5,168 matches
-
Într-o buna zi la Juan În birou, cu o față de Înmormîntare, Îmbrăcată țipător și spunînd că i-au făcut fișă și ca pînă acum n-a luat nici o boală... Juan Lucas Își bea cu sobrietate apa minerală, Susan Își sorbea Încîntată ceaiul ei din India colonială, Julius Își lua gustarea și, la o altă masă ceva mai Încolo, exilata boliviana stătea de vorbă cu soția ambasadorului din Chile, cate era Întotdeauna foarte elegantă. Lui Julius Îi părea rău gîndindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amintire din școală. „Totul pregătit pentru mutare“, spunea telegrama arhitectului. Juan Lucas i-o citi lui Susan, În apartamentul de la Hotel Ritz din Madrid. Veniseră Într-o călătorie fulger, mai Întîi au petrecut o săptămînă la Londra și s-au sorbit din ochi Într-un restaurant hindus al cărui proprietar era prieten cu Juan Lucas, apoi au zburat la Madrid, unde s-au dus imediat la trei corride ale lui Briceño, care a fost formidabil, „Totul gata pentru mutare“, repetă Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nesfîrșit cu saltimbancii calitățile polcii. Orchestra se oprise din cîntat și perechile se odihneau frînte de oboseală pe scaunele lor. Se vedeau mîini Înlănțuite pe deasupra meselor, pe altele le puteai bănui Înlănțuite pe sub mese. Andy Latino și cei nouă profesori sorbeau Încet din paharele de bere pe care le adusese Abraham, În timp ce maestrul Lobo se așeza la orgă ca să le cînte din nou melodii line și fotografii profitară de ocazie ca să facă poze cu fiecare pereche În parte. A trecut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
într-un mo ment de armistițiu. În acea seară bărbatul în smoking alb, mult prea șic pentru înfățișarea lui de docher dat cu brian tină, începu cu un cântec pe care abia-l compusese. Publicul nu-l știa, așa că-i sorbi vorbele în tăcere. Nu, vocea sa nu era metalică. Era o voce de bărbat întreg, ți-l puteai imagina cântând pe Humphrey Bogart. Doar textul era ușor siropos, dar prin aceasta contrasta fermecător cu vocea prea aspră, gravă și reținută
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
zâmbeau cu subînțeles din celălalt capăt al încăperii. El se îndepărtă curând până la niște rafturi cu cărți, prefăcându-se a citi un roman oarecare. Se gândea la fata nou venită, cam brutală ce-i drept, dar plină de viață. Își sorbea paharul și o măsura din priviri. Se gândea să iasă mâine împreună, dar deocamdată prefera să tacă. Ea l-a observat retras și a venit lângă el, punăndu-i întrebări directe, la care el dădea răspunsuri cât se poate de vagi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fosforul negru, exact ca ai unui vampir. Am zâmbit și am aprobat-o cu o mișcare a capului. -Să bem pentru ziua când ne vom cunoaște mai bine! -De acord. A dus paharul de șampanie la gură și l-a sorbit lacomă, apoi s-a lăsat moale pe pat, întorcând puțin fața către mine. -Te vreau! Acum! Imediat! Acum! În ochii ei citeam dronța nestăpânită, chemarea instinctului, o sete de viață, plăcerea de a se dărui bărbaților, de a-i înnebuni
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
francezii au denumit râul care îi străbate teritoriul „Platte“. Exact cum își imaginase locul: un gol mare și plat în inima hărții, așa de neted că l-ar face și pe Euclid să roșească. Peisajul adevărat, unduitor îl surprinse. Își sorbi cafeaua neagră și cercetă harta cu desene din ghid. Orașele punctau spațiul gol ca niște fortărețe. Găsi Kearney - cu 25.000 de locuitori, era cea de-a cincea așezare ca mărime din stat - în punctul cel mai sudic al cotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
între ele, să fii zână și-aveam răbdare-n taină până ziua, venind din șapte părți, mă adormea în acest rai al așteptării...nu veneai! 13. La început a fost mișcarea În infinitul plin de goluri, de găuri negre ce sorb spații, poetul naște noi simboluri, noi rotitoare constelații. Sunt niște legi universale trăite de orice poet căci pe a spiritului cale, poetul este un profet prezent oriunde și oricând, simțirea lui e numai versuri pe care ne-ncăputu-i gând
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
