4,921 matches
-
cam ieftine. Dar realitatea era alta: apartamentul era al meu, eu Îl plătisem și tot eu Îl decorasem. Eu alesesem fiece piesă de mobilier și hotărîsem cum să le aranjez. Dacă nu-mi plăcea ceva, Îi schimbam locul. Și, din senin, acum trebuia să găsesc spațiu suplimentar pentru lucrurile lui Dan, inclusiv pentru cele pe care nu le puteam suferi. De exemplu, colecția lui de postere de film Înrămate. Chinatown, Dirty Harry, Once Upon a Time in America. SÎnt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe două niveluri, cu intrare proprie și grădină (care, În limbajul agenților imobiliari, Înseamnă de fapt un subsol), pe Înverzitul Primrose Hill. Mulțumită premiului recent primit de Dan și evaluării surprinzător de generoase a apartamentului meu, ne-am trezit din senin cu mai mulți bani decît ne-am așteptat, ceea ce Înseamnă că Primrose Hill nu mai e doar un loc unde mă plimb În după-amiezele de sîmbătă, dorindu-mi să-mi pot permite să locuiesc acolo. MÎine vom avea un schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu un geamăt, căci, indiferent cît de frumos vorbise tata și cît de mult credeam În posibilitatea unui viitor În ce ne privea, nu eram În nici un caz pregătită ca Linda să-i devină cea mai bună prietenă așa, din senin. Dan mă luă În brațe și mă sărută rîzÎnd pe obraz. — Nu-ți face nici o grijă, frumoasa mea soție. Știi că e doar gura de ea. Am ridicat din sprîncene a mirare și m-am Întors spre el. — Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să spună? Las un mesaj pe mobilul lui Trish, apoi o sun pe Lisa, lăsînd un mesaj pe robotul telefonic, prinzînd-o apoi și pe mobil. — Unde ești? — Fac niște cumpărături de ultim moment, la Selfridges. Mi-am dat seama din senin că Amy nu are costum de baie și, În vreme ce eram acolo, am văzut un bikini Missoni superb, care se potrivește perfect. Aștept să termine de povestit despre cele mai recente achiziții (ah, fericirea de a avea un fost soț bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
puțin și leșin. Acesta e tatăl lui Dan. Tatăl lui! Omul prea puțin sociabil, Încărunțit și cicălit de nevastă, care nu vădește vreun pic de șarm sau carismă În afara sălii de tribunal și care pare a se fi metamorfozat din senin În Leslie Phillips 1 În persoană. Aproape că aștept să-l aud continuînd cu ceva de genul: „Măi să fie. Pentru niște tinere mame, voi, fătuțelor, sînteți numa’ bune”. Bineînțeles că nu spune asta. Se Întoarce să dea mîna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
demult, nu observasem nici un gest de afecțiune Între ei. Michael abia dacă deschidea gura, iar Linda o făcea mai ales ca să-l reducă la tăcere. Acum, Își vorbesc și-și zîmbesc și chiar am văzut-o pe Linda sărutîndu-și din senin soțul. Sigur, asta nu se Întîmplă foarte des, dar pînă și Dan a remarcat faptul că părinții lui sînt mai fericiți decît i-a văzut vreodată. Poate că fericirea noastră i-a molipsit și pe ei. Linda e mai dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
S-a întors spre mine: "Dintre cei iubiți de tine cei mai mulți sunt în lumea umbrelor. De ce te-ai teme atît?" " Aici răspunsul e simplu, i-am spus. Pentru că nici pe cei morți nu pot să-i iubesc decât trăind..." Din senin a început să plouă. Ne-am adăpostit sub o stâncă privind cum lunecau trăsnetele prin iarbă. Ana a tăcut o vreme. Apoi, fără să se întoarcă spre mine, vorbind rar și uitîndu-se la șerpuirea trăsnetelor, mi-a spus ceva ciudat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
versuri din Iliada... Brusc, am simțit că mă dor ochii din pricina soarelui, că nu mai văd nimic. Lumina a devenit neagră. XLI ― Ai mai visat ceva? ― Eram legat pe un rug și, cum se ridica o flacără, se pornea, din senin, o ploaie vijelioasă care, într-o clipă, stingea focul. Inchizitorii erau furioși, au adus oameni cu torțe care uscau rugul și-l reaprindeau. Ploaia, însă, îl stingea iar. Au început să putrezească arborii și grânele de atâta apă, drumurile erau
