4,389 matches
-
pace! - Ajută-mă, Loïc, Încearcă să convingi consiliul municipal să fie de partea mea! - N-ai decît s-o faci singură! E adunare mîine... Marie era gata să replice cînd se deschise ușa dinspre hol, lăsînd să apară În prag silueta lui Lucas Fersen. Șiroia de apă și părea extenuat, nemaidîndu-și nici măcar osteneala să adopte o atitudine cît de cît demnă. TÎnăra femeie nu se putu Împiedica să nu zîmbească, cercetîndu-i ostentativ din priviri veșmintele ude, pantofii plini de noroi, valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
somn agitat. Furtuna continua să bîntuie pe afară cînd o pală de vînt mișcă perdelele de voal ale patului unde În sfîrșit se odihnea. În penumbră, ușa camerei se deschise Încet, pe tăcute. Pierdută În visele ei, nu simți apropierea siluetei care era acum alături, dominînd-o, dar, cînd aceasta se aplecă s-o atingă, Marie se deșteptă dintr-odată. Brusc conștientă de o primejdie, scoase un urlet strident, se zbătu, Își respinse cu violență agresorul care se agăța de ea. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să creadă că insula ei era o lume ideală, ferită de corupția și de compromisurile care domneau prin alte părți... Masa austeră a castelului se profilă la cotitura drumului. Marie Își Întrerupse reflecțiile trecînd pe sub poarta de intrare pe proprietate. Silueta lui Jeanne ducînd un coș cu rufe se decupa pe fondul apei cenușii a estuarului care mărginea parcul. Marie rămase surprinsă că mama ei venise la muncă. Și se simți Întristată constatînd, pentru prima oară, că mersul ei Încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina se oprise. Redeveni atunci conștientă de crabii care mișunau pe corpul ei, Încercă să deschidă portiera, dar spaima și scîrba o Împiedicau. O siluetă nedeslușită se apropie și portiera se deschise dintr-o mișcare. Marie țîșni din vehicul ca o nebună, scuturîndu-se frenetic ca să scape de micile animale care Încă se agățau de veșmintele și de părul ei; avu nevoie de cîteva clipe ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dacă ți-ai fi Închipuit cumva că ar fi putut să renunțe la căutarea adevărului. Nădăjdui doar că ea va ști să se păzească. 9 Ajungînd În fața hotelului L’Iroise, Marie Înălță capul spre ferestrele camerei. Lumina era aprinsă, văzu silueta lui Christian mergînd În lung și-n lat. Alergă, simțindu-se oarecum vinovată că-l vedea așteptînd-o, dar fericită la gîndul că i se va cuibări la piept. Contrariat, nu o lăsă să zăbovească lipită de el cînd i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
liniștește-te, lasă-mă pe mine să acționez. Îți făgăduiesc că vom face ce ne-am jurat. Luminile erau acum stinse, cu excepția luminii albăstrui, slabe, a lămpilor de securitate. Prin fereastra zăbrelită a celulei, lumina opalescentă a lunii contura vag silueta lui Pérec. Nu se mai mișcase de ore Întregi, stînd lungit pe patul Îngust, cu fața la perete. Stéphane, răsturnat pe scaun, ținea ochii Închiși. Zăvorul ușii de intrare Începu să se miște ușor, pe tăcute, apoi drugul ivărului se lăsă Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apartament din far. Se năpusti pe drumul de pază, Înarmat cu un binoclu cu vedere nocturnă pe care-l duse la ochi privind atent jur-Împrejur. Văzu situl scăldat brusc Într-o blîndă lumină verde. Pe piatra plată a dolmenului, o siluetă ghemuită În poziție fetală era cuprinsă de spasme. * * * Lucas vorbea la telefon cu SRPJ din Brest, În pofida cercetărilor amănunțite organizate pe continent, anexa cabin-cruiser-ului furat de Nicolas rămînea de negăsit. - Cercetați golfulețele unul cîte unul dacă e nevoie și sunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aurite ale stelei funerare, descoperi, printre altele, decesul În 1960 a unor copii gemeni În vîrstă de numai cîteva zile. Era tocmai anul lipsă din vechiul registru al lui Pérec. Se uită de departe la ceremonia care continua și zări silueta Mariei care, Îmbrăcată În negru, i se păru mai fragilă, Înduioșătoare. În picioare Între părinții ei, continua să fie Îngrijorată de absența lui Loïc. Văzu că nu era singura. Printre membrii familiei Le Bihan aflați cu toții de față, Gwenaëlle arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așteptat ceva. - Nu-mi place să fie singură Într-un astfel de moment, adăugă cu sinceritate Lucas. Atunci Milic Îi dezvălui locul