rarele momente când ies din casă, mă clatin. Aerul mă dărâmă de pe picioare, însă chiar și așa, nu-mi pot înfrâna curiozitatea nebună de a revedea lumea. În metrou, mă holbez pur și simplu la oameni, îi fixez fără jenă, sorb situații, fragmente de dialog, sunete, trag adânc în piept tapajul continuu al lumii de afară. Când Mircea este acasă, zilele sunt mult mai ușoare. Încearcă să ia amândoi copiii asupra lui. Mă închid în camera mică și încerc să nu
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
prins într-un proiect timp de vreo trei săptămâni. Nu îndrăzneam nici să respir când adormea, de teamă că o voi trezi. Aruncam repede în tavă niște pește cu legume, porneam cuptorul, apoi citeam. Bebelușii dorm mult la început, așa că sorbeam cărțile cu o poftă pe care nu o mai avusesem vreodată. Uneori mai vedeam câte un film. Am văzut Cele trei înmormântări ale lui Melquiades Estrada în vreo cinci reprize. Dar nu aveam atât de multe filme câte aș fi
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
și-a mai turnat un pahar de băutură bună și tare, din secară curată, Într-un pahar Înalt și subțire În care mai este puțină gheață, și-a lipit buzele de marginea lui cu un aer meditativ și, după ce a sorbit de vreo două ori pierdut În visare, l-a cuprins o ușoară melancolie gîndindu-se ce viață i-a rezervat asprul destin. În timp ce iubita lui șade grațios pe marginea rotunjită a unui scaun capitonat și-i netezește blînd, cu degete delicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un aer febril, hăituit, mizer, chinuit, forfotesc Încolo și-ncoace, dar parcă lumina strălucitoare și vraja zilei i-au fermecat pe toți cu puterea unui descîntec, așa Încît și ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-un izvor de energie esențială, Înălțătoare, băutura amețitoare și măreață a zilei. Între timp, pe stradă gonesc proiectilele strălucitoare ale mașinilor zburînd ca gloanțele luminoase, polițiștii voinici, cu obraji roșii, stau neclintiți În mijlocul străzii și, cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un ton liniștit și confidențial: — Știi... ăsta-i al patrulea pe șantierul ăsta... nu știai? Apoi am văzut lîngă mine un bărbat cu o față mîndră, mobilă și expresivă, cu o privire oarbă și fără țintă, ce trecea prin oameni, sorbind ceva ce nu se vedea. În timp ce mă uitam, și-a Întors capul Încet și apoi, cu glasul stins al celui care a Înghițit un narcotic, zise: „Cum? Al patrulea? Al patrulea?“, deși nu-i vorbise nimeni. Apoi Își trecu Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu un reproș poznaș În glas, Îl dojenea, Îl zgîlțîia cu blîndețe de umeri, Îi Împreuna reverele bogat Împodobite cu blană ale paltonului și-l amenința cu degețelul Înmănușat. În tot acest timp, bărbatul o privea rostind puține cuvinte, dar sorbind-o din ochii mari, negri, În care ardea neîncetat flacăra mistuitoare a morții și care parcă se hrănea fizic din ființa ei, cu o dragoste duioasă, lacomă și devastatoare. Era evreu, trupul lui neobișnuit de Înalt, cadaveric, era măcinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vorbi pentru prima dată, de acolo din ușă. Un stimulator neuronic de un fel oarecare. Gosseyn observă că Breemeg începuse să-și piardă răbdarea; și, cum remarcase deja un pai de plastic lângă vasul cu supă, acum îl luă. Ceea ce sorbea acum prin pai avea aroma a ceea ce predecesorii Gosseyn ar fi calificat-o drept spălătură de vase, și un ușor gust dulce, asemănător sucului de portocală, și o idee de grăsime care plutea deasupra în pete mici Stomacul său se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a fi "următorul loc în care fu transportat. Dar, de fapt, până ce nu ieși. foarte precaut, din mica anticameră, în care sosise. Gosseyn nu văzu că se afla într-un restaurant elegant, de tip pământean. Cum ca să spunem așa, îl sorbea din priviri pe elegantul maâtre-d'hotel ceea ce-l deruta era... Își amintea că îi dusese, pe Enin și pe Dan Lyttle într-un restaurant. Care putea fi scopul ființelor Troog pentru a duplica situațiile? Amintirea rămase să-l deruteze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
