38,669 matches
-
împlinit un an și cu vocea care-i inspira bunicului un viitor seminarist, îi tot plimba pe prietenii lui cu bărcuța prin cada de baie, arbitra partidele lor de polo jucate cu mingile mele de ping-pong, se scufunda cu nasul strâns între degete pentru a-i înveseli și a le da prilejul să ghicească cât își va ține respirația, le înlesnea prin intermediul dușului orice legătură telefonică, îi implica în lupte deloc sângeroase între soldăței de plastic, se folosea de aptitudinile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
curcubeului, nu sunt alge unduitoare, nici sirene, nici comori risipite pe nisip, fundul e mâlos și vrea să-mi înghită picioarele, apa e ca noroiul sau ca pământul galben și e peste tot, în stânga, în dreapta, deasupra, o apă care mă strânge, mă ține, îmi apasă obrajii umflați, îmi înmoaie brațele, îmi împinge în jos capul care se zbate să ajungă sus. Și mă sufoc și cred că țip, dar nu țip, pentru că am gura închisă sau am avut-o închisă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mama, a ieșit din baie, udă, doar cu un prosop în jurul corpului. Eu încercam să le spun despre djini (ca să înțeleagă), bolboroseam, tremuram și mă încurcam în cuvinte, ne clătinam toți trei ca pe-o corabie în furtună, mama mă strângea la piept, mă mângâia pe păr, a înțeles deodată ce era cu djinii și mi-a zis că e cutremur. Era cutremur, știți, un mare cutremur și, când am aflat asta, m-am liniștit. Tata se trezise de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
carte capitolul cinci, unde eu redevine tu, iar eu nu mă mai bag unde nu-mi fierbe oala și toate astea ca să te pipăi și să urlu: ai fost!, moașă-sa pe gheață, cumva trebuie să mă ierți, să mă strângi în brațe și să-mi zici noi, măcar pentru ca lumea să ofteze să aplaude și să strige bis mai vrem, vai ce frumos, măcar pentru fratele nostru mai mare, Filip, pentru tristețea care trebuie să-l fi cuprins la moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a mai deschis o singură dată ochii, mari, uriași, înghețați, ne-am întâlnit pupile în pupile când medicul i-a înfipt seringa cu stricnină în inimă și când inima ei n-a mai ticăit ca un ceas de bucătărie. Tata strângea fise de trei lei într-o sticlă de lapte. Dar mai strângea el și alți bani, de care noi nu știam mare lucru, pentru că nu s-a prea bucurat când o barză ciudățică s-a oprit la mama în burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
întâlnit pupile în pupile când medicul i-a înfipt seringa cu stricnină în inimă și când inima ei n-a mai ticăit ca un ceas de bucătărie. Tata strângea fise de trei lei într-o sticlă de lapte. Dar mai strângea el și alți bani, de care noi nu știam mare lucru, pentru că nu s-a prea bucurat când o barză ciudățică s-a oprit la mama în burtă și s-a pus pe clocit. Atunci am aflat că tata își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iar eu eram șoim și zburam deasupra ceții, cu patria n-aveam pe atunci nici o treabă, ceața se strecurase cumva pe sub ușa noastră, continua și pe scara blocului, nici nu m-a lăsat să văd dacă Filip plângea, dacă îl strângea pe Matei cel de jos de mână sau căldura pe care o simțeam venea din altă parte, de unde Dumnezeu putea să vină?, treptele bufneau sub pașii lor, Filip și Matei, iar apoi, nu știu, poate noaptea de afară, poate felinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de-aia, când am țipat ca din gură de șarpe la o petrecere de familie, nimeni nu înțelegea ce-am pățit. Sorbisem pe ascuns dintr-un păhărel găsit pe marginea unui birou, după care fugisem în camera în care erau strânși cu toții, uluit și îngrozit, convins că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui montan și i-am devenit un discipol dăruit. Pe coastele noroioase sau înghețate, unde alunecam și cădeam pe rând, cântam din tot pieptul (Dăăăm cu fuuundul de pămââânt/ Văleeeleuuu/ Văleleu!); pe culmile de unde zarea putea fi pipăită, mângâiată sau strânsă în pumn, el deschidea un duet (Bună ziuaaa, doamnăăă Simaaa/ Te rog să-mi spui, te rog să-mi spui, unde-i latrinaaa/ Căci eu nu știuuu ce să faaaaac/ Dar îmi vineee să mă... pliiiiimb) și eu îl încheiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ciudat, în care nu puteam vorbi, nu puteam face nimic, era de parcă nu eu l-aș fi visat pe el, ci el pe mine, cu chiu cu vai, am reușit să-l opresc puțin din scris atât cât să-l strâng tare, tare de tot la piept și să scâncesc încet, șoptit, Matei. 