3,800 matches
-
întîmplă, iar felul în care descrie mulțimile o dovedește pe deplin. De fapt, reia trăsătură cu trăsătură un tablou devenit clasic. După el, mulțimile trăiesc în permanență o stare asemănătoare visului cu ochii deschiși, sînt veșnic cutremurate de agitația orașelor, sfîșiate între cele mai simple și mai violente sentimente. Deci nu sînt în măsură să stabilească un contact serios și prelungit cu realitatea, și nici să evadeze din universul lor populat cu iluzii. Și scrie: Dar oricît de diverse ar fi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
le-ar vedea sau auzi. Iar cînd se cred urmărite de dușmani imaginari, credința lor se întemeiază pe raționamente de nebuni"242. E limpede că Tarde are și el exagerările lui. După el, persecuțiile și opresiunile ale căror victime mulțimile, sfîșiate de spaimă, "își închipuie că ar fi, le conduc la cele mai cumplite excese. Le fac să treacă de la o extremă la alta, de la excitație la cea mai neagră depresie. Iar alteori, megalomane, intolerante, își imaginează că tot ceea ce nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
turbulente. După părerea mea, în joc e mai curînd frica decît răul. Tranzitorii și provizorii, aceste mase vin și pleacă, se ridică și recad ca un aluat. În definitiv, ele rămîn neputincioase. Asocieri spontane de indivizi, aservite capriciilor mediului fizic, sfîșiate între accese de furie și accese de entuziasm, ele pot face, desigur, impresie. Dar oricît de admirabile s-ar fi dovedit a fi în momentele de fuziune, de surescitare colectivă, pe atît de jalnice redevin cînd sună ceasul destrămării, al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Dintre toți scriitorii, nimeni nu a știut să vorbească mai bine decît Proust despre intermitențele inimii, alternanțe între momentele de elan și cele de răcire, nevoia de o femeie iubită sau pe care crezi că o iubești, torturat de bănuială, sfîșiat de gelozie cînd știi că alții o privesc, o ating, o iubesc și acea cruntă indiferență pe care o resimți în prezența ei. Tragi sforile, te înjosești ca să o faci să vină lîngă tine, iar cînd este acolo, nu mai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
întreaga-i ființă de cea mai măruntă dintre percepțiile sale, de cel mai mic șoc mental"482. Avem în față portretele a două categorii de oameni. Primul corespunde ideii pe care o avem despre omul individ din civilizația noastră: Faust, sfîșiat între cele două "suflete" ale sale, este un exemplu tipic. Celălalt ne trimite la omul-masă, așa cum ne este descris de psihologia maselor. Pentru moment, nu pare cu putință o mai bună definire. Sîntem înclinați să adăugăm la trăsăturile antropologice unele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
poliției, ca trădători vicleni, ca drojdie a omenirii, ca șerpi veninoși, ei întăresc acele spuse, îi liniștesc pe ceilalți și se liniștesc în ceea ce privește fidelitatea și solidaritatea lor neîntinată la procesele de la Moscova, constată un istoric, "comuniștii erau de multă vreme sfîșiați de un conflict insolubil între oroarea lor față de metodele de guvernare ale lui Stalin și solidaritatea lor fundamentală cu regimul lui Stalin"546. Alegînd-o pe cea din urmă, ei au căpătat puterea de a se umili, de a se tîrî
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
are încă speranțe. Merge cu I. C. Brătianu înaintea congresului, aici încearcă să obțină schimbări și tot mai crede în izbândă. În fața reprezentanților Europei, vorbește cel dintâi, cu toată căldura dar și nețărmurita indignare a acelei care-și vede trupul țării sfâșiat de un aliat. Iar la sfârșitul acestei ședințe a nedreptății când delegații României au fost întrebați de Bismark dacă mai au ceva de adăugat, Mihail Kogălniceanu cu o îndrăzneală puțin diplomatică, dar izvorâtă dintr-un suflet chinuit de nesocotirea dreptății
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
pentru a se juca de-a absurdul, așa, ca să se afle-n treabă. Tommaso fusese șfichiuitor, ironic, dur; ridicase tonul, dar nu-i insultase și nu-i atacase frontal pe acei judecători. Erau acolo, cot la cot, gata să-l sfâșie pentru un motiv care putea, probabil, să aibă un reazem, dar pe care ei îl umflaseră peste poate, altfel spus, făcuseră dintr-un țânțar armăsar. Există o ediție din De tribus apărută în 1570: aveam doar doi ani, și oricât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
râseră de cuvintele temătoare și precaute ale lui Tommaso, reproșându-i că-i un fricos și jumătate. Mulți însă îl urmară pe cărare, primejdia era mare, de mușcături de vipere muriseră mai mulți la Stilo și în împrejurimi. Un strigăt sfâșie văzduhul: copiii, speriați, se priviră între ei, avură intenția să fugă, dar se întoarseră de unde plecaseră și iscodiră printre tufișurile de mărăcini și afin; unul de-al lor era întins la pământ cu un picior într-un rug de mure