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de paie, am găsit stânca rotundă de care pomenise Ana. Am simțit, pe loc, o duioșie ciudată în mine. O vreme, am ascultat vântul, o pasăre țipând în deșert, foșnetul eucalipților, după care m-am hotărât să plec, când, din senin, coliba de paie a luat foc... Asta a fost totul. Sau aproape totul... ― De ce spui "aproape totul"? ― Fiindcă m-am trezit cu o mare uimire în suflet... Povestește-mi ceva despre Ignațiu de Loyola Apoi, îți voi spune... LII ― Când
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
zborul rotat al unui vultur; de fapt, îmi arăta cu degetul o perdea neagră de nori încă îndepărtați. N-am apucat să spun cuvântul „furtună“, căci un nor de praf ne-a învăluit odată cu o pală de vânt stârnită din senin. Acalmia a revenit, dar câinii și-au ridicat boturile, au amușinat aerul, și-au plecat urechile și pe-aici ți-e drumul spre casă. Între timp, nori grei se rostogoleau cu repeziciune spre noi, tot mai mari și mai negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în seara aceea slujnicele care o serveau pe Gaila au avut ceva de furcă, vrând s-o oprească să tot sară în sus de bucurie împreună cu verișoarele. În schimb eu, Rodoald și Grimoald a trebuit să ne dăm osteniți din senin, ca să scăpăm de expunerile lui Rotari despre cât de frumoasă, grațioasă și nobilă era Gaila. În vremea acestor întâmplări am fost de mai multe ori convocat de Romilde, mai abitir decât dacă aș și fost fratele mai mare al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
negăsind-o din pricina dezordinii în care cărțile zăceau de ceva timp, am văzut că unele suluri căzuseră pe după vechile tunici. Tot scotocind pe-acolo, am dat de desaga în care pusesem relicva și m-am uitat la ea iritat din senin. Fără vreun motiv anume, am decis să i-o arăt lui Adeodato. I-am întins desaga fără să-i spun de ce. El i-a desfăcut baierile și a scos afară legătura de piele pe care eu n-o cercetasem până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de vreme ce marele, puternicul și înțeleptul rege Rotari își pierduse deja complet mințile. Dumnezeu i-a venit în ajutor, a avut milă de trupul său împuținat și slăbit, umflat din pricina urinei, și, în timp ce eu îi rosteam Akathistos-ul, i-a îngăduit din senin câteva momente de luciditate. Eram doar noi doi în camera lui; a întins o mână spre mine, și m-a cuprins deznădejdea văzându-i brațul drept subțiratic precum cel al unei femei. - Stiliano, a făcut el. Am îngenuncheat lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ai răspuns la invitație, nu Îl trimiți? o Întrebă Camilla pe blondă. Emma căscă ochii surprinsă. — Să-l trimit unde? — La Palazzo Lancillotti, În via dei Coronari. La petrecere. — Ce petrecere? Întrebă Emma. — Petrecerea mea, explică fetița cu un surâs senin de zână bună. — Am trimis invitațiile acum două săptămâni, am scris RSVP, care Înseamnă repondez s’il vous plait, dar dumneata nu ai confirmat. — Kevin nu a primit nici o invitație, răspunse Emma. O spuse cu nepăsare, căci se grăbea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
platanului are putere asupra lui și îi poate suge viața. Atunci însă, la primul contact, fusese crunt. Și avea impresia că a murit odată cu Pampu. Privea invariabil lacul, pădurea, cerul și lumea bulucită în fața porților mănăstirești pe care apăruse din senin icoana făcătoare de minuni. În primele zile, imediat după ce un călugăr tânăr dăduse cu ochii de Zogru, ținuseră slujbe și sfințiseră poarta albicioasă în carnea căreia părea întipărită imaginea strălucitoare a lui Pampu, înconjurată de un halou verzui, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
chipul lui Pampu, despre care doar auzise. Știa de la oricine din sat că fusese argat de curte, dar că la un moment dat intrase Duhul Sfânt în el. Mai știa și că murise la porțile Mănăstirii Snagov, unde apăruse din senin o icoană făcătoare de minuni, care avea chipul lui Pampu. Dar nu apucase s-o vadă, căci arsese pe când el avea doar zece ani. Zogru a stat prin preajmă toată perioada cât s-a ridicat biserica. Ba se cuibărea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și mai ales faptul că avusese intenția s-o sărute și renunțase îi aduceau furnici pe creier. A intrat în casă, a deschis laptopul și-a început să scrie un scenariu în rezumat. Eroul trece printre grădini parfumate. Se plimbă senin, oprindu-se din când în când pentru a mirosi florile. La un moment