4,034 matches
-
durere ascuțită o sfâșie fără veste". "Începu să geamă, frântă în brațele lui, în timp ce el o poseda sălbatic". Din cele petrecute după aceea, Jeanne nu-și mai amintește nimic, căci "își pierduse capul". "I se păru doar că el îi strivise buzele cu o grindină de mici sărutări recunoscătoare". Apoi el mai încercă de câteva ori să se apropie, dar ea se împotrivi îngrozită. Se zbătu, iar când "întâlni pe pieptul lui același păr des pe care-l simțise mai înainte
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ochii lui care-i erau atât de dragi, si simțea că are o adevărată slăbiciune pentru el, ca o ironie a sorții. Îi spuse categorica: -Tot te mai iubesc! -Dovedește-o, zise el. Se auzi un murmur ușor, apoi el îi strivi din nou buzele în sărutări fierbinți, vrând parcă să pecetluiască pe veci legătură strânsă dintre ei. Nu avea argumente căƒ Lăură îl înșelase. Putea elimina cu ușurință bănuielile unor legături amoroase ,,de ocazie" ale Laurei, dar nu putea să nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
al poeziei În tuse suprapuse, un palimpsest al succesivităților răsfrânte. Din obiect pur al căutărilor, poezia devine ea Însăși căutare a elementelor pure din straturile existenței: ,,Plâns ritual În speranța/ În vers, alergare spre suflet;/ Pustiu spre pustiu/ Distruge pasărea/ Strivesc neputincios aparențele./ Pășesc În amăgire/ Mai caut,/ Viermele inocentei/ Prețioasele Întrebări/ Adun ce a mai rămas/ Să pun pe foc”... (,,Parabolă”). Alină Tăcu optează pentru experimentul poetic desfășurat În spațiul originar, adoptând, uneori, În formă, translația către un postmodernism de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
atâta primăvară În privirea ta! M-ai prins de mână și mi-ai făcut semn să te urmez. Alături de tine am colindat locuri prin care nu mai fusesem niciodată. Pe unde treceam, găseam Incrustat doar numele tău, iarbă care se strivea sub piciorul meu șoptea numele tău, vântul șuiera printre copaci numele tău. S-a Inserat și printre crengile castanilor priveam cerul. Că Într-o expoziție numele tău apăru pe cer - lozinca pentru eternitate. Am vrut să te strig, să-ți
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
asimptota la suflet, iar sărutul un triunghi Înscris cercului din buzele tale. Să-mi fie coasta tangenta la vânt și trupul dreptunghi fără centru, doar cu un punct de echilibru În suflet. Iar lumea, lumea să fie o roată ce strivește sub ea destinele noastre și pierde din când În când câte un fir. Sufletul tău, iubite... sufletul tău să fie o sferă, iar eu să alunec când pe stânga, când pe dreapta, niciodată spre centru, niciodată În colț”... O proza
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ROMÂNIEI Municipiul Iași a rămas cel mai bolșevizat segment al sud-estului Europei. În această parte a lumii, Într-un gulag eufemizat, după 16 ani de la sângeroasă Revoluție anticomunista, trei oameni, trei vieți sunt interzise de la cele mai elementare drepturi, sunt strivite sub comenzile mute ale circularei ultrasecrete nr. 03/2.6.ĂĂ/CC.113, poziția 40, cu dezinvoltura traficanților de marfă ieftină - viața de om. Acest halou vitriolant care ne Învăluie, emană de la răsfățatul tripourilor pesediste, Constantin Simirad, un duh malefic
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
asta era marea ei bunătate... Îmi cumpăra multe din flecuștețele pe care voi, copiii, le făceați din scoici, deși se vedea bine că nu se înnebunea după ele..." " Da, Silvia e bunătatea întruchipată. Și-a pierdut soțul într-un accident, strivit de o locomotivă. Acum ea și mama stau împreună de bine, de rău, cu pensiile lor mici, de reversiune..." Și ceilalți, știi ceva despre ceilalți?" "Grigore ne scrie din când în când." "Unde e?" "La Brăila. A ținut acolo o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de o rachetă nucleară. Cade pe spate, într-o străfulgerare de stele verzi, și ceafa îi saltă pe caldarâm scoțând un zgomot sec. Ca și când căpățâna i-ar fi fost goală. Înainte de a-și pierde cunoștința, se simte decolând, cu pieptul strivit de două obiecte fierbinți, neidentificate. La bordul unei farfurii zburătoare, desigur. În cosmos! Unde sunt?", întreabă, trezindu-se pe o planetă necunoscută, locuită de un puternic iz de usturoi, a cărui sursă se dovedește a fi respirația unui extraterestru aplecat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ar ezita să le ia drept sâni. Își întinde mâna să pipăie sferele care dansează nepăsătoare sub pulovărul gri, contaminat cu albastru: dacă temperatura li se dovedește anormal de ridicată, sunt cu siguranță cele două obiecte neidentificate care i-au strivit pieptul în momentul decolării. Vai! sferele dansează prea departe, oricum, nu la îndemâna lui, s-ar putea de altfel să fi pierdut, în timpul deplasării în spațiu, simțul distanței. "Ehh", face el, și acest sunet abia articulat provoacă rumoare în asistență: "Vorbește