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
s-au simțit în siguranță pe ulițele satului, au început să strige, să cheme ajutor. Oamenii dădură fuga la locul respectiv cu seceri și cosoare, dar nu putură să mai facă nimic ca să-l salveze pe băiatul ciupit de mușcături, sfâșiat și hărtănit de acele târâtoare. XIII Zilele treceau încet în spațiul îngust al celulei. Prin ferestruică venea o lumină spălăcită și zarva vătuită a uliței; judecând după cenușiul ce acoperea tot mai mult petele de azur, trebuia să fie toamnă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-ți recunoaște păcatele. Nu vrei să ne dai, măcar o singură dată, satisfacția de a vorbi fără să ridici tonul sau să ne înfrunți? Nu putea fi Xarava individul acela, el îl cunoscuse ca pe o jivină gata să-și sfâșie proprii pui, așadar ce se ascundea în spatele cuvintelor lui, ce putea să însemne tonul acela împăciuitor? Deveni atent și precaut, își regăsi veșnica neîncredere pe care o deprinsese și la izolare pentru a se feri de capcane și felurite mașinațiuni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de cizmar, când m-au închis în mânăstire la doar treisprezece ani. Iar pe oameni i-am cunoscut la început ca fiind ca cei în sutană albă și cu bastonul mereu ridicat, apoi ca delatori și lupi gata să-și sfâșie semenii. Cu toate astea n-am cedat și, cu credință cea mai oarbă, m-am aruncat cu ochii-nchiși în bătălii pentru a înlătura pânzele de păianjen de pe ochii celor ce-mi erau stăpâni. Am greșit, trebuia să am tact
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
șef suprem al Ortodoxiei românești, și de bună seamă astăzi, prin împrejurări mai mult decât meritele noastre proprii, cel dintâi dintre patriarhii pravoslavnici, să arboreze mănușa roșie cardinalicească iată, în adevăr, un fapt EXTRAORDINAR. Și trist trist de ți se sfâșie inima. Nu numai din pricina caracterului blasfematoriu și apostat împotriva unei tradiții pe care nimeni nu are dreptul să o ignore sau să o insulte, desconsiderându-o. Ci, mai ales, și din pricina situației pe care un asemenea gest ne-o creează
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
specifica și mai mult că, unele dintre acele pedepse, nu erau pe atunci încă în uz. Împăratul nu s-a limitat doar la arderea de vii a unor creștini, la răstignirile pe cruce ori la a-i lăsa să fie sfâșiați de bestii sălbatice, după cum voia sus-amintita lege, ci a constrâns fetele să reprezinte în circ mitul nemilos și lipsit de pudoare a Danaidei și Dircei, prin care își satisfăcea spiritul său bizar și sufletul său nemilos, mortificând astfel sentimentele religioase
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fetele să reprezinte în circ mitul nemilos și lipsit de pudoare a Danaidei și Dircei, prin care își satisfăcea spiritul său bizar și sufletul său nemilos, mortificând astfel sentimentele religioase ale victimelor și batjocorind învățătura lor morală. În sadismul său sfâșia sufletul ucenicilor lui Cristos, tot așa cum și fiarele sfâșiau mai apoi trupul lor. Despre reprezentarea acestor mituri ne vorbește cu multă claritate papa Clement Romanul (92-99), făcând o anumită aluzie Tacitus, atunci când ne spune că asemenea spectacole au fost inventate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de pudoare a Danaidei și Dircei, prin care își satisfăcea spiritul său bizar și sufletul său nemilos, mortificând astfel sentimentele religioase ale victimelor și batjocorind învățătura lor morală. În sadismul său sfâșia sufletul ucenicilor lui Cristos, tot așa cum și fiarele sfâșiau mai apoi trupul lor. Despre reprezentarea acestor mituri ne vorbește cu multă claritate papa Clement Romanul (92-99), făcând o anumită aluzie Tacitus, atunci când ne spune că asemenea spectacole au fost inventate pentru creștini, inexistente anterior domniei lui Nero. Se aduceau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fragile, mișcarea se evidențiază pe măsură ce grosimea lor crește, pentru a scădea în momentul în care liniile devin forme ample, suprafețe. Imaginea devine agresivă atunci când traseul este schimbat prin unghiuri ascuțite, care dau violență și cruzime compoziției. Traseele cu unghiuri ascuțite sfâșie imaginea și îi dau o tensiune maximă care transmite caracterul dramatic al evenimentelor evocate. * * * O tratare geometrică a imaginii cu linii oblice întâlnim la Liviu Stoicoviciu, care, în structurile sale grafice și spațiale, riguros simetrice față de mai multe axe, reușește