dat, pășește cu un picior în mijlocul unui rond de clopoței albi, dar piciorul este supt ca de o gură, în pământul pufos. Îi cresc rădăcini și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei zbor, Înaripații toți o admirau, Iar unii, mai puțin timizi, Din când în când, în jocu-i se prindeau. Și-n blând senin de soare auriu, În tot văzduhul ea se lăfăia, Până-ntr-o zi, când un erete-nfometat Plană și o surprinse deodat'. De-atuncea nu se mai văzu Nici într-un zbor măcar stingher, Toată ființa era tristă, De la Pământ până la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a gândit: „Cred că am supărat-o când am adus vorba de soțul ei. Îmi voi cere scuze când vom ateriza.” Și apoi Sherlock a adormit. Dintr-odată, pilotul avionului anunță un mesaj. Urmează aterizarea. Sherlock s-a trezit din senin și și-a pus centura. Au aterizat. Sherlock și-a cerut scuze de la doamnă, iar ea, generoasă, l-a iertat. Și-a luat bagajele și s-a dus către hotel. La recepție a aflat că nu mai au camere, dar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spălarea limbii și eliminarea bacteriilor. Ultima dintre ele, care stătea retrasă, fiind și cea mai modestă, era o periuță simplă, cu peri nici prea moi, nici prea aspri, rezistenți. Deși erau prietene, trăind în bună înțelegere, într-o zi din senin s-a ivit o ceartă între ele: Eu sunt cea mai bună, cea mai apreciată și cea mai performantă. Se laudă cu calitățile ei periuța electrică. Am trecut cu bine prin multe încercări. Niciodată n-am dat greș. Împăratul " Pasta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lupte cu tartrul și placa dentară. Deși era cea mai simplă, modesta periuță, ea nu era una obișnuită, fiind fermecată. Cum se atingea de dintele cariat, după ce se dădea de trei ori peste cap, reușea să-l vindece. Ca din senin apărea plomba salvatoare. Această periuță avea puteri miraculoase. După ce a avut grijă de dantura micuțului, celelalte surate au fost nevoite să-i recunoască superioritatea. Și-au dat mâna și s-au împăcat. De atunci nu s-au mai certat niciodată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
m-aș confrunta, sunt conștientă că mai presus de toate acestea stă dragostea ei nemăsurată. Îi mulțumesc pentru momentele petrecute împreună, pentru momentele ei libere - rezervate numai mie, pentru momentele în care reușim să ne bucurăm împreună de frumusețea cerului senin, de ciripitul divin al păsărilor, de susurul cristalin al apei. Ea îmi este izvor nesecat de blândețe, iar când sunt însetată e deajuns să o cuprind în brațe și să mă satur din plin de prezența ei, de dragostea ei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
multă apă, și-a pierdut cunoștința și se poate crede că va muri; dar stăpâna reușește să-l reanimeze făcându-i respirație artificială și totul se termină cu bine, cățelul e vesel din nou. Bruno tăcu dintr-odată. Acum părea senin, aproape extatic. Michel se uită la ceas, apoi privi În jur. Muribunda nu mai făcea nici un zgomot. Era aproape amiază; atmosfera era extrem de calmă. Se ridică, reveni În Încăperea centrală. Lăsându-și baltă morcovii, Hipiotul-Cărunt dispăruse. Își turnă o bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
idei. Ia loc, te rog. Flutură scurt din mâini și, simțindu-mă ușor stânjenită, mă așez pe un fotoliu. Trish se așază pe un scaun împletit de alături și își bea cocktailul. Te pricepi la Bloody Mary ? mă întreabă din senin. O privesc mirată. — Nu contează. Trage iar din țigară. Te învăț eu. Poftim ? — Cum îți mai e ? mă întreabă, dar continuă înainte să apuc să-i răspund. Mai bine ? A, uite-l și pe Eddie ! — Salutare ! Ușa se deschide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai greu decât mi-am imaginat și scoate un nor de aburi înspăimântător. Cu maximă gingășie, îl cobor spre țesătura de bumbac. N-am nici cea mai mică idee ce parte din cămașă țintesc. Mai bine închid ochii. Și din senin se aude un țârâit venind dinspre bucătărie. Telefonul. Slavă Domnului... slavă Domnului... slavă Domnului... — Of, cine-o fi ? spune Trish, încruntată. Scuze, Samantha. Cred că trebuie să mă duc să răspund. Nici o problemă ! Vocea mi-o ia fără voia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]