4,463 matches
-
-l ajute și mîna liberă, dar cealaltă mînă n-a prins decît aerul, gata, pasărea zburase, cu rapiditatea aripilor ei acum lipsite de o pană. Pana era ușoară, lipsită de greutatea care își luase zborul. Pe vîrful penei era un strop de sînge, de un roșu aproape incolor, parcă era un stilou din care curgea cerneală roșie, dar stiloul nu scria prea bine, n-ar fi putut umple o pagină de caiet, cu atît mai puțin un rînd din zidul din spatele
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Cei mari au cărat farfuriile. Copiii au spălat vasele. O farfurie a fost cît pe ce să alunece din mîinile umede ale surioarei pentru a se face cioburi pe gresie, dar uite că Marcu a prins-o la timp. Un strop de grăsime a sărit pe cămașa lui Marcu. Fufa a vrut să-l ajute să i-o îndepărteze. Mă descurc și singur. Marcu și surioara s-au bătut cu apă și cu spuma de la detergentul de vase. Au rîs și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cu atenție locul. N-a mai găsit alta, cît a mîngîiat rogozul, stuful și mîlul. O broască a sărit foarte aproape de brațul lui și a simțit o atingere umedă, nu și-a dat seama dacă era pielea broaștei sau un strop de apă, și s-a temut să nu-i fi lăsat, în trecere, rîie. Barca și vîsla aparțineau cred-că ăluia cu cabana. Poate era un braconier sau ceva de genul. Sau poate unul de la hotel mai folosea din cînd în
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
se scurge, dialogul are note de profundă tristețe, presimțirea morții este anunțată de substantivul "liniște", de verbele "ascult", "picură", "aud", "bate", "curg", la prezent, și de unele verbe la viitor ("voi ciopli", "voi gusta"), de metafore: "limpezi depărtări", "zvonuri dulci", "stropi de liniște". Gorunul e un poem reflexiv, care valorifică tema naturii, cu meditația asupra trecerii timpului. Unele idei sunt de origine folclorică și sunt dezvoltate pe un fond melancolic. Amintind de Miorița și Mai am un singur dor, Gorunul se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dere. Decizia de a avea încredere în cineva trebuie luată în deplină conștiență și pentru o perioadă limitată de timp, dar fără să fie marcată de suspiciune. Nu poți spune cuiva: „După ce mi-ai făcut asta, nu mai am nici un strop de în cre dere în tine.“ Încrederea într-o persoană dragă trebuie ancorată în prezent, condiționată de faptele zilei respective, și nu garantată pe veșnicie. Atunci când știi că ai de pierdut foarte mult pierzându ți încrederea în cineva, trebuie să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ca aliment și în scop medicinal. Aceștia folosesc fructul sau frunzele la diverse preparate culinare tradiționale (supe), pentru a le conferi un gust amar sau acru. Pentru a diminua intensitatea amărelii, fructul sau frunzele sunt fierte în prealabil cu un strop de sare. Ceaiul din frunze, ca și fructul, sunt folosite pentru diabet și ca antiviral pentru pojar, hepatită și condiții de febră. Este folosit pentru tratarea diverselor răni, infecții externe și interne, precum și împotriva viermilor și paraziților intestinali. În medicina
MOMORDICA CHARANTIA Castravetele amar by Costel Vînătoru () [Corola-publishinghouse/Science/1709_a_92282]
-
noi, dacă totuși sufletul există!" Gustave Flaubert, Bouvard și Pécuchet La începutul anilor 1980, am traversat deșertul Sahara. În august, când canicula era în toi, într-un Peugeot 404 vechi, care nu mai avea mult și-și dădea duhul. Un strop de răgaz, și pacea serii care se lăsa peste deșert. Între Laghouat și Ghardaïa, la apus, sub un cer imens, în mijlocul unui ocean de nisip arzător, într-un peisaj lipsit parcă de orizont, pe un drumeag paralel cu asfaltul (cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
într-o astfel de cercetare, ci de raționamentele care i-au determinat începuturile, în egală măsură de natură personală și profesională. Când am pornit la drum, România era departe de vreo inițiativă legislativă în domeniu, deși suferințele multora implorau un strop de atenție. Nu cunoșteam aproape nimic despre posibilitățile reale pe care le-aș fi avut pentru a cerceta experiența altora. Dar lucram în penal, și îmi plăcea. Redactasem și contracte, obținusem și despăgubiri consistente pentru clienții pe care îi asistasem
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
