4,486 matches
-
orice paradox. Fenomenul estetic exprimă paradoxul de a reprezenta absolutul în formă, de a obiectiva în forme limitate un infinit. Căci ce înseamnă asietatea, împlinirea totală, fără posibilitatea de a concepe altă modalitate de realizare decât a prezenta un absolut simțirii noastre? Despre imposibilitatea reală a acestui absolut, despre contradicția esențială și organică, noi nu ne dăm seama în momentul de contemplare a frumosului, ci trăim în cea mai naivă participare un absolut care se dovedește obiectiv a fi o imposibilitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
interioară până la ultimele ei limite, care au disperat de sensul vieții și care se chinuiesc pe culmi, sânt în mod fatal donjuani, întocmai ca și antipodul lor, oameni înguști, lipsiți de viață interioară, cu posibilități extrem de reduse de înțelegere și simțire. Viața prezintă această ciudată dualitate de a întruni în realizarea exterioară pe cele două tipuri opuse de oameni: pe deficienți și pe cei preaplini. Tot simțul psihologic este în a percepe dacă cineva a ajuns la o formă respectivă de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rezistență pasivă și peste acele valori patice, crescute din neparticipare. Procesul prin care un neam câștigă un contur este o violentare continuă, un vulcanism biologic, ornamentat și justificat de o întreagă eflorescență de valori specifice. Că un popor are tradiții, simțire comună nu dovedește nimic pentru urma pe care o va lăsa în lume. Numai în clipa când începe să devină o fatalitate, adică să fecundeze și să distrugă, își învinge nimicul condiției exclusive de popor. Ceea ce a fost Franța pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vulgar, încît nici nu merită a fi discutată. În afară de tehnică, ea constituie un moment degradat al spiritului. Dar tehnica reprezintă un fenomen paralel culturii. Ea se dezvoltă după o lege proprie, într-un progres incontestabil; nu există însă progres în simțire, în gândire, în viziune. Trenul sau avionul nu ne-au făcut nici mai sensibili și nici mai profunzi. Ne-au schimbat doar ritmul. Cine ar compara sentimentul nostru de viață cu al Egiptului în epoca de construcție a piramidelor ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
profunzi. Ne-au schimbat doar ritmul. Cine ar compara sentimentul nostru de viață cu al Egiptului în epoca de construcție a piramidelor ar trebui să ne arate un dispreț infinit. Sclavii faraonilor, care nu știau nimic, aveau pentru eternitate o simțire mai ascuțită decât savanții noștri, care știu totul fără să cunoască esențialul. Unui optimist subtil i-aș putea face concesiuni privitoare la extensiunea ideii de progres. Este însă imposibil de a găsi cea mai mică aplicare la sentimentul de viață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
revoltă; uneori ironie, alteori negre-negre-voi deveni susurul răsăritului de soare sau de asfințit de soare al unuia ce s-a numit și ți-a rămas prieten: Pentru că nimeni nu știe Cum tainele ți-au dăruit ființă Te-ai despărțit după simțirea fiecăruia Fără ține am fi fost mai fericiți Suntem o lume neterminata Veneai Înspre furtună Pălmuindu-ți suferință Revoltă Îți aruncă În priviri Ploile Uraniei Mulțumesc omule că nu ai plâns Cred În tine În poezia ta Unde Dumnezeu s-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ore de iubire gândind la tainele firești ale-omenirii Încât, cu greu În urmă ta plasată nu m-am lăsat de dorul greu luată. Tăcerea ta, nemăsurate căi străbate când gândul meu, În chinuri mari se zbate, Și mă Întorc-pierdut de simțiri ale iubirii În lumea invincibila a firii. Și-atunci, inexorabila Îmi pare știrea existenței simțind, cum dragostea nicicând sfârșește”. Pentru ce a fost și va rămâne, Gubi-Gubi ,,... Maline , auzi cum suspina colegii? Vezi cum lacrimi calde, lacrimi sincere, pornite din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
aduce un zâmbet trecător pe figura nababului. Mushaira reprezenta dragostea sa pentru poezie, unul din puținele lucruri bune care simțea că i-au mai rămas lui, un conducător fără putere, într-o epocă de înjosire. Curtenii erau pătrunși de aceeași simțire. Numai rândul de englezi din spate nu pare impresionat. Englezii în tunicile lor rigide, pe ale căror chipuri trandafirii iluzia unui trecut mugal se năruie ca o oglindă spartă, bună de aruncat. Englezii și Firoz, fratele mai mic al nababului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