12. Lui Tudor Vladimirescu, cu uimire și presupuneri Dacă pantalonii de uniformă stau ghem pe calorifer și haina atârnă de încuietoarea ferestrei, dacă un papuc e în holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fapt, Ramona. Dar, pentru a afla asta, a fost nevoie ca un camion cu cabină albastră să intre în curtea grădiniței și să verse patru tone de cărbuni sub un plop, ca o sută de copii în șorțulețe să se strângă în jurul cărbunilor și să-și imagineze că a aterizat avionul prezidențial, ca eu și Ramona, după ce ne cocoțaserăm în vârful grămezii de sub plop, să coborâm agale treptele avionului, fericiți, făcând cu mâna mulțimii care ne ovaționa frenetic. 2. vasele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a șasea, înnebunit de-un joc secret, cu care ne umpleam serile în dormitor, după ce aprindeam focul în sobă cu bucăți de burete smulse din perne. Pe rând, fiecare dintre noi respira adânc, foarte adânc, de douăsprezece ori, apoi era strâns puternic de plex, până își pierdea cunoștința. În mai puțin de-un minut, visam lucruri fantastice, cu o intensitate și o claritate de necrezut. La trezire, unul câte unul descriam amănunțit ce-am văzut în lumea aia paralelă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fața la o înălțime rezonabilă față de pământ, cât să-l facă accesibil unei directe clare, din rărunchi, care-l termina. Au fost cele mai frumoase meciuri de box pe care le-am văzut în viața mea, mai ales că se strângeau zeci de spectatori, care nu făceau pariuri, dar chibițau cu suflet. În rest, într-o duminică în care familia Pascu era la mare și ceilalți locatari din D 13 erau acasă și căscau gura la ferestre, la ei, la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atît de prezente ! Însă, vai, În realitate, toate acestea erau doar niște simple bule de aer, și fiecare dintre ele o nouă iluzie. Fiecare dintre aceste fraze, atît de pline de promisiuni, era ca o cutie de cadou frumos Împachetată, strînsă cu ardoare la piept de mîna nerăbdătoare a unui copil, o cutie ce nu conține nimic altceva decît pietriș și bucățele de gunoi, deși zornăia, vai, atît de ademenitor. El credea că sînt dulciuri ! Eu am crezut că e literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
devreme. În afara cetelor de marinari din ușile barurilor, adesea nu mai era nimeni În jur după ora unsprezece. Erau tot mai multe geamuri sparte, care de multe ori rămîneau așa ori erau Înlocuite cu placaje. În fața unor magazine, gunoiul se strîngea pe alei sau chiar pe trotuare. Mașinile erau abandonate lîngă bordură, de unde erau apoi făcute bucăți de scormonitorii prin gunoaie, iar clădirile de cărămidă Însele aveau un aer scofîlcit, de bătrînețe, de parcă, asemeni celor În vîrstă, oameni ori șobolani, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și o gură foarte mică, pe care și-o făcea pungă atunci cînd asculta. Pune-i o Întrebare, Întreabă-l dacă are Dombey și fiul ori Viața Mariannei de Marivaux tradusă În engleză și uită-te la el cum Își strînge buzele. E ca și cum ai strînge șnurul unui săculeț sau ai atinge o actinie. Și, indiferent cît de banală e Întrebarea - „Cine a scris Război și pace ?” sau „Unde e toaleta?” - el Își Înclina ușor capul, În așa fel Încît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe care și-o făcea pungă atunci cînd asculta. Pune-i o Întrebare, Întreabă-l dacă are Dombey și fiul ori Viața Mariannei de Marivaux tradusă În engleză și uită-te la el cum Își strînge buzele. E ca și cum ai strînge șnurul unui săculeț sau ai atinge o actinie. Și, indiferent cît de banală e Întrebarea - „Cine a scris Război și pace ?” sau „Unde e toaleta?” - el Își Înclina ușor capul, În așa fel Încît să se uite la tine peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de prima tinerețe și m-am gîndit că ar face bine să se grăbească dacă vrea să devină faimos. Atît de burghez eram. Era singurul bărbat pe care-l văzusem cu plete pînă la umeri. Avea părul cărunt, rărit și strîns În creștet cu o bandană albastră, cum și-l prindeau indienii. Altfel, nu arăta deloc ca un indian. Numele lui era Jerry Magoon. Era un tip mic și Îndesat, cu capul mare. Avea nasul mic, de irlandez, o mustață lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