unde, din copilărie, ea se ducea să-și rumege necazurile. Taman la capătul vechiului dig, Lucas văzu mica siluetă a Mariei, stînd ghemuită cu fața spre mare. Rămase un moment la distanță, apoi veni să se așeze la cîțiva metri de ea. Nu căută să-i spună vorbe de Încurajare, păstrînd o clipă tăcerea, apoi Îi declară brusc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În minte pe Arthus, cu privirea sticlind de ură, poruncindu-i să avorteze atunci cînd ea Îl anunțase că rămăsese Însărcinată cu el. Pradă sumbrelor ei amintiri, nu-l băgă În seamă pe Pierric care se luase după ea. Deodată, silueta masivă a fiului ei i se așeză de-a curmezișul drumului. Se agita, făcîndu-se că vrea s-o Împiedice să treacă. Yvonne, fără menajamente, crezu că-l mătură cu un dos de palmă, ca de obicei, dar Pierric nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atunci un gînd pentru Ryan, pentru ceea ce el Îi spusese exact Înainte ca totul să sară În aer. Își dăduse viața pentru ea. Avea o datorie față de el. Adresă un zîmbet de regret fraților ei și micuțului Nico, a cărui siluetă se micșora și, fără tragere de inimă, făcu totuși cale-ntoarsă. Lucas simți că-i țîșnește inima din piept văzînd cum i se contractă trăsăturile feței atunci cînd Începu să tușească pentru a elimina apa de mare pe care o Înghițise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se ridică În liniște, fără să vadă cum se ghemuise fata ei În poziție fetală, cu brațele adunate În jurul trupului, cu gura deschisă Într-un strigăt mut. Jeanne deschise ușa și se trase Îndărăt cînd văzu reliefîndu-se În prag Înalta siluetă stranie și aproape Înfricoșătoare a lui Arthus de Kersaint. O fixă fără să clipească din ochii rotunzi ca ai unei păsări de pradă. - Ei bine, Jeanne, nu mă inviți Înăuntru? - Ba da, domnule, firește, bîigui ea dîndu-se la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
barcă și sări la bord. Se năpusti spre motorul de cincizeci de cai-putere, trase ca o nebună de cablu pentru a-l porni, gata să trîntească o Înjurătură cînd eșuă la prima Încercare și Începu să urle cînd văzu o siluetă Înălțîndu-se pe mal În fața ei. - Chiar credeai că ai să scapi astfel, Gwen? Farurile anticeață cu care jandarmeria Își echipase mașina 4x4 luminau drumul și părțile laterale. Lucas rula Încet, În direcția reședinței familiei Le Bihan, cînd mobilul Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe vremuri la marile concursuri pe plajă organizate de Clubul Mickey. Înțelese atunci că avea să moară. Pe insula aceea de la capătul lumii. Și izbucni Într-un rîs deznădăjduit. Ușurarea lui Gwen deveni palpabilă cînd o recunoscu pe Marie În silueta proțăpită pe malul estuarului. Măsurînd-o din ochi pe tînăra polițistă, Încercă din nou să lanseze motorul. - Bujiile nu mai funcționează. Soțul tău trebuia să le schimbe În următorul weekend. Gwen dădu drumul cablului care se Încolăci cu un zgomot sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
potoli cînd Îl auzi pe polițist dînd un ordin. - Conduceți-l pe Pierre-Marie de Kersaint la postul de jandarmerie! - Cum? Ce v-a apucat? SÎnt agresat și tot pe mine mă arestați? se răzvrăti PM. Lucas se dovedi de neîmblînzit: silueta Înaltă și deșirată a lui PM Încă mai gesticula, dînd glas indignării și mîniei, cînd cei doi jandarmi Îl Împinseră, chiar cu plăcere, putem spune, În furgonetă. Lucas primi atunci apelul pe care-l aștepta, inevitabil. La Ty Kern, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cum picura sînge din menhiri. Cu privirea ațintită asupra celor două ecrane, Lucas și Marie erau captivați de Înregistrările pe care le derulau rapid. Imaginile luate de prima cameră arătau un plan amplu al sitului, unde se vedeau foarte deslușit siluetele celor doi jandarmi de pază. Cealaltă avea În prim-plan menhirul pe care era săpat semnul meduzei. În partea de jos a fiecărui ecran, defilau În viteză cifrele care indicau ora captării imaginilor. Glasul lui Lucas Îi trăda exaltarea. - Gwenaëlle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Îi serveau cu adevărat interesele. O observă pe Armelle, care discuta cu bătrînul. Află că, În Înțelegere cu Arthus, ea negocia din ajun, cu bunicii fetiței lui Yves Pérec, recuperarea laboratoarelor și terenurilor lor. PM avu impresia că, alături de silueta de elefant a tatălui său, soția sa semăna cu un terrier vioi și slugarnic. - Tată, actele pe care atît de judicios le-ai semnat cu bietul Christian Bréhat, odihnească-se În pace, ne garantează șantierul naval, dar mă tem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
