5,409 matches
-
120-129; Keesing și Tonkinson 1982). Reconstituirea trecutului în așa fel încît să servească intereselor prezentului poate avea sau nu la bază intenția de a înșela. Dacă persoana care expune un punct de vedere contesta asupra trecutului nu crede în adevărul spuselor sale, atunci avem de-a face cu o înșelăciune. Pe de altă parte, modificarea sau traducerea unei serii de evenimente dintr-un limbaj mai puțin familiar într-un limbaj mai ușor de înțeles nu este neapărat motivată de intenția de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Aceste descoperiri demonstrează că tipul de relație existentă între mincinos și păcălit se leagă de felul minciunilor care sînt spuse și de modul în care acestea sînt percepute. În capitolul 2 am contrastat minciunile spuse inamicilor unei națiuni și cele spuse publicului; la nivelul relațiilor interpersonale, principalul contrast apare între afirmațiile spuse străinilor și acelea spuse rudelor și prietenilor. În acest capitol vom examina modul în care actul de a minți este influențat de diferența între statutul social al mincinosului și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
felul minciunilor care sînt spuse și de modul în care acestea sînt percepute. În capitolul 2 am contrastat minciunile spuse inamicilor unei națiuni și cele spuse publicului; la nivelul relațiilor interpersonale, principalul contrast apare între afirmațiile spuse străinilor și acelea spuse rudelor și prietenilor. În acest capitol vom examina modul în care actul de a minți este influențat de diferența între statutul social al mincinosului și cel al păcălitului. NECUNOSCUȚII Evaluarea diferită a minciunilor spuse aliaților și inamicilor îi include, în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
întotdeauna o consecință a inducerii în eroare a altor persoane. Lytton (1852: 204) susține că "cel mai ușor este să ne înșelăm pe noi înșine", iar Nietzsche (1911:212) spune aproape același lucru: "Minciuna cel mai des întîlnită este cea spusă propriei persoane; a-i minți pe alții este un fapt relativ excepțional". Totuși, se ivesc probleme semantice grave atunci cînd vorbim de autoamăgire (cf. Trivers 1985:416). Grotius (1925:613) ia o poziție radicală și afirmă de-a dreptul că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ivesc probleme semantice grave atunci cînd vorbim de autoamăgire (cf. Trivers 1985:416). Grotius (1925:613) ia o poziție radicală și afirmă de-a dreptul că "este destul de clar că nimeni nu se minte singur, oricît de false ar fi spusele sale". Din fericire, mulți alți cercetători au încercat să înfrunte dificultățile ridicate de noțiunea autoamăgirii (Durandin 1972:405). Bok (1978:291) observă că "autoamăgirea prezintă probleme dificile de definiție" și că dacă autoamăgirea este corect numită în acest fel "este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe ceilalți fără să creadă în propriile minciuni, pe cînd Jim Hacker, politicianul "amator" este nevoit să creadă ce spune. Totuși, autorii documentelor Pentagonului, pe care Arendt (1972:9,11) îi descrie ca fiind "oameni mult mai calificați" și, urmînd spusele lui Neil Sheehan, "profesioniști în rezolvarea problemelor" și astfel apropiindu-se mai degrabă de Sir Humphrey decît de Jim Hacker, erau persoane care "nu mințeau atît pentru țara lor.... cît pentru "imaginea" acesteia... ei aveau de asemenea convingerea că politica
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
realitate... În același mod, Dunn (1980:205) descrie felul în care, în limbajul copiilor din Anglia și America fantezia verbală "este unul din aspectele cele mai importante". Prin fabulare copiii învață că vorbele pot fi folosite "aici și acum", după spusele lui Rappaport (1979:180) și drept urmare, pot induce în eroare, dacă acesta este scopul urmărit de orator. Dacă această potențialitate lingvistică este combinată cu "plăcerea pentru a greși și a-și confrunta forțele cu altcineva, prezentă încă de la vîrsta de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
într-o formă modernă. (Ibid.:70) Rousseau, desigur, îl consideră pe Montesquieu un mincinos, cu atît mai mult cu cît relatarea acestuia cu privire la descoperirea manuscrisului este descrisă "în maniera cea mai calculată, pentru a-i convinge pe cititori de adevărul spuselor sale". Pe de altă parte, dacă opera n-ar fi conținut atîtea "imagini lascive" și nu ar fi indus în eroare publicul neavizat, Rousseau (1979:72) ar fi considerat păcăleala una din acele "minciuni ocazionale lipsite de importanță", pe care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