sumbre, colorate expresionist, pe care cititorul este undeva invitat, prin intermediul adresării directe, să o trăiască la cote halucinante: "Tu numeri clipele, ciocanele de plumb/ lovind în ceasuri, în timp ce carnea/ prinsă-n cuie revarsă frigul/ spaimei și râul sângelui cel roșu" (Stropul nesfârșit de ploaie). În ciuda potențialului anxiogen al temelor și simbolurilor recurente (cum spuneam, de regulă expresioniste: "umbra/ mai deasă decât norul de noapte", "putredele trepte", "draperii de neagră zgură", "dansul cimpoaielor negre", "pulberea/ răscolită de oase", "movila/ de oase și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o chestie. Unii, e drept, îi spun poezie. Este un mod condescendent și eufemistic, ca să zic așa, de a numi chestia aceea. Hai să nu fiu rău și nedrept: vâjâiala asta poate deveni poezie, dar ar avea nevoie de un strop din ceea ce nu se poate numi ori atinge, dar care e undeva în noi și apare când augurii sunt favorabili. Foarte încâlcită explicație, dar alta nu văd". Impresia de vâjâială, de gând hipnotizat și dezlânat, adică de haos (postmodern!) este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deschis,/ copil din vis,/ gând curat,/ copil de-mpărat,/ pe tron de aur,/ pe frunte cu laur;/ rugă stelară,/ la pragul de seară,/ de mamă, de tată,/ de ochii de fată,/ de ziua de mâine,/ de abur de pâine,/ de stropul de soare,/ de-alin și iertare..." Stanțe-le deturnează spectaculos semnul major al liricii lui Dumitru Spătaru, înspre fața mai puțin serioasă, mai critică, dar și mai autentică, a realității sale interioare. Poemele intitulate astfel (deși nu respectă convenția stanței
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lucrurile însele părând a se transforma, sub ochii cititorului, în unități lexicale: ceruri și ape ce se topesc în cuvinte, afirmă Macrì exemplificând prin versurile poeziei Iarnă străveche: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea / la fel cuvintele. Un strop de soare, nimbul unui înger, / iar apoi ceață; și copacii / și noi urziți din aer dimineața (trad. MB).257 Binomul termen-referent poate fi pus în lumina de recurenta termenului parolă care este o prezență de sine stătătoare cu o multitudine
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
versurilor leopardiene. Astfel începe cadrul descriptiv al vieții însingurate: Ploaia din zori, când în patul voioasa / bătând din aripi salța găinușa / Și când țăranul dis-de-dimineață / Se arată-n prag și Soarele ce naște / Pătrunde tremurând cu mii de raze / prin stropii calzi de roua, mă trezește/ bătându-mi lin și dulce în fereastră; Și mă ridic, iar norișorii palizi, si răcoarea / zefirului și primul cânt de păsări / binecuvânt și văile zâmbinde (Viața solitara, vv. 1-10).292 În incipitul cantului descrierea peisajului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și că noaptea lui se sfârșește după o mie de yuga, aceia sunt oamenii care știu [ce-i] ziua și noaptea"19. O altă viziune eminesciană care a suscitat numeroase interpretări ori speculații este surprinsă prin reflectarea lumii într-un strop de rouă. 41. Orice ființă arătoasă, frumoasă sau puternică, să știi, este puterea mea cuprinsă într-o fărâmă. 42. Dar, la ce bun, o, Arjuna, să le știi pe toate acestea? Eu stau sprijinind întreagă această lume cu o fărâmă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu doar de aspect, relief și grad de poluare, ci și de consistență. El își întinse mâna asupra pământului. El se contrase din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și c-un miez negru (Eminescu: 2011, II, 52). Aceeași consecință se înregistrează și prin repetarea intertextuală: este anulat timpul profan, cronologiei îi este opusă contemporaneizarea. Ce se întâmplă cu spațiul? Mai nimic. Mutarea nu comportă strămutare, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Dimensiunea ferestrelor ar trebui să avantajeze lumina și claritatea, însă efectul vizual completează întunecarea pereților murdari de fum: (S1b) De prin crâșme și prăvălii pătrundeau prin ferestrele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele (Eminescu: 2011, II, 34). De tot întunecată este și camera ce-i servește lui Dionis de cămin. Numai că, în acest punct al succesiunii hipertextelor, impresia cromatică se asociază ideii de vechime prin doi termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nuvela Sărmanul Dionis, cât și în romanul Geniu pustiu, vioara își dublează intratextual prezența, mai întâi ca instrument muzical, apoi ca metaforă. Nu este întâmplător faptul că aerul cafenelei, pierdute în mireasmă de cafea și fum de țigară, dincolo de perdeaua stropilor de ploaie, se insinuează prin muzica viorii, fie și grosier eliberată de orice portativ: (pre-S6g.) Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, [...], schinjuia c-un arcuș ce rămăsese în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nemărginirea lumei, pe acest bulgăre negru și neînsemnat ce se numește pământ. El își întinse mâna asupra pământului. El se contrase (s.n.) din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și c-un miez negru (Sărmanul Dionis Eminescu : 2011, II, 52). (h3b) I se părea că corpul lui întreg e ceva ce se poate întinde și contrage (s.n.) și poate lua orice formă din lume... I se părea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
accesibilă prin cântecul sau tropul viorii metaforă a inter textului. Sunetul fizic al viorii este anticiparea alegoriei ce va dezvolta o întreagă serie de intratexte ideatice explicite. Cântecul viorii însoțește inefabilul adăpostit de pereții cafenelei: efect de ambiguizare produs prin stropii de ploaie, ceața din țigarete, mireasma cafelei, apropierea de pragul nopții. Violonistul fără portativ nu apare brusc, ci tabloul sonor al notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și în hipotext) de imaginea ce preludează contururi pierdute. Spectacolul ambiguizării
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci, care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestrele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă de stropii de ploaie ce inundase sticlele. (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 34). (h4b) Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate ale Bucureștilor, ce se trăgeau strâmte și noroioase prin noianul de case mici și rău zidite din cari
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
bălțile de noroi ce te împroșcau cu apa lor cea hleioasă îndată ce aveai cutezarea de a pune piciorul c-un pas înainte. De prin cârciumi și prăvălii pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 96). (h4c) Corabia aceasta este o crâșmă unde se găsește vin unguresc bun.[...] Corabia era o odaie mare, boltită și întunecoasă în care și ziua ardea lampă ([Archaeus] Eminescu: 2011
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
3. Ruptură a duratei profane. Nu există nici timp, nici spațiu ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă" (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 34). Atingerea hipertextului de hipotext degajă o tensiune aparte, tama eliadiană. Intertextualitatea proiectează operele / fragmentele în care acțio nează într-o dimensiune în afara diacroniei; istoria nu trebuie citită linear, ci, de o manieră
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de dumbrave ce-l încunjura și deschidea ochilor o lume întreagă în adânc. [...] El își întinse mâna asupra pământului. El se contrase din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și c-un miez negru [...] Îl luă și, întorcându-se, atârnă în salba iubitei sale albastrul mărgăritar (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 52-53). Fig. V Concordanțele cromaticii în opera Sărmanul Dionis și în varianta Umbra mea Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
propriu-zis. Găsim aici o veritabilă artă poetică subiacentă, care ar trebui, în timp, să suscite atenția exegeților. Scriitorul englez și-a început cariera, în 1987, cu The Accidental Woman/Femeia întîmplătoare, urmat, în 1989, de A Touch of Love/Un strop de dragoste, două romane experimentale, după majoritatea comentatorilor, în care excesul poetizant alterează, pînă la un punct, construcția epică. Primul volum cu adevărat notabil e cel din 1990, The Dwarves of Death/Piticii morții (devenit chiar o peliculă de succes
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a acestuia, cu trup și suflet, fiind o condiție intrinsecă a participării la jocul creație"60. Același limbaj ludic devine, totodată, o nouă formă a fragmentarismului deconstructivist, care încearcă reconstruirea întregului din părți. Astfel, într-o interpretare mai puțin pretențioasă, stropii ar simboliza unitățile componente întregului, textul neterminat căpătându-și rotunjimea, prin îmbinarea acestor elementele, ca într-un joc de puzzle, în care picăturile de ploaie sunt diferite ele însele în formă și în conținut, la fel ca personalitatea umană. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]