maiorul a ridicat vocea la el, începe din nou, fiind admonestat din nou, învățând treptat să umfle obrajii, să celebreze rostirea și în general să interpreteze versurile cât mai bine, cu toată puterea, cu ingeniozitate, cu pricepere, cu pasiune și simțire, fiecare vers fiind rostit cu mai multă convingere și putere, mult mai inspirat ca înainte, până când maiorul simte nevoia să strige: „Hopa-șa!“ Se împinge mai aproape de birou și începe să geamă, bâțâindu-se ritmice în sus și-n jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pune pe gânduri.“ EROU În vreme ce Heather Sim Își alina soțul muribund, un bărbat din mulțime s-a Înhămat la o tentativă dramatică de salvare, Încercând și respirație gură la gură și masaj cardiac, străduindu-se zadarnic să-l readucă În simțiri pe omul lovit de soartă, care este tatăl unui băiat În vârstă de opt ani. „Băiatul a fost un adevărat erou, a Încercat tot ce scrie la carte pentru a-l resuscita“, a spus Billy Gibson (21). El a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mama sau dintr-un instrument muzical, o aripă albastră, o boare de cetină, o slovă, un gând, o prietenă bună care te îndrumă mereu pe drumul vieții. Autorii o definesc ca pe o păstrătoare a cunoștințelor, a gândurilor și a simțirii umane, ca o floare anume înflorită, tovarăș care nu te copleșește cu laude, prieten care nu te ademenește, ca un partener ce nu te plictisește, ca un vas plin cu știință, ca un Paradis, ca o vioară, ca o grădină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
planul secund, se află femeia, zugrăvită într-un moment de evitare delicată. Ea le oferă cosașilor apa, simbolul vieții. E o tânără cu înfățișare plăcută, viguroasă, după cum o arată expresia feței, bustul puternic, brațele, hotărârea din priviri și siguranța mâinilor. Simțirea curată a celor ce ne asigură pâinea cea de toate zilele este sugerată de albul imaculat al frumoaselor costume populare, de albastrul cerului, de galbenul auriu al snopilor. Culoarea devine elementul definitoriu al picturii. Dominanta de albastru se armonizează aici
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
paradis al cunoașterii; laborator de idei; prietenă de nădejde; univers plin de farmec; plăcerea călătoriilor imaginare; hrana sufletului și a minții; lumea visurilor și a minunilor; minunata împărăție a cărților; lumina vieții; grandoare și măreție; păstrătoare a cunoștințelor, gândurilor, a simțirii umane; tovarăș care nu te plictisește; vas plin cu știință; învățător supus; poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii; cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi; imaginația cutezătoare a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de alocuțiune rostită de o elevă cu ocazia concursului de literatură ,,Mihai Eminescu”, ediția 1994. Dragi elevi, mult stimați domni profesori, Noi, toți cei care am participat la concursul de la Timișoara, ne putem numi un singur gând și o singură simțire de două ori românească: dragostea pentru limba țării și literatura țării și dorința de a ne ști fiii unei națiuni mereu unite, mereu mai fericite. Din această cinstire și dăruire tânără se ridică toate gândurile noastre de acum. Mulțumim Timișoarei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vouă moștenire Creșterea limbii românești Și a patriei cinstire. Limba română este istoria noastră, cu faptele ei eroice, pline de strălucire și de jertfe, este patria însăși cu natura ei paradisiacă, este sufletul însuși al acestui popor capabil de profunde simțiri, este puterea lui creatoare, este modul nostru propriu de a exista sub soare. Această limbă dulce ca un fagure de miere este limba în care și-a rostit Amintirile humuleșteanul Creangă, este limba prin care Luceafărul poeziei românești strălucește în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este o aripă albastră, o boare de cetină, o slovă, nu gând, o prietenă neplictisitoare care nu-ți laudă nebuniile, ci te îndrumă corect pe drumul vieții. Autorii o definesc ca pe o păstrătoare a cunoștințelor, a gândurilor și a simțirii umane, ca o floare anume înflorită, tovarăș care nu te copleșește cu laude, prieten care nu te ademenește, ca un partener ce nu te plictisește, ca un vas plin de știință, ca un Paradis, ca o vioară, ca o grădină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a gândit unde îl va duce iubirea Ilonei, ca odinioară când a iubit pe Marta și când a știut că va lua-o de nevastă. Acum nu era capabil să se gândească la nimic, căci dorea pe Ilona, cu toate simțirile și gândurile, neîncetat, parcă toată ființa lui ar fi fost amenințată de pieire dacă nu i-ar fi jertfit ei toate clipele. Teama că Ilona nu va veni îl ustura până în măduva oaselor. Cartea îi tremura în mâini și lumina
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vorbele ciudat. ― Acum spune motivele și împrejurările dezertării! zise deodată colonelul, țeapăn, mișcând buzele ca un automat. Bologa auzi întrebarea, strident, ca un cuțit ce cade pe o sticlă și o sparge. Și zgomotul acesta îi trezi toate gândurile și simțirile, ascuțindu-i-le ca niște brice gata să-i ciopârțească trupul și sufletul. Se uită spre fereastră și întîlni capul pretorului, mândru și încrezut, parcă el ar fi dezlegat de mult toate tainele lumii. Îl supără atâta suficiență și întoarse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că-mi dai dreptate, nu? Și zicând asta, îi făcu o dezvăluire teribilă. Își deschise leptopul, de pe care îl invită să citească, de acolo din mesajele salvate, câteva dintre articole ei patriotice cum îi plăcea să le considere, pline de simțiri înalte, de trăiri mărețe și de sensibilitate. Pentru el era un adevărat miracol ceea ce vedea în fața ochilor. Față asta nebunatica era de fapt o altă față, profundă, matură, o româncă adevărată, cum îi plăcea ei să spună. -Se felicită în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nu a trecut neobservat, chiar dacă nu s-a desfășurat la Wigmore Hall. Evan Dickerson, un muzicolog câștigat pentru cauza lui Enescu și a muzicienilor români, scrie într-o substanțială cronică a recitalului că evenimentul a demonstrat în mod repetat „profunzimea simțirii și muzicalitatea înnăscută“ proprii interpretărilor Luizei Borac. „Aplomb izbitor“, „integritate a interpretării“, „emoția ei domnind, în contrast cu noblețea sunetului în partea pentru mâna stângă“ sunt doar câteva dintre observațiile stârnite criticului de interpretarea celor 12 studii, op. 10 de Chopin. Aceleași
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
reveniră total din spaima care le dăduse târcoale în precedentul episod. — Socot - grăi Metodiu cu glas binevoitor - că dacă v-aș numi „fraților” atunci când aș începe o vorbă cu domniile-voastre, mi-aș călca nu în puțină măsură pe cuget și simțiri. O jenă firească mă oprește să vă numesc astfel. îngăduiți-mi, așadar, cu înțelepciunea de care văd că dați dovadă, să vă numesc „oameni buni”. — Preacuvioșia-ta - răspunse Stănciuiescu Vasile - numește-ne matale cum vrei. Că ne vei zice „fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
adunați în jurul lui pentru a se veseli, la fel cum în alte dăți l-au înconjurat spre a se întrista. Un murmur de încuviințare se ridică din mijlocul boierilor. — Bucurie în suflet, bucurie în trup, iubire-n cuget și-n simțiri, iată ce voi să dau Moldovei! - continuă Vodă. Și de se va găsi vreunul din cei de față ori din cei rămași afară să se scoale cu zavistie și ocară împotrivă-mi, voi zice ca proorocul: batjocorește-mă și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în culcușul ei, gândindu-se nu fără admirație, că o țară unde oamenii fac politichie până și în somn nu va putea fi îngenuncheată ușor. Episodul 180 SE PUN LA CALE LUCRURI MARI Cu excepția lui Broanteș, ale cărui cuget și simțiri se îndreptau adesea spre țigăncușă, nimeni nu băga de seamă tulburarea și clocotul ce stăpâneau carnea Cosettei. Boierii, în așteptarea mesei, după ce se cunoscuseră și-și spuseseră fiecare păsul, o trecură iar pe politichie, vorbind, cum se și cuvine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de doi soldați de gardă elvețiană, se iviră Metodiu și Iovănuț. Papa le aprecie dintr-o ochire curățenia sutanelor, cuvioșia pasului, tenul deschis, nasurile ușor acviline, romane. „într-adevăr, vlahi”, gândi papa și, fără voia lui, în cuget și-n simțiri i se deșteptă brusc un val de simpatie. Cei doi călugări ajunseră lângă bancă, îngenuncheară, sărutară mâna molatic, întinsă spre ei și rămaseră așa, cu capetele plecate, reculeși. Hotărât lucru, Grigorie al XV-lea era impresionat. — Și voi ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În nod... — Ai lăsat vreun bilet? — Nu. M-am gîndit... dar dacă mă apuc să scriu, nu mai termin... Pe un bilet mic n-aș scrie decît „La revedere”. — Mai ai să-mi spui ceva despre domnul Nemuro? — Ticălos fără simțire ce ești! Ești un porc, nu ființă umană. Cum poți să pui o asemenea Întrebare unuia care e pe punctul de a muri ? Ești penibil! Trebuie să-ți spun că nu dau doi bani pe cel dispărut... E o lașitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]