provocăm cooperare sau conflict, ne putem purta nesincer, înșelîndu-i cu bună știință pe ceilalți în privința intențiilor noastre. Orice cale am alege, succesul depinde cel puțin în parte de abilitatea noastră de a anticipa reacțiile celorlalți. Astfel, pentru a rezuma cele spuse pînă acum, putem afirma că inteligența machiavelică este o condiție necesară, însă nu suficientă pentru practicarea înșelătoriei la cel mai înalt nivel, în timp ce minciunile mai simple nu depind de un astfel de talent. Posibilitatea apariției înșelătoriei se mărește considerabil prin
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ale ființei noastre spirituale de care nu sîntem pe deplin conștienți. Și pe care nu le putem Înfățișa discursiv ci numai vag, prin sugestii și aluzii. Genul acesta de povestiri sînt „poveștile pentru adulți sau de trezit adulții, sunt cele spuse de adulți altor adulți. Scopul lor este de a extrage Învățăminte prețioase, de a conștientiza drumul corect și secretele uitate.” (Gabriel Moldovan, fondator Unelte Pentru Schimbare) Se spune că Diogene ar fi năvălit Într-o zi În Grădina lui Akademos
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
citit și la propriu, calificînd obiectul strîns În palmă, dar și la figurat, vizînd viața bătrînului, textul oferă un hint, un indiciu simbolic referitor la timpul uman, mereu ușor atins de morbul finitudinii și-al irosirii. Tot acest joc al spusei lapidare care incită la căutări, Închipuiri și construcții abia ghidate prin aluzii evazive reprezintă farmecul discret al haiku-ului. Pentru hippocren, jocul se desfășoară doar Înăuntrul limbajului, o expresie oarecare, albă, este omonimă cu una colorată, expresivă și cunoscută. Ceea ce
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
balon Înțepat. copil În lacrimi c-o sfoară ruptă-n mână zmeul luat de vânt seară de vară copilul se agită prevestirea noaptea pe maidan un duet al dragostei... pisici in călduri La fel de nocivă este divulgarea emoției care nu trebuie spusă prin vorbe, ci lăsată să se exprime implicit prin imaginea evocată. prin iarba ’naltă o cireașă zdrobită - de ce taci, suflet? câmp ars de soare; În ochii țăranului câtă tristețe. . . la gura sobei singur cu vântul iernii, bunic În șezlong vântul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de mărturisirea pe care o făcea Simone de Beauvoir despre felul suficient și satisfăcut de argumentare al profesorului ei de filosofie din școală. Acesta rostea propoziția “ce este, este” și bătea demonstrativ cu palma În catedră pentru a Întări cele spuse - nu există decît ceea ce e palpabil, material, solid, consistent. Singura realitate este numai aceea care se simte la modul grobian. Cele trei Întrebări, invocate ca regulă pentru a valida un haiku, provin din reducerea concretului (revelator al unei realități profunde
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
uimită de cum s-au potirivit lucrurile și de ceea ce spun ele inimii fără să sufle o vorbă. În ploaia cu soare resimțim totdeauna bucuria de moment a Împăcării elementelor altfel adverse, dacă nu incompatibile, nu degeaba expresia populară continuă cele spuse cu mîine-i sărbătoare. Nu știu ce a intenționat autorul, dar pot să-mi Închipui, că În acel moment de ploaie ușoară, luminată de soare, curcubeul s-a nimerit călare pe cumpăna fîntînii. Pe unul din capetele ei, ca pe o cobiliță purtată
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nu sînt decît o permanentă luptă cu păienjenișul uitării. Urzici coadă la piațădonatorii de sânge cumpără urzici Micuțiu Sorin Poemul m-a cucerit prin simplitatea lui care, iadevărat, În versul median, prin sintagma donatorii de sînge, țintește dincolo de banalitatea celor spuse. E evident, că donatorii este doar o metonimie ironică, numind, ușor metaforic, printr-o parte a lor, pe toți cei care Își donează sîngele (vorba-vine, căci n-o prea fac de voie ci de nevoie) pentru propășirea societății. Altfel, scena
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cămașa Ildiko Juverdeanu Jocul de cuvinte care minimalizează, neagă, reneagă mucalit și Împletește sugestii care culminează cu acel nici care inversează brusc, În final, sensurile este tehnica subtilă care dă Întreaga valoare a poemului. Nu contează cui Îi sînt adresate spusele, poate e doar un monolog concluziv la spartul nunții, În cămară. Primul vers evocă vara și, prin urmare, la impactul cu cele ce urmează, arșița, ardoarea - acum Însă sfîrșite. Ultimul, lipsa firească a cămășii În asemenea Împrejurări. Versul din mijloc
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Waltz ne îngăduie doar să prezicem că alianțele se vor forma. Luarea în considerare a coalizării, a intereselor și a altor variabile de proces ne îngăduie să prezicem care anume alianțe sunt probabile pe viitor și care nu. Dacă, după spusele lui Waltz, structurile sistemului nu fac altceva decât să dea formă și să impulsioneze, variabilele de proces dau un impuls mai hotărât" (Snyder 1997:32). Costul este totuși reprezentat de mai marea complexitate și de generalitatea mai scăzută. O profunzime
