4,326 matches
-
în posesia văduvei Marion von Weber. Arhiva a fost aproape cu siguranță distrusă în Bombardarea Dresdei în al Doilea Război Mondial din 1945. Conform istoricului lui Mahler, Donald Mitchell, „rămâne o puternică posibilitate ca manuscrise importante, cum ar fi prime simfonii sau părți din prime simfonii, să fi putut fi găsite în Dresda”. La sosirea în Budapesta, în octombrie 1888, Mahler a întâlnit conflictul cultural între naționaliștii maghiari conservatori, care favorizau politica de maghiarizare și progresiștii care doreau continuarea dezvoltării tradiției
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Weber. Arhiva a fost aproape cu siguranță distrusă în Bombardarea Dresdei în al Doilea Război Mondial din 1945. Conform istoricului lui Mahler, Donald Mitchell, „rămâne o puternică posibilitate ca manuscrise importante, cum ar fi prime simfonii sau părți din prime simfonii, să fi putut fi găsite în Dresda”. La sosirea în Budapesta, în octombrie 1888, Mahler a întâlnit conflictul cultural între naționaliștii maghiari conservatori, care favorizau politica de maghiarizare și progresiștii care doreau continuarea dezvoltării tradiției culturale austro-germane. Opera era dominată
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
murit sora mai mică a lui Mahler, Leopoldine, și mama sa. Mahler însuși suferea de probleme de sănătate prin atacuri de hemoroizi, migrenă și faringită streptococică. După aceste probleme familiale și de sănătate, a urmat premiera dezamăgitoare a primei sale simfonii la Budapesta, pe 21 noiembrie 1889. Recenzia lui August Beer din ziar indică faptul că entuziasmul arâtat după primele părți a degenerat în „opoziții audibile” după final. Mahler a fost dezamăgit de comentariul fostului său coleg de la Conservatorul din Viena
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
stabilit un model ce va fi aplicat pentru tot restul vieții sale; astfel, verile vor fi dedicate compoziției la Steinbach sau la refugiile sale ulterioare. Acum, aflat puternic sub influența colecției de poeme folclorice "Wunderhorn", Mahler a compus la Steinbach Simfoniile nr. 2 și nr. 3. Interpretările lucrărilor lui Mahler erau încă destul de rare. Pe 27 octombrie 1893, la sala de concerte Ludwig Konzerthaus din Hamburg, Mahler a dirijat o versiune revizuită a primei sale Simfonii. Încă în forma originară de
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Mahler a compus la Steinbach Simfoniile nr. 2 și nr. 3. Interpretările lucrărilor lui Mahler erau încă destul de rare. Pe 27 octombrie 1893, la sala de concerte Ludwig Konzerthaus din Hamburg, Mahler a dirijat o versiune revizuită a primei sale Simfonii. Încă în forma originară de cinci părți, a fost prezentată ca un "Tondichtung" (poem simfonic) și sub numele descriptiv de „Titanul”. Mahler a obținut primul său succes în calitate de compozitor, când a doua Simfonie a fost bine primită după premiera de la
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
dirijat o versiune revizuită a primei sale Simfonii. Încă în forma originară de cinci părți, a fost prezentată ca un "Tondichtung" (poem simfonic) și sub numele descriptiv de „Titanul”. Mahler a obținut primul său succes în calitate de compozitor, când a doua Simfonie a fost bine primită după premiera de la Berlin, pe 13 decembrie 1895, sub bagheta compozitorului. În același an, viața privată a lui Mahler a fost deranjată de sinuciderea fratelui său mai mic, Otto. La Opera din Hamburg, Mahler a introdus
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
introdus numeroase opere noi: "Falstaff" de Verdi, "Hänsel și Gretel" de Engelbert Humperdinck și lucrări de Smetana. Totuși, a fost forțat să demisioneze din funcția deținută pentru rezultate financiare slabe și o interpretare prost primită a unei versiuni modificate a Simfoniei nr. 9 de Beethoven. Mahler a spus clar că obiectivul său suprem este postul de la Viena și începând cu anul 1895, a făcut aranjamente împreună cu anumiți prieteni influenți, pentru a primi postul de director al Operei de Stat din Viena
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Mahler a adus viață nouă operei și a șters datoriile dar a câștigat puțini prieteni - se spune că își trata muzicienii așa cum un îmblânzitor de lei își trata animalele. După ce a dirijat orchestra Operei într-un concert de adio cu Simfonia nr. 2 a sa pe 24 noiembrie, Mahler a părăsit Viena și a pornit spre New York, la începutul lunii decembrie. Când Richter a demisionat din fruntea Filarmonicii din Viena în septembrie 1898, comitetul l-a ales în unanimitate pe Mahler