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
poate! Să te prefaci față de părintele tău! Să-l faci să creadă că este puternic! Nu-i frumos! Irina: Credeai asta oricum. Mihai: Da... Da..., vasăzică ai dus o viață plină de prefăcătorie și de rușine... Da... da..., mi se sfîșie inima de remușcări... Probabil că și tu suferi de remușcări. Irina: Da. Mihai: O, biata fată! Ca să vezi! Da' atunci înseamnă că ești toată plină de rănile remușcării! Păi cine altul ar putea suferi mai mult ca tine, care, de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe aceeași scenă dar și cu momente de dură confruntare pe ideea ai fost sau n-ai fost colaborator al securității; ai turnat sau n-ai turnat; ai făcut sau n-ai făcut poliție politică? Cei doi Gheorghe Popescu se sfîșie unul pe altul și fiecare pe el însuși, se divulgă, se învinovățesc și se dezvinovățesc, recunosc și retractează, se acuză și caută motivații, scuze, acoperiri. Împreună descoperă că au fost victime, că și-au apărat bucățica de pîine, că n-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mimici, dar niciodată formulate? Cu atît mai mult cu cît cea mai mare parte a acțiunii romanului - două părți din trei se petrece În China zilelor noastre, mai precis la Shanghai și la Beijing, un spațiu extrem de dens el Însuși, sfîșiat Între mizeria umană și materială a maghernițelor și violența brută a Însemnelor occidentale ale societății de consum. Aici, spațiul Însuși este cinic, cinice sînt neoanele colorate ale orașului modern care ascund promiscuitatea a mii de kilomnetri pătrați de materie muribundă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
infinit numele autorilor. Intervine selecția, iar selecția se sprijină pe un set de criterii. În matematică, lucrurile sînt clare, ca și În fizică sau chimie: pornești de la elementar-general și te Îndrepți Înspre Înalt-particular. Ce e elementar În literatura modernă, cea sfîșiată Între spiritul limbii și universalitatea esteticii? Prejudecata naționalistă va susține că e mai bine să-l „știi” pe Eminescu decît pe Rimbaud sau pe Camoēs, dacă ești român, mai bine pe Rimbaud decît pe ceilalți doi dacă ești francez și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
indeterminabilul acestui interstițiu... iar textele mele poartă în ele prezența acestui disconfort. Pe fundalul acestei duble dezamăgiri, continui să scriu. Activitatea mea constă în a scrie fără ca vreodată să mă plasez de o parte ori de cealaltă, mereu în mijlocul vadului, sfâșiat între biografic și teoretic. Sunt un spectator care nu-și dezlipește ochii de la platoul de joc, pentru că vrea să regăsească acolo tot ceea ce poate căpăta sensul unui eveniment personal, tot ceea ce arta convertește în experiență. Atunci scrii pornind nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Creditorii sau spațiul‑capcană" Strindberg creează un „interior” în care partenerii par a fi închiși ca într-o cușcă ai cărei pereți fac ca vorbele lor, odată rostite, să se repercuteze cu o forță înzecită. Între zidurile casei, oamenii se sfâșie între ei, nesocotind nici măcar una dintre regulile conduitei burgheze și, deopotrivă, ale limbajului: aici totul este direct, brutal. Totul încearcă să rănească, în numele unui refuz al simulării, dar și al oricărei protecții înșelătoare. Nici că se putea imagina un cadru
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și al oricărei protecții înșelătoare. Nici că se putea imagina un cadru mai potrivit pentru această distrugere reciprocă, violentă și necruțătoare, decât spațiul închis al unui interior fără guri de aerisire și fără ieșire în caz de pericol. Locatarii se sfâșie între ei pentru că se sufocă. Creditorii, piesă rar jucată, nu se abate de la acest principiu, numai că, de data aceasta, intervine o veritabilă strategie topografică imaginată de Strindberg. Gustav, personajul venit să-și ia revanșa, construiește o capcană în care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se mai iluziona, în vreme ce în comedie este vorba, de fiecare dată, de salvarea aparențelor și, mai cu seamă și cu orice preț, de salvarea cuplului, de respectarea contractelor maritale, de consolidarea iluziilor. Teatrul relevă astfel adânca fisură a lumii burgheze, sfâșiată între pasiunea amoroasă și instituția mariajului. Când orice urmă de dorință în interiorul cuplului se stinge, când se constată eșecul pactului oficial, soluțiile sunt diferite, în funcție de opțiuni: revelație dramatică sau „reparație” comică, Ibsen și Strindberg sau Feydeau și Courteline! Alegerea va
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]