marele poet, murind. Apollinaire, delirînd, murind. Proust, ochi frumoși pe chipul zbîrcit, murind. Joyce murind la Zurich. Stevenson murind În Samoa. Marlowe murind, asasinat. Îmi părea rău că nu e nimeni să mă vadă. Fluturii cei frumoși aveau să-și strîngă aripile și eu aveam să mor, ca orice alt șobolan. Am dormit mult timp. Și, cînd m-am trezit, nu mă aflam În rai, În afară de cazul În care raiul nu este un loc prăfuit dintre două grinzi de lemn. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am reușit să-mi scot capul din strînsoare afară, la aer proaspăt. În timp ce trăgeam cu nesaț aerul În piept, am văzut un cer traversat de cabluri electrice, abia ițindu-se deasupra clădirilor. Am mai tras de un alt pliu, l-am strîns bine cu lăbuța și am văzut mașinile pe lîngă care treceam și care treceau pe lîngă noi pe partea opusă a carosabilului. Răsucindu-mi capul spre spate, m-am uitat la cerul de deasupra și apoi, undeva mai În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
oprit brusc. Liniștea s-a pogorît violent peste lume și pereții au reapărut, Înconjurîndu-ne. Ea s-a lăsat spre spate, pe pat. RÎdea, Încă ținîndu-mă strîns. Îi simțeam pieptul ridicîndu-i-se și coborînd. Și i-am simțit degetele cu care mă strîngea de spate relaxîndu-i-se și, cînd am ridicat privirea, am văzut că avea ochii Închiși. M-am extras din strînsoarea ei și m-am furișat spre chipul ei, mirosindu-i gîtul și apoi respirația caldă. Pe buza superioară Îi luceau mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dealul pe Cornhill, cu șenilele de oțel țăcănind amenințător. M-am cocoțat pe fotoliu și m-am Întins pe spate, cu toate cele patru picioare În aer. Am Închis ochii. Am făcut mai mult decît să-i Închid, i-am strîns tare de tot. Mi-am scos telescopul minuscul și am căutat-o pe mama. Am Început să spun povestea vieții mele. Începea așa : „Aceasta este cea mai tristă poveste pe care am auzit-o vreodată”. Am stat așa toată dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
greu ca plumbul. — Ba din contră, e făcut cu ouă adevărate. Grăsana rîse batjocoritor și porni spre taraba unde se vindeau articole de Îmbrăcăminte. Arthur Rowe simți din nou o tăcere ciudată, În clipa cînd i se Înmînă cozonacul. Se strînseseră toți În jurul lui și-l priveau: trei doamne de vîrstă mijlocie și pastorul, care părăsise eșichierul; apoi, ridicînd privirea, băgă de seamă că perdeaua de la cortul ghicitoarei era ridicată și că doamna Bellairs se uita și ea. Arthur Rowe ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lăsăm baltă și să mai beau o ceașcă de ceai. Mă duc după ceainic. — Nu te osteni. Aș vrea să discutăm... N-a mai rămas nimic de discutat. Și nu-i nici o osteneală. Străinul Își curăța unghiile, sub care se strînseseră coji de mătreață. — Va să zică, nu mai are rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut nici un rost. — În cazul ăsta... Dar se opri, auzind huruitul din ce În ce mai apropiat al unui avion. Undeva departe, În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de cînd cu carnetele e identitate. Oamenii nu mai Îndrăznesc să se ducă la hotel, ca pe vremuri. Iar doar pe baza unei mașini nu se poate dovedi nimic. — Îmi Închipui că-ți vine destul de greu. Nu putem rezista decît strîngînd cureaua, stînd cuminți la colț pînă la Încheierea păcii. Apoi o avalanșă de divorțuri și logodne desfăcute! Ținînd sticla În mînă, domnul Rennit părea să privească viitorul cu un optimism prudent. — Mă scuzi că te servesc Într-o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]