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Perosi. Cele două poziții ale lui Mahler din Viena i-au consumat toată energia și tot timpul, dar în 1899 a revenit la compoziție. Următorii ani ai lui Mahler de la Viena au fost foarte prolifici. A început să lucreze la Simfonia nr. 4, pe care a terminat-o în 1900. În această perioadă a abandonat coliba compozițională de la Steinbach și a achiziționat alta, la Maiernigg, pe malurile lacului Wörthersee din Carintia, unde mai târziu a construit o vilă. În această nouă
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
de mijloc” sau post-"Wunderhorn". Între 1901 și 1904, a compus zece montări pe muzică ale unor poeme de Friedrich Rückert, dintre care cinci au format "Rückert-Lieder". Celelalte cinci au format ciclul de melodii "Kindertotenlieder" („Cântecele copiilor morți”). Trilogia de simfonii orchestrale (numerele 5, 6 și 7) a fost compusă la Maiernigg, între 1901 și 1905, iar Simfonia nr. 8 a fost compusă tot acolo în 1906, în opt săptămâni de activitate intensă. În aceeași perioadă, lucrările lui Mahler au început
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
poeme de Friedrich Rückert, dintre care cinci au format "Rückert-Lieder". Celelalte cinci au format ciclul de melodii "Kindertotenlieder" („Cântecele copiilor morți”). Trilogia de simfonii orchestrale (numerele 5, 6 și 7) a fost compusă la Maiernigg, între 1901 și 1905, iar Simfonia nr. 8 a fost compusă tot acolo în 1906, în opt săptămâni de activitate intensă. În aceeași perioadă, lucrările lui Mahler au început să fie interpretate tot mai frecvent. În aprilie 1899, a dirijat premiera vieneză a Simfoniei sale nr.
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
1905, iar Simfonia nr. 8 a fost compusă tot acolo în 1906, în opt săptămâni de activitate intensă. În aceeași perioadă, lucrările lui Mahler au început să fie interpretate tot mai frecvent. În aprilie 1899, a dirijat premiera vieneză a Simfoniei sale nr. 2, pe 17 februarie a avut loc prima interpretare a lucrării "Das klagende Lied", într-o versiune revizuită, de două părți. Mai târziu în același an, în noiembrie, Mahler a dirijat premiera Simfoniei nr. 4. În München, la
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
a dirijat premiera vieneză a Simfoniei sale nr. 2, pe 17 februarie a avut loc prima interpretare a lucrării "Das klagende Lied", într-o versiune revizuită, de două părți. Mai târziu în același an, în noiembrie, Mahler a dirijat premiera Simfoniei nr. 4. În München, la festivalul "Allgemeiner Deutscher Musikverein", a avut loc prima interpretare completă a Simfoniei nr. 3, pe 9 iunie 1902. În 1904 a avut loc premiera Simfoniei nr. 5 în Köln iar în 1906 a avut loc
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
a lucrării "Das klagende Lied", într-o versiune revizuită, de două părți. Mai târziu în același an, în noiembrie, Mahler a dirijat premiera Simfoniei nr. 4. În München, la festivalul "Allgemeiner Deutscher Musikverein", a avut loc prima interpretare completă a Simfoniei nr. 3, pe 9 iunie 1902. În 1904 a avut loc premiera Simfoniei nr. 5 în Köln iar în 1906 a avut loc premiera Simfoniei nr. 6, la Essen. Patru dintre "Rückert-Lieder" și "Kindertotenlieder" au avut premiera la Viena, pe
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
târziu în același an, în noiembrie, Mahler a dirijat premiera Simfoniei nr. 4. În München, la festivalul "Allgemeiner Deutscher Musikverein", a avut loc prima interpretare completă a Simfoniei nr. 3, pe 9 iunie 1902. În 1904 a avut loc premiera Simfoniei nr. 5 în Köln iar în 1906 a avut loc premiera Simfoniei nr. 6, la Essen. Patru dintre "Rückert-Lieder" și "Kindertotenlieder" au avut premiera la Viena, pe 29 ianuarie 1905. În timpul cellei de a doua stagiuni ale sale de la Viena
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
4. În München, la festivalul "Allgemeiner Deutscher Musikverein", a avut loc prima interpretare completă a Simfoniei nr. 3, pe 9 iunie 1902. În 1904 a avut loc premiera Simfoniei nr. 5 în Köln iar în 1906 a avut loc premiera Simfoniei nr. 6, la Essen. Patru dintre "Rückert-Lieder" și "Kindertotenlieder" au avut premiera la Viena, pe 29 ianuarie 1905. În timpul cellei de a doua stagiuni ale sale de la Viena, Mahler a achiziționat un apartament modern pe "Auenbruggerstrasse" și a construit o
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Aici, utilizând texte de Hans Bethge bazate pe poeme chineze antice, a compus "Das Lied von der Erde" („Cântecul Pământului”). În ciuda naturii simfonice a lucrării, Mahler a refuzat să o numeroteze, sperând să scape de „blestemul celei de-a noua simfonii”, care el credea că a afectat compozitori precum Beethoven, Schubert și Bruckner. Pe 19 septembrie 1908, a avut loc la Praga premiera Simfoniei nr. 7, care a fost numită de Alma mai degrabă un succes critic decât de public. Pentru