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
abătut toată viața. Are mereu în inimă și pe buze Rugăciunea lui Iisus care îi dă putere. Chiar și așa, cu eforturi uriașe în care era mereu prinsă întreaga comunitate de ucenici, obștea paisiană se regăsește cu timpul atât de strivită sub birurile impuse de otomani mănăstirilor din Sfântul Munte, încât însăși supraviețuirea ei biologică este pusă în pericol. Aflat din nou sub amenințarea unei puteri potrivnice Ortodoxiei Creștine, și purtând răspunderea nu doar pentru propriul suflet, ci și pentru viața
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Marcel Duchamp și Francis Picabia, la naștere mișcarea de revoltă cu numele de "dada", inspirată de primele bolboroseli ale copilăriei. Ideea de bază a acesteia este că arta și literatura ar trebui să ajute omul să-și regăsească spontaneitatea primitivă, strivită sau pervertită de civilizația industrială. Pentru aceasta trebuia să se rupă orice legătură cu cultura burgheză sau, și mai bine, aceasta să fie distrusă prin luarea ei în derîdere și prin provocările de orice fel, care să aibă ca scop
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
prin încercarea de a evada sub orice formă. Gustul pentru introspecție la baza căruia regăsim moda filosofici freudiste și influențele bergsoniene, se trage din această tendință generală de privilegiere a individului și a cunoașterii acestuia față de o lume care îl strivește și în care el nu se mai recunoaște. De aceste idei sînt legate în mod direct opera lui André Gide, cea a lui François Mauriac al cărui roman Thérèse Desqueyroux, publicat în 1924 este departe de a fi o simplă
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cu o precizie care înspăi-mîntă "moartea industrială" așa cum a observat-o el în abatoarele din Chicago, simbol al unei Americi a cărei evoluție o prefigurează pe cea a continentului european. Spaniolul Ortega Y Gasset descrie în Revolta maselor (1930), individul strivit de mecanismul social anonim, iar britanicul Aldous Huxley evocă în Cea mai bună dintre lumile posibile (1930) un viitor al uniformizării și manipulării maselor. Acestea sînt teme pe care realizatori de geniu ca germanul Fritz Lang (Mitropolis, 1926) și Charlie
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
comuniste să modifice ceva în legăturile acestora cu "marele frate". La sfîrșitul anilor 1960 și la începutul deceniului următor, un mare val contestatar la amploare în democrațiile populare, care culminează cu "Primăvara de la Praga" din 1968. Dar și acesta este strivit prin forță, însă jocul forțelor centrifuge face din ce în ce mai dificilă ținerea sub control de către URSS a "destinderii" inițiate de Satlin imediat după al doilea război mondial. Avatarurile destabilizării (1953-1956) Din 1953 pînă în 1955, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
este greu de pronunțat. El descoperă "caracterele irepresibile" ale unor necuvântătoare. Gâștele sunt înțelepte, câinele e cu sufletul de aur, cu auzul fin și nas infailibil, delfinul este sensibil și inteligent, calul elegant și nerăzbunător, elefantul milos până a nu strivi nicio insectă sub picioarele lui uriașe etc. La urma urmei, ce minunate modele de comportament și pentru oameni! 16 Există mereu în noi ceva orgolios, obscur și puțin comunicabil. Nu se găsesc cuvintele potrivite pentru a tălmăci bizara senzație din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de ucenici. Astfel ziua lucram iar seara învățam. În tot acest timp, am fost mereu alături de fratele meu Dionisie, amândoi ne-am comportat exemplar în toate privințele, altfel, cred că, în situația în care ne aflam, viața ne-ar fi strivit. Viața nu a fost deloc ușoară pentru mine, dar în schimb a fost dreaptă, ingratitudinea mea n-ar avea sens. Am plătit totul prin muncă, seriozitate, respect față de cine merita și o credință sinceră în Dumnezeu. Versurile poetului Vadim Tudor
CU PAŞAPORTUL ACASĂ, ÎN ŢARA MEA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Ilişiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1688]
-
a mormăit ceva, după răspunsul meu ferm și sigur, cum că merge să stingă restul de țigară... ,, Merg să arunc chiștocul și revin!’’ Face câțiva pași în noroiul din fața sa și calcă mucul țigării, cu multă îndârjire de parcă ar fi strivit un vierme. Deschid ușa, cu un scârțâit sâcâitor, intru cu pași mărunți și obosiți, mă așez într-un colț, așteptând să vină funcționarul înalt și cam burtos pentru vârsta sa. Da domnule...dați-mi documentul de identitate, vă rog...! Și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Credință, în ciuda incredibilei disproporții numerice Unsprezece bărbați împotriva tuturor. În ziua în care datorită persecuției izbucnite la Ierusalim au trebuit să se împrăștie, au simțit neîndoios neliniștea apăsătoare a izolării în mijlocul unei lumi întregi, complet ostile. În anumite momente, singurătatea strivește. Conștientizarea situației neplăcute a unei lumi în care cu greu poți afla vreun suflet care înțelege, e ceva ce te lasă fără cuvinte. Și totuși au crezut, au crezut cu fermitate și au acționat. 35 - III. Credință, în ciuda propriei ignoranțe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
așa se făcea că mâinile mele și-ale Oltei, sora mea, erau în fiecare toamnă, de culoarea castanelor coapte. Când ieșeam duminicile în sat, căutam să-mi ascund mâinile, căci nu mă simțeam bine cu ele, așa "întunecate". Mama ne strivea câte-o lămâie și ne punea să ne frecăm cu ea mâinile. Se mai limpezeau oarecum... dar nu de tot. Prea le intrase mustul în piele. Mama ne lua în derâdere. Halal, domnișoare, cu mâinile murdare! Toamna și până la recolta
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din belșug. Mama le dădea de sărbătorile de iarnă la urătorii mai mici și făceam prăjituri și torturi numai pe bază de nuci. Cu prunele aveam și mai mult de furcă. Se culegeam mai mult cu mâna, ca să nu le strivim și cum aveam mai mulți pruni, ne trebuiau câteva zile numai la cules. Vasile și Iliuță ne ajutau și la prune. Uneori mai veneau și fetele: Ileana și Valeria Veronei lui Bodașcă și Maria lui Iliuță. Eu mereu eram prezentă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
parcă într-o întrecere cu ele. Totul era așa de frumos! Și natura ținea cu noi. Perele mari, galbene și coapte erau parcă dintr-o pictură în ulei, pe pânză. Oltea era atentă, foarte grijulie, ca nu cumva să se strivească bunătate de pere. Tata a mai făcut rost de niște ziare și le-a aranjat în cutii, pe rafturile rămase goale din beci. Mama ne-a invitat pe toți la o gustare și am fost nevoiți, ca toți să-i
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ultimul rod al fărădelegilor tale! Simeon, care-o ținea pe fata leșinată În brațe, păși Înainte. Nu sunt războinic și nu-mi place să vărs sânge. Dar, dacă scapi de tovarășul meu, Îți jur pe mântuirea sufletului că te voi strivi eu! — Adelheid? Eglord se Îngălbeni recunoscând-o pe nefe ricita care pă rea moartă. Zâmbetul batjocoritor Îi pierise de pe buze. — O, nu, jur pe numele strămoșilor mei că nu sunt eu făptașul! Prieten ticălos și sperjur, știu de ce țineai cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apăruse dintr-odată Johannes, ca un Înger răzbunător: — Aici ți s-a sfârșit drumul, Satană blestemată. Ai Înfricoșat lumea cu fărădelegile tale. și acum l-ai ucis și pe bie tul tânăr! Trebuia să te zdrobesc Încă dinainte, să te strivesc cu mâinile goale! De data asta nu-mi mai scapi! Eglord ridică sabia să se apere, dar brațul de fier al cerșetorului i-l prinsese deja pe-al lui ca Într-un clește. Se auzi un pârâit și sabia Îi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un ritual sacru, la o comuniune în care bunicul se împărtășea din chiar trupul și sângele Mântuitorului. Mai punea puțină salină pe feliuțe, le rupea în două cu mâna-i tremurândă, apoi le introducea cu grijă în gură. Molfăia încet, strivind cu gingiile bucățelele de cartof: închidea ochii înghițind, apoi îi deschidea din nou și rămânea așa, cu privirile pierdute în gol. Astfel s-a consumat și ultima bucățică de cartof. Cu mâna dreaptă, bolnavă de Parkinson într-un stadiu avansat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui, ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și ia-r fi strivit în maxilarele lui redutabile. Apoi această stare epileptică încetă brusc. A auzit o voce, apoi niște pași grăbiți străbătând ograda. Voia să trăiască: ce era de făcut. Se agăța de ultima șansă, de ultima nădejde. Unde? Cum? A urmat, șontăcăind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]