goală, cu o mînă așezată pe perna de alături. Clanța ușii de la intrare Începu să se răsucească Încet, fără pic de zgomot. În așteptarea lui Lucas, Marie nu Închisese ușa cu cheia. Ușa se Întredeschise În Întunericul aproape complet. O siluetă intră și Împinse ușa la loc fără s-o Închidă. Umbra se Îndreptă spre pat, dădu la parte perdelele de voal și se aplecă peste Marie. O mînă se ivi, Îndreptîndu-se spre chipul ei și se lipi ferm de gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scruta recifele, ea aruncă o scurtă privire În urmă și aproape că se crezu prada unei halucinații. La vreo sută de metri În urmă, tocmai zărise o altă vedetă și ar fi putut să jure că la cîrmă se vedea silueta lui Lucas... Respiră adînc, Încercînd să-și potolească bătăile inimii, și pentru a menține atenția lui Stéphane În altă direcție, izbi violent o stîncă de la suprafața apei. - Hei, fii atentă! Stéphane se aplecă să constate stricăciunea. Marie apăsă atunci pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl privi cu atenție pe Arthus. Privirea de un albastru spălăcit pe care i-o transmisese lui Erwan. Remarcă o infimă străfulgerare. Frica. Frica În fața morții. - Stupoarea lui la vederea sicriului gol nu era simulată, murmură Marie, urmînd din ochi silueta gîrbovită care se Îndepărta. - Răzbunarea lui nu s-a terminat. Vorbesc de Ryan, preciză Lucas. Dacă n-a vrut ca familia lui să știe cine este, asta Înseamnă că Încă n-a terminat cu ei. * * * Pierre-Marie Îi privise pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a ta, frățioare? Glasul acela cu inflexiuni tandre și grave totodată, PM Îl recunoscu imediat. Și totuși nu-l auzise - Dumnezeule mare! - de cînd era un puștan. Se Întoarse cu totul. Era acolo, În cameră, În ciuda ușii Încuiate cu cheia. Silueta lui Ryan. Glasul și ochii de un albastru spălăcit ai lui Erwan. PM se gîrbovi sub privirea aceea. Preț de o clipă, chiar crezu În fantome. Apoi mîna Îl apucă de beregată. O mînă cum nu se poate mai reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-ți spun... e... e atît de... Se tulbură cînd Îl zări În oglindă pe Lucas intrînd rapid În baie, cu hainele În mînă, și se sili să-și Întoarcă privirea la fata lui. - L-au găsit pe Christian. 25 Silueta Înaltă se reliefa În partea din față a iahtului sponsorului său. Chipul, marcat de Încercările prin care trecuse, era aproape emaciat, ochii adînciți În orbite părerau mai puțin albaștri, o barbă blondă Îi năpădise obrazul și bărbia, dar totuși zîmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eu prea mic... Marie, bulversată, se Întoarse spre psihanalist ca să-l roage să Întrerupă ședința, dar un țipăt al lui Pierric o făcu să revină cu toată atenția la el. - Nu! El nu! În dîra luminoasă a unui fulger, o siluetă Înaltă și neagră se decupa nu departe de copil. Înainta spre el, inexorabilă. Copilul terorizat se tîrÎ lîngă tumulus, pitulîndu-se Îndărătul lui, luînd din nou la piept grămada de cîrpe. Sinistra siluetă rămase nemișcată deasupra femeii care gemea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu! În dîra luminoasă a unui fulger, o siluetă Înaltă și neagră se decupa nu departe de copil. Înainta spre el, inexorabilă. Copilul terorizat se tîrÎ lîngă tumulus, pitulîndu-se Îndărătul lui, luînd din nou la piept grămada de cîrpe. Sinistra siluetă rămase nemișcată deasupra femeii care gemea și se răsucea la picioarele lui, Întinzînd brațele. Bărbatul, imens, scoase cu un gest brusc de la șold o lamă care sclipi În beznă. Se aplecă, o Înșfăcă pe tînăra femeie de plete și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
soțul dumitale, nu-i așa? Ții cu adevărat să riști zece ani de pușcărie pentru mărturie falsă și complicitate la crimă? Armelle Înghiți În sec, În sfîrșit redusă la tăcere. În amurg, În ceața care abia Începea să se risipească, silueta neclară a iahtului familiei Kersaint plutea Încet În derivă. Întins pe o banchetă din cabină, PM, inert, gemu, pleoapele Îi tremurară, deschise Încet ochii și se trezi cu greu. Fixă atunci solul cu un aer năuc. Parchetul cabinei era pătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]