4,124 matches
-
Începu să aștepte. Purta o rochie turcoaz, lungă, cu guler Înalt, ușor scrobit. Lola, ești de-a dreptul fermecătoare...!, i-am strigat cu același ton pe care-l foloseau navigatorii când descopereau un pământ nou. Mi-a surâs aproape imperceptibil, strivindu-și galeș pleoapele și ascunzând pentru o clipă ochii ei vrăjitori de peruzea. Astăzi, Lola Jo, am să-ți povestesc o Întâmplare ciudată, o Întâmplare care ar putea părea neverosimilă, petrecută În copilărie, când mă aflam la bunici. Bunicii mei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să respir. Broboane de transpirație Îmi inundară gâtul, fața, privirea și un clei Înecăcios simțeam În gâtul uscat. Distingeam zgomote de sticlă spartă, mobilă răsturnată, nechezaturi și bufnituri. Dezechilibrat, am căzut sfârșit Între picioarele lor. Mă durea Întreg corpul. Eram strivit. Aveam sentimentul că mă descompun câte puțin, că mă părăsește fiecare părticică a corpului. Fiecare atom. Deveneam o masă vâscoasă care, frământată, lovită, se disipa treptat. Nu-mi mai aparțineam. Eram al lor. Pulverizat. Anulat. Inexistent... M-am trezit foarte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
asupra mobilierului. Țin doar să vă spun că patul era din lemn masiv, imens, cu o saltea foarte groasă, acoperită cu lenjerie de mătase Înflorată. M-am dezbrăcat În câteva clipe și am fost În așternut. Lola mă privea languros, strivind mereu Între pleoape luminița aceea vie, care i se zbătea nestatornic În ochi. A atins ușor Întrerupătorul, lăsând să domnească Întunericul deplin. Am auzit foșnetul (ah, Înfiorătorul, perversul foșnet) pe care-l face o rochie ce alunecă de-a lungul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prea tare, or să arate ca niște grăsane care fac plecăciuni grațioase, cu rânduri de foitaj dând pe dinafară În părți și fructe care ies prin cocă. În schimb, cu o mișcare descendentă fermă (imaginați-vă presiunea necesară pentru a strivi un gândac mic), puteți provoca o ușoară alunecare de teren fărâmicioasă care va da foitajului un aspect plăcut de prăjitură făcută În casă. Iar obiectivul meu În cazul de față este tocmai acest aspect de prăjitură făcută În casă. Nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
șase de ani. —Marți fac treizeci și șapte chiar. — Păi, nu prea mai ai timp. — O să scap de el. —Bine. —Ce e? — Nimic. Știu eu ce-nseamnă „nimic“ la tine, Kate. Cred că s-ar putea să regreți, atâta tot. Strivește mucul de țigară și-și aprinde alta. —E un loc În Hammersmith. Nu e ieftin, dar le fac foarte târziu, fără Întrebări. —Bine. O să vin cu tine. Nu. — Nu te las să te duci singură. Nu e o petrecere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Bastilia ce cade Și poporul muge falnic, ca un ocean trezit; Sfarmă tot și pe-a lui valuri, ce le urcă cu mândrie, El înalță firi cumplite, cari-l duc, o vijelie, Să îngroape sub ruine, ce-n picioare a strivit. Și prin negrele icoane unor zile fără frâuri, Unde viața e-o scîntee, unde sânge curge-n râuri, Palid, adâncit, sinistru, trece tigrul Robespierre; Și privirea-i sângeroasă s-alintează ca spre pândă; Căci ce scrie e-o sentință, ce gândește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
două faruri la mașină, sub forma unor superbe flori de bostan, pudrate admirabil cu portocaliu. Uneori, solicita doar o mică reducere de viteză care să-i permită autoservirea, din mersul mașinii, a unei tulpini de mărar (răsărit aiurea prin porumb), strivind-o cu dințișorii săi ascuțiți, savurându-i suculența și gustul dulce-acrișor. Alte ori, vara, mergea cu cele două fete ale Ochenoaiei la Coada-Bălții, pentru Va, un loc mirific, unde minunile se țineau lanț, emoțiile o luau razna, inima Își accelera
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Isidor Ochiană, bunicul rămas necunoscut lui Va, fusese un om așezat și domol, interiorizat și cu aplecare spre Învățătură, s-a Îndreptat spre mai puțin costisitoarea școala a CFR-ului, lucrând printre liniile de cale ferată și murind Între acestea, strivit Între tampoanele celor două vagoane ucigașe a unui tren În formare. Ochenoaia nu s-a recăsătorit niciodată, așa cum se destăinuia adesea celor câtorva prietene: Fa, nu mai vorbiți prostii, că eu am minte-n cap, nu ca voi! Omu’ care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În sens strict. Mai dădeau pe acolo din cînd În cînd. — Și tu erai acolo În seara incendiului? Erai acasă la ei? — Da! Începi să vorbești ca inspectorul Cabrera. Ultimul lucru pe care-l vrea un anchetator e adevărul. (Frank strivi țigara În scrumieră, arzîndu-și puțin degetele.) Uite ce-i, Îmi pare rău că au murit. A fost o tragedie. Rostise ultimele cuvinte fără emfază, pe acel ton pe care-l folosise cîndva cînd avea zece ani și intrase În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mărturie pentru el, nimeni dintre cei care lucrează pentru el. Doar un bătrîn avocat spaniol care deja a renunțat la orice speranță. — Domnule Prentice... I-am Înapoiat triunghiul de hîrtie, iar el a Încercat să-l Împăturească, apoi l-a strivit Între palme. — Frank nu se aștepta să ne ducem acolo. De fapt, i-a spus domnului Hennessy că vrea să ne ținem deoparte. Și, În afară de asta, a pledat vinovat. Dar tu nu crezi asta, nu? — Nimeni nu crede. Dar... a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gravidă, s-a dus să stea la familia Hollinger... Dar n-am vrut să moară. Trebuia să se salveze pe scara de urgență. Dar focul a fost prea puternic. A smuls banda galbenă a poliției de pe ferestrele Jaguarului și-a strivit-o În pumn. L-am lăsat baltă și m-am Întors către Paula. — Dar tu? Ea strînse din buze, parcă ÎncăpățînÎndu-se să nu dea drumul la cuvinte. — Mie nu mi-au zis ce plănuiseră... Am crezut că-i vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dreapta lui sunt soldați uimiți pentru o clipă, ca și împăratul, de demnitatea și de splendorile ostaticelor persane, care mătură praful cu marginile brocarturilor pe sub care au îngenuncheat. Pentru Omar, era doar o scenă de fast, pe care mulțimea a strivit-o sub tălpi. Între îngâmfarea macedoneanului și încăpățânarea speriată a reginei abandonate, învingătoare e turma de mercenari și soldați, de valeți și oameni de curte, adunați sub arcadele loggiei albe, care strălucește în lumina necruțătoare și pe sub care se vede
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Abia îngânase, ca să nu rupă vraja. Erau în mansardă și locul lui de dormit era al unui om singur. Femeia îi ocupase tot patul, deși se gândi că va adormi cu plăcere în culcușul în care ea stătuse pe burtă, strivindu-și sânii de așternut și înălțându-și, pe rând, câte o talpă înspre tavan. Ea îi alesese perdelele și îi comandase obloane de lemn care, vara, se trăgeau pe ferestre. Tot ea îi ceruse prietenului Godun să elibereze o chicinetă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nerușinarea. Era sigură că nici fiu-său nu se pipăise așa cu vreo fată, precum ei doi în depozitul de cașmiruri. Era magazinul mătușă-sii, cu care devenise complice, ca între ele, femeile. Pân’ la urmă, Leclerc o pătrunsese acolo, strivindu-i spatele de baloții de stofă și ținând-o pe pieptul lui, care tremura convulsiv și care, la urmă, se umezise. Se îndrăgosti și mai mult de corpul lui transpirat sub cămașa descheiată la nasturi și de gura lui cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fără să mai știe prea bine cât și ce mai era în el asta. Ce nu regăsise în Europa de Est erau doar covoarele și, în afară de Soarele nopții, care îl însoțea ca o luntre cârpită, totul era ață și plastic, și simboluri strivite sub încercarea de-a fi modern. N-avea rost să te-nverșunezi: lumea se schimba cu repeziciune, fără să cunoască încotro e drumul. Uneori reușea să rămână cu ceilalți și să țină direcția, ca într-o banchiză de pești, însă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că un fel nou de-a cunoaște creștea în el. Limuzina lucioasă a dentistului, spălată și nouă precum jucăria unui copil, se izbise de tren, fiindcă ignorase semnalul. Parcă Max orbise, nu el, locomotiva îl luase în plin și-l strivise ca pe o cutie de bere. Acum el zăcea ca o grămadă de dinți dintr-un maldăr de fiare și Omar se îndepărtă bâjbâind, pentru că oricum aveau să-l ajungă vești mai rele decât ar fi vrut. Abia cu prilejul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
arăt. M-am mărginit să cârtesc în șoaptă și unele lucruri n-am îndrăznit să le spun nimănui. Le-am ferecat în mine cu spaima de a nu mă da de gol. Dacă m-ar fi bănuit, m-ar fi strivit ca pe o râmă. Nici măcar un proces nu s-ar fi obosit să organizeze. Ce eram eu? Un nimeni. Nu reprezentam un pericol ca tine. Și tocmai pentru că sufletul meu era închircit de frică, te-am admirat de-a lungul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
polemica s-a încheiat în favoarea lor. Dar devenea, astfel, extrem de limpede că nu mai dispuneau de nici un argument. Tot ce mai puteau face era să mă amenințe cu rugul. Confruntarea intra pe alt teren. Eram singur contra unui tăvălug, care strivește orice împotrivire. ― Și ai fost convins că era înțelept să fii prudent. ― În Euripide am citit ceva asemănător. ― Eu aș putea să-ți reproduc ceva din Machiavelli: "Prudenții știu totdeauna să-și facă un merit din actele la care viața
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai întîlnisem niciodată. Mi-a răspuns abia atunci: "Nu e ușor începutul unei înțelepciuni." XLIII ― Parcă ai trăit aevea toate astea. ― Le-am trăit, într-adevăr. Am văzut și niște șerpi dormind pe stânci calde și am vrut să le strivesc capetele cu o piatră. Un necunoscut m-a oprit. "Mai bine pune-i să abjure, Galilei". Am crezut că-și bătea joc de mine. "Cum adică, să abjure?" "Adică să-și contrazică menirea." " Dar de ce să mai pierd vremea? am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
înălțat, poate... ― Cum așa? ― Înainte, eram convins că totul mi se cuvine și nu vedeam nici o limită a geniului meu. Cele întîmplate m-au scos din asta și m-au ridicat la calitatea de om. Inchiziția e o mașină de strivit suflete . În fața ei, am descoperit, o dată cu spaima de moarte, lucruri despre care nu știam nimic, melancolia, îndoiala, regretul, slăbiciunea, disperarea... Niciodată nu-mi trecuse prin minte că se poate iubi cu deznădejde și că tocmai deznădejdea e semnul cel mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
câtă vreme un singur om spune adevărul. ― Numai că nu e simplu. Nu e deloc simplu. Am iubit aceste coline când nu știam că voi avea nevoie de ele, dar la Inchiziție eram un om în fata unei mașini de strivit suflete. ― Ai fost mai mult decât atât, Galilei. Tu ești problema fiecărui om care se teme. Sau care va ajunge, într-o zi, să se teamă, după ce s-a amăgit că el nu va fi niciodată amenințat. ― Nu știu dacă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de la gât al cămășii, se ridica de pe scaun și spunea făcând semnul crucii: - Dă-mi, Doamne, și mâine ce mi-ai dat azi! Apoi se așeza. Chipul i se lumina puțin. Îi aducea ciorba acră și fierbinte, în care el strivea ardei verzi, iuti și parfumați. Sorbind adânc din lingura lată, se scutura de plăcere. 95 - Bună? îl întreba. - Bună, mormăia. Când golea farfuria, cerea iar: - Mai dă-mi! Îi aducea încă o porție. Apuca feliile de mămăligă tăiate cu firul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și-o mușcă dornic de țâțe. - Stai! se împotrivi Didina. -Nu. - Să închid ușa. 297 Stăpânul o lovi cu sete peste fată de două ori. Ea nu scoase nici un cuvintel. Îl primi așa cum era, sălbatic și nedomolit. Simți cum o strivește și o înăbușă. Vru să nu strige, să n-o audă celălalt, dar nu mai putu... Ca turbatul a fost Bozoncea săptămâna aia. Ședea numa-n cîr-ciumi, cu lăutarii alături. Bea și nu se cunoștea. Zvârlea cu banii, parcă-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care o consideră, firește, drept mobil al acțiunilor lor. În acest punct, ambii sfidează reproșul moraliștilor, care condamnă vanitatea În loc să o claseze și să o absolve. Dar de ce să te miri, când te gândești că sentimentul cu pricina a fost strivit de 1.800 de ani sub ideea creștină a disprețului lumii, idee ce mai domnește Încă până și În cele mai puțin creștine firi? De altfel, oamenii de spirit nu păstrează, oare, aproape toți, În gândire o anume prejudecată, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de George Selwyn - unul dintre aștrii modei, pe care Brummell avea să-l stingă. Averea, relativ considerabilă, nu era totuși la Înălțimea poziției sale. Alții, destul de mulți printre acei fii de lorzi și nababi, trăiau Într-un lux care-l strivea pe al său, dacă niște obiecte pot strivi inteligența Însăși. Căci luxul lui Brummell era mai curând inteligent decât strălucitor: Încă o dovadă a siguranței de sine a acestui spirit care lăsa purpuriul aprins pentru neciopliți și a inventat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]