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
semnificativ diferite" (1998a: 33). Într-adevăr, concluzia acestei analize este că războiul din Bosnia poate fi cunoscut doar prin înțelegerea perspectivelor. În absența unui sistem de referințe universal sau a unei perspective atotcuprinzătoare, ramânem cu o pluralitate de perspective. Potrivit spuselor lui Nietzsche (1969: III, 12): Nu există decât vedere din perspectivă, decât "cunoaștere" din perspectivă." Ideea modernă, sau idealul modern, de existență a unei perspective obiective și atotcuprinzătoare este înlocuită în postmodernism de ideea lui Nietzsche conform cărei întotdeauna există
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Conservator, monopolizând scena politică românească de-a lungul istoirei recente, a comis o serie întreagă de erori, Eminescu se întreabă de ce adversarii săi nu evidențiază și meritele grupării lui Lascăr Catargiu: "Cine dar are gloria acestui bine, fiindcă, după chiar spusa Românului, pe acele timpuri (în acele secole cum zice) nu exista decât partid conservator?". Și apoi, cu o inocență perfidă: "Oare era pe atunci vreun Brătianu misterios, vreun Rosetti legendar cărora li s-ar putea atribui victoriile și gloria unui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ține loc de calitate: eticheta bună în trebile de societate nu acoperă golul unui text". În afara citării adverse, ca unul dintre cele mai eficiente mijloace de respingere, Arghezi uzează, în acest text, de citat, ca probă de autoritate. Astfel, invocarea spuselor unei personalități funcționează ca puternic argument pro-domo, care se poate substitui, cu succes, oricărui raționament demonstrativ. Celebra remarcă a lui Ibrăileanu: "până la Arghezi s-a scris într-un fel, iar de la Arghezi încoace se scrie într-alt fel", condensează, într-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Duras, dacii, Încercând să Îndepărteze amenințarea, trec Dunărea și pătrund În Moesia, În iarna anului 85-86. Împăratul Domițian, sosit În grabă, restabilește situația și se pregătește să invadeze Dacia. În fața acestui pericol, bătrânul Duras cedează tronul lui Decebal. Acesta, potrivit spuselor istoricului Cassius Dio „ era priceput În ale războiului și iscusit la faptă, știind când să năvălească și când să se retragă la timp, meșter a Întinde curse, viteaz În luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
a antibioticelor. Pe parcursul câtorva zeci de ani postbelici s-a impus ideea atotputerniciei medicinei. Realizarea (în 1967) a primului transplant de inimă a consolidat acest sentiment care rămâne și astăzi deși știm că eficacitatea medicinei are și limite ... La cele spuse ar trebui să adăugăm și influența preocupării statului pentru sănătate. Preocuparea statului pentru sănătatea populației este și o dovadă a ... patriotismului său (națiunea trebuie să fie sănătoasă în caz de război). Puterea publică și-a asumat treptat lupta împotriva numeroaselor
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
abordată. Gradul de profunzime al observațiilor depinde de interesul cercetătorului. Dacă vrea să afle regimul zilnic al copilului, trebuie să ia note mai detaliate, deci să facă observații meticuloase. Trebuie să rețină și ce spun persoanele, dar nu ca și cum cele spuse ar fi fapte. Cercetătorul participă în contextul socio-cultural al unei familii, comunități sau instituții și observă funcționarea acestora, viața de zi cu zi. Trăind experiențele, învățînd limba și sensul dat cuvintelor de către cei direct implicați, poate înțelege sociocultura lor. Poate
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
mai e credință. Fericiți sunt, așadar, cei care n-au văzut și au crezut (In. 20, 29). Chemările sirenelor, având o putere supraomenească, umpleau de mirare pe cei care treceau pe lângă ele și-i făceau să primească, fără să vrea, spusele lor”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a II-a, cap. II, 8.4., 9.1.-9.7., în PSB, vol. 5, p. 118) „Căci credința este acceptarea de bună voie a unui lucru puternic prin el însuși. Și cine poate fi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Gorgias, 456 A). Cel mai bun lucru nu-i nici războiul, nici răscoala, spune Platon; urât lucru este să ai nevoie de ele; cel mai bun lucru este pacea unora cu alții și bunăvoința (Ibidem, I, 628 C). Din cele spuse se vede că, după Platon, cea mai mare dorință a unui om trebuie să fie dorința de a avea pace, iar credința, mama virtuților, este cea mai mare virtute”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a II-a, cap. V, 23.3
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]