4,448 matches
-
colocviile și examenele din cele două sesiuni ale anului universitar. Am obținut relativ repede acordul decanatului facultății, argumentul forte fiind că studenta trăiește și locuiește în Cipru, unde limba engleză este, practic, a doua limbă oficială. În anul universitar respectiv, studenta noastră, cu eforturi susținute și constante, în ciuda instabilității societății române din acel an, făcuse progrese remarcabile în primul an de studii ca filolog nu numai la însușirea celor două limbi, dar fusese și un real exemplu pentru frații ei gemeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
în fața tuturor celor zece membri rezidenți ai Ambasadei României, aflați în jurul mesei festive, organizată în noaptea de revelion, în reședința șefului de misiune. Eram cu toți trei familii șase persoane mature, patru tineri, trei școlari la American Academy și o studentă la Facultatea de Filologie din București. În sinea mea eram mulțumit de rezultatele anului precedent și speram cu optimism și încredere în noul an pe care îl pregătisem, creând ambasadei și personalului ei o atmosferă optimă pentru o activitate intensă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
replică la multele ore de plajă în mijlocul Mării Mediterane, am fost și ne-am bucurat de aerul curat de la Drumul Carului, de la Predeal și de la Timișul de Sus, adică de la Geizer. Silvia terminase cu examenele din anul al doilea, era studentă în anul al treilea. Eram mândru de ea, avea prestanța unei studente care era pe calea cea mai bună, dar și pretențioasă, aceea a unui posibil filolog de marcă, poate chiar ca poliglot. După câteva reuniuni la conducerea ministerului, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
ne-am bucurat de aerul curat de la Drumul Carului, de la Predeal și de la Timișul de Sus, adică de la Geizer. Silvia terminase cu examenele din anul al doilea, era studentă în anul al treilea. Eram mândru de ea, avea prestanța unei studente care era pe calea cea mai bună, dar și pretențioasă, aceea a unui posibil filolog de marcă, poate chiar ca poliglot. După câteva reuniuni la conducerea ministerului, la 7 august, plecam cu mașina pe ruta București-Sofia-Atena. Din portul Pireu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
ieșean s-a redeschis abia în 1960. Primii trei ani, Viorica i-a urmat acolo, apoi, odată cu intrarea în marile competiții internaționale, s-a transferat pentru ultimii doi la Conservatorul bucureștean, direct la clasa respectatei Arta Florescu. — Era tare greu... Studentă, cu două locuri de muncă, soț și copil mic. Între repetiții, mergeam încet, ca să o pot alăpta pe Cătălina, apoi fugeam înapoi la Filarmonică! A fost un copil care parcă ar fi înțeles cât mi-era de greu... Tu știi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mi-a spus că, oricând ajung la Paris, sunt bine venită. și mi-a dat cheile de la Institut. Marcher sur les traces de Viorica Cortez eugenia moldoveanu, soprană Prima amintire legată de Viorica Cortez este una din anii studenției. Eram studentă în primul an de Conservator, ea în ultimul an, la clasa Artei Florescu. Veneam devreme la orele de canto, ascultam și în vățam tot ce spunea Doamna. Alături de mine era mereu și Viorica. Amân două scriam știme de mână, pe
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mamei era inginer electronist și lucra la una din fabricile mari din oraș. Din investigațiile făcute reieșea că băiatul era un om serios, apreciat de conducerea fabricii și de colegi. Linda începuse în toamnă cursurile unei facultăți și probabil era studentă la psihologie, dar nu știam dacă o mai frecventa. Printre altele, mătușa care o însoțise pe mamă, ne-a spus că fata mai fusese plecată, dar anunța că stătea cu o colegă, a căror părinți plecau temporar din țară, iar
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
căsătorise cu Gioni, au făcut nuntă mare la București și la Rădăuți, pentru că erau singuri la părinți și fiecare avea plăcerea să petreacă cu neamurile și prietenii lor. Totul a mers bine și repede, pentru că fata rămăsese însărcinată, deși era studentă, iar băiatul se descurcase bine până la un timp, când au început descompunearea industriei noastre, falimentarea fabricilor și vinderