești o asemenea agonie morală. Madam Pomponescu-Mamy se scandaliză. - Dar cum asta, Jean, tu recomanzi sinuciderea? . - N-am zis c-o recomand, bătu în retragere Pomponescu,totuși o scuz. . - E o erezie totală, declară și madam Pomponescu-mamă;bătrînii trebuie să trăiască atât cât le îngăduie Dumnezeu, ca să îndrumeze pe cei tineri. Câteva expresii veneau mereu în gura doamnei Pomponescumamă. Una era : "cînd o fi și-o fi să mor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o integrare profundă a demersului de a ierta, nu numai conceptuală sau de principiu (André, 2009, p. 207). 51 În analiza noastră, nu putem trece cu vederea faptul că există și o categorie de oameni care își cer prea des scuze: a) unii dintre ei, deoarece se fac adesea vinovați de cuvinte și de acțiuni care provoacă suferință celorlalți; b) alții, deoarece suferă de lipsă de respect de sine; c) iar o altă categorie de oameni, întrucât le displac în mod
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
zic așa, umanitatea în el însuși? Cu cât se examinează mai mult aceste școli avansate, cu atât este întărită convingerea că în fond nu au nimic de zis: ignoranța proclamându-se infailibilă și reclamând despotismul în numele acestei infailibilități. Să ne scuze cititorul pentru această digresiune. Ea nu este probabil inutilă în momentul în care, scăpate din cărțile saint-simoniene, falansteriene și icariene, declamațiile împotriva Intermediarilor invadează jurnalismul și tribuna și amenință în mod serios libertatea muncii și a tranzacțiilor. Restricția Domnul Prohibant
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
forme de recunoaștere ale contingentului în universul rațional al proiectului, ele nu fac parte din economia destinului. În schimb, pentru că sânt forme de recunoaștere ale libertății în universul irațional și contingent al omului, participă la o teorie a destinului ne-scuza eșecului și meritul reușitei. Rezultă de aici că destinul este restul de libertate al fiecărei vieți. Proiectat pe fundalul unei vieți, destinul apare ca linie mereu frântă a libertății și permanentă recompunere a ei. * Dacă nu orice reușită implică un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
exemplare, ai unui scenariu de inițiere culturală, deci ai uneia din variantele în care se propagă spiritul. În aceste condiții, însăși persoana lui Noica devine întîmplătoare, și tot ce este aici episod, anecdotă, nume - într-un cuvânt "indiscreție" - poate fi scuzat în lumina "universalului concret", deci a faptului că, pentru a acționa, spiritul trebuie să se întrupeze. 21 martie - 24 martie 1977 Luni, 21 martie 1977 Proiectata călătorie cu Noica la Păltiniș a luat ființă. Luăm trenul de 945 către Sibiu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
târzie formă de recuperare - că zeci și zeci din întîlnirile mele cu Noica, risipite de-a lungul a peste zece ani, s-au dus pentru totdeauna, parte din lenea mea, parte dintr-o patologică rezistență în fața șansei. Și am totuși scuza aceasta: aici, și nu în București, este locul continuității, al micilor sfințenii și rituri. Constat acum, la a treia revenire, că Păltinișul a devenit o proiecție plină a spiritului lui Noica. Până și oamenii de aici - îngrijitoarele, vânzătoarea de la alimentară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
niciodată liberă (și întotdeauna vinovată), într-o faptă sau alta. Iar pentru neîmplinirea acestui destin, nimeni nu cunoaște scuze; de vreme ce "s-au citit cărți și la lumina felinarului" înseamnă că nici un argument sociologic nu poate fi invocat pentru a-i scuza pe cei ce nu au intrat în cultură sau care s-au ratat, rămânând în ea. Cultura ridicată la rangul unei entități metafizice și transformată în unitate de măsură a "istoriei adevărate" este ceea ce s-ar putea numi culturalismul lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu o expunere a lui Andrei, urmată de discuții. Situația a devenit "dramatică" deja după primele două întîlniri și, privită de sus, ea nu face decât să pună încă o dată în lumină ceea ce s-ar putea în chip propriu numi (scuzați expresia!) "drama cunoașterii omenești". Interesant este totodată ce se întîmplă când se strâng în jurul aceleiași mese persoane cu formații și înclinații îndeajuns de asemănătoare și de diferite pentru a putea deopotrivă să stea de vorbă și să nu se înțeleagă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a unui actor nici că le pot urmări cu espresiunea. Pe acest bard al libertății-l recomandăm cu multă seriozitate junimii ce va vrea să se încerce în drame naționale române. Dar se prea poate cumcă junimea noastră să se scuze cu lipsa și sărăcia. Cine vrea să se scuze cu lipsa și cu sărăcia, acela în mine cel puțin nu și-a dat peste omul său, dacă cunoaște limba germană, se înțelege. Operele d. e., fiecare în parte costă 10 cr.
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
espresiunea. Pe acest bard al libertății-l recomandăm cu multă seriozitate junimii ce va vrea să se încerce în drame naționale române. Dar se prea poate cumcă junimea noastră să se scuze cu lipsa și sărăcia. Cine vrea să se scuze cu lipsa și cu sărăcia, acela în mine cel puțin nu și-a dat peste omul său, dacă cunoaște limba germană, se înțelege. Operele d. e., fiecare în parte costă 10 cr. (Philipp Reclam jun. Universal-Bibliothek), cine însă va vrea să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
d-sale și al inspectorului școlariu, care în urmă, pentru delapidare de bani publici, a trebuit pus la răcoare? Nu! de aceasta nu poate fi vorba, ci pentru că preparandia aceea este "cuibul daco - romaniștilor "! Ministrul apoi numaidecât s-a și scuzat, recunoscând cumcă: "da! s-au întîmplat acolo lucruri necuviincioase, un profesor nu numai studiul limbei și literaturei române l-a propus românește, dar și chiar alte studii; a luat însă măsuri ca astfel de abuzuri să nu să mai întîmple
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cincisprezece cară s-ar putea repara punctul în cestiune, s-ar putea pune capăt neplăcerilor miilor de trecători. Nu știm într-adevăr cine a luat întreprinderea reparării acelei șosele, știm însă atâta că nu se găsește nici un motiv care să scuze asemenea neregularități. Esplicăm pân-la un punct neglijarea unor strade puțin frecuentate, dar o cale {EminescuOpIX 380} atât de frecuentată ca și cea de la Socola trebuie să fie totdeauna practicabilă. Cu toată insistența atragem luarea aminte a autorităților competente să binevoiască
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se strică și trebuie restituit prin o lovitură de stat. Acea lovitură e lungirea peste măsură a silabei intonate. Astfel meargi își are rațiunea sa de-a fi, căci ea ține ecuilibrul nedreptului i; însă mearge (cu e) nu-și scuză esistența, căci e final [este] în toate drepturile sale și prin asta i se ia silabei intonate dreptul de-a se lungi peste măsură, căci ecuilibrul esistă. Acest viciu e o pată, a cărților bisericești tipărite de mult și a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
oamenii fac capital politic, bat monedă politică până și din cele mai inocente și mai dezinteresate încercări ale junimei studioase. Nu numai atâta, ci adesea această junime e pusă de pârghie unor fapte care ele însele nu s-ar putea scuza niciodată, ci c-o adresă din partea junimei i se dă faptei vot de încredere și lustru pe care prin ființa sa nu-l are. ["DAR DOMNILOR, MI-E RUȘINE... "] 2257 Dar d[omni ]lor! mi-e rușine să fiu romîn
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
largă și discriminatoriu la scara unității școlare". Dar asta nu înseamnă că toate gimnaziile nu fac decât să gestioneze determinisme provenite din exterior, nici că faptele descrise aici sunt inevitabile. Să fim bine înțeleși: demonstrația noastră nu caută să-i "scuze" pe vinovați, nici să susțină "prevenția maximă". Nu există nici un romantism în discursul nostru. Agresorii nu sunt "Robin Hood", iar violența lor contribuie în mare măsură la menținerea și producerea inegalității; ea accentuează în primul rând inegalitatea în fața riscului de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]