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
a lucrării, Mahler a refuzat să o numeroteze, sperând să scape de „blestemul celei de-a noua simfonii”, care el credea că a afectat compozitori precum Beethoven, Schubert și Bruckner. Pe 19 septembrie 1908, a avut loc la Praga premiera Simfoniei nr. 7, care a fost numită de Alma mai degrabă un succes critic decât de public. Pentru sezonul 1908-1909 al Operei Metropolitane, administrația l-a adus pe dirijorul italian Arturo Toscanini care să împartă activitatea dirijorală cu Mahler, care a
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
reformate Filarmonici din New York. A continuat să susțină apariții ocazionale la Operă în calitate de invitat, ultima sa apariție fiind pentru opera "Dama de pică" de Ceaikovski, pe 5 martie 1910. Înapoi în Europa pentru vara anului 1909, Mahler a lucrat la Simfonia nr. 9 și a efectuat un turneu ca dirijor în Olanda. Sezonul 1909-1910 al Filarmonicii din New York a fost lung și aglomerat; Mahler a dirijat 46 de concerte, dar programele sale erau adesea prea solicitante pentru gusturile publicului. Propria Simfonie
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Simfonia nr. 9 și a efectuat un turneu ca dirijor în Olanda. Sezonul 1909-1910 al Filarmonicii din New York a fost lung și aglomerat; Mahler a dirijat 46 de concerte, dar programele sale erau adesea prea solicitante pentru gusturile publicului. Propria Simfonie nr. 1, care a avut premiera americană la 16 decembrie 1909, a fost una din lucrările care nu au avut priză la public, iar sezonul s-a încheiat cu mari pierderi financiare. Cel mai important moment al verii anului 1910
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
16 decembrie 1909, a fost una din lucrările care nu au avut priză la public, iar sezonul s-a încheiat cu mari pierderi financiare. Cel mai important moment al verii anului 1910 pentru Mahler a fost premiera de la München a Simfoniei nr. 8, ultima lucrare a sa care a avut premiera în timpul vieții sale. Evenimentul a fost un triumf - „clar, cel mai mare succes al vieții pentru Mahler”, conform biografului Robert Carr -, dar a fost umbrit de descoperirea compozitorului, înaintea evenimentului
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Sigmund Freud și se părea că s-a liniștit după întâlnirea cu psihanalistul. Alma a fost de acord să rămână cu Mahler, dar și-a continuat episodic relația cu Gropius. Ca un gest de iubire, Mahler i-a dedicat ei Simfonia nr. 8. În ciuda problemelor pe plan emoțional, în vara anului 1910 Mahler a lucrat la Simfonia nr. 10, terminând mișcarea "Adagio" și schițând încă patru părți. El și Anna s-au întors la New York în noiembrie 1910, unde Mahler a
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
de acord să rămână cu Mahler, dar și-a continuat episodic relația cu Gropius. Ca un gest de iubire, Mahler i-a dedicat ei Simfonia nr. 8. În ciuda problemelor pe plan emoțional, în vara anului 1910 Mahler a lucrat la Simfonia nr. 10, terminând mișcarea "Adagio" și schițând încă patru părți. El și Anna s-au întors la New York în noiembrie 1910, unde Mahler a intrat într-un sezon aglomerat de concerte și turnee împreună cu Filarmonica. În preajma Crăciunului anului 1910, a
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
o febră de 40 C, Mahler a insistat să îndeplinească un angajament la "Carnegie Hall," cu un program ce a cuprins Uvertura "Oberon" a lui Weber, „Preludiile” de Liszt, Concertul pentru vioară al lui Mendelssohn (cu Frederic Fradkin solist) și Simfonia nr. 7 a lui Beethoven. Acesta avea să fie ultimul său concert. După săptămâni petrecute la pat, a fost diagnosticat cu endocardită bacteriană, o boală la care sunt predispuși cei care suferă de valve cardiace defectuoase și la care rata
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Mahler”), Bruno Walter, Alfred Roller, pictorul secesionist Gustav Klimt și reprezentații multor instituții de operă europene. Ziarul "The New York Times", în articolul despre moartea lui Mahler, l-a numit „una dintre cele mai importante personalități muzicale ale vremii sale”, dar a discutat simfoniile sale din perspectiva duratei lor, exagerând durata Simfoniei nr. 2 la „două ore și patruzeci de minute”. În Londra, "The Times" a spus că stilul său dirijoral era „mai desăvârșit decât al oricărei alte persoane, cu excepția lui Richter” și că
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]