adus tânărul la bord. Pentru a-i ajuta să nu scape nici un detaliu. În aceste probleme mărunte și în relație cu știința, sistemul avea meritele lui. Dar altfel... Puse ceașca pe masă și se uită spre comandant care, remarcă el, sorbea lichidul din paharul care-i fusese adus. Gosseyn scutură din cap către el. - Îmi este dificil, spuse, să-mi imaginez acest sistem de conducere în relație cu problemele importante. De pare că acolo, în galaxia voastră, autonumitul comandant suprem menține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ergonomice și cu măsuțe frumos împodobite cu scrumiere inscripționate cu marca de țigări Marlboro. Stăm și discutăm una, alta cu Iosif Bobinaș și cu încă vreo doi demni căutători ai adevărului. Bine ne este, adânc tragem fum în piept, duios sorbim din pahare vodca rusească și mult discutăm, nu cu agitații inutile, nu ne macină tumultul, acesta nu caracterizează întrunirea noastră, ci o anume dezabuzare calmă, dublată de sentimentul specific acelor inși care multe au căutat, multe știu și tot n-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
știe despre cum au fost arse cadavre la șirele de paie de la ceapeul din Freidorf, cunoaște exact ce au făcut și ce fac securiștii, cum anume acționează după reguli de el știute. Îl ascultăm cu îngăduință, povestea merge înainte, domol sorbim din vodcă, ușor răspândim fum din țigarete Assos, și pe când ascult eu pe dată îmi pare că se întrupează din fumul încăperii profilul neclar al unor prieteni din copilărie, pe când stăteam noi la margine de cale ferată și căutam măcriș
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Mossad, totul garnisit, dintr-o umbră și mai și, de CIA: superdușmanii plăpândei noastre democrații și, mai ales și înainte de toate, ai unității statale împotriva căreia mult unelteam noi pe la café-barul acela cu scrumiere inscripționate vestic, în vreme ce degustam vodcă și sorbeam tutun. Încă o dată, și tot cu mâna pe inimă, recunosc acum, după atâția ani de la destabilizatoarea Proclamație, că versul cu podul, din cunoscuta poemă eminesciană, a fost să fie aproape și de alte asemenea isprăvi care îmi par azi ținând
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
adăugat la gherela dintre vechi și nou", îmi șoptesc în barbă, melancolizat de cântarea fetelor, de ațîțătoarea lor înfățișare, de preafrumoasele lor coapse și șolduri pe care le văd la un televizor agățat de zid, în braseria din Gara de Nord, în timp ce sorb dintr-o bere Bragadiru. Renunț, așadar, refac cu grijă sintaxa, dau cu îndreptarul peste mortarul atâtor și atâtor tentații, dezbateri, polemici, bibliografii, interese și mă simt foarte motivat, îmi suflec mânecile hotărît să nu (mai) spun, să nu mă (mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pe gânduri, apoi se înseninează, a aflat, știe, pricepe exact ce s-a întâmplat: "nu, dom'le", zice, "nu Iliescu a lăsat prețurile de capul lor"; "da' cin' le-a scăpat din mână", întreb, și încet (și ca din nimic) sorb din halbă, ceva amăreală am în guriță când aflu cum că Petre Roman a făcut treaba asta; "da' pământurile de ce au trebuit să le dea", mă întreabă nenea tehnicianul, "nu îi ajungea țăranului lotul de folosință", adaugă; îl privesc turtit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
îi ajungea țăranului lotul de folosință", adaugă; îl privesc turtit, dau din cap; "chiar așa", zic, "acu ce facem, cum draci le mai luăm înapoi", zic, și nenea tehnicianul se holbează din nou la mine, tare dă din cap, adînc soarbe din halbă: "ehe", zice, "acu' nu le mai dă nimeni înapoi", spune; "cum să nu le dea", spun, "mergem cu domnu' Iliescu și îi convingem că e mai bine să le dea"; nenea tehnicianul iarăși se înholbează, iarăși din halbă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
din halbă: "ehe", zice, "acu' nu le mai dă nimeni înapoi", spune; "cum să nu le dea", spun, "mergem cu domnu' Iliescu și îi convingem că e mai bine să le dea"; nenea tehnicianul iarăși se înholbează, iarăși din halbă soarbe, iarăși nu e prea de acord, adică de acord ar fi el dar nu crede că merg lucrurile chiar așa de simplu, "nu mai vor", zice; "țăranii nu mai vor", repetă, și pentru o clipă mă văd în toamnă, ceva
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
următoarele vorbe în care amestecă proverbul local cu o binevenită precizare de politică economică: "Or fi ei frați, da' știi cum e, frate, frate, da' brânza-i pe bani, așa și cu telefoanele, trebuie luate înapoi". Așa-mi spune și soarbe tare din halba cu bere Ciuc, prevăzută cu un fel de stemă cam discutabilă; în tot cazu' dacă ne uităm mai cu atenție putem spune că sigur nu e stema României, asta e clar pentru oricine. Așa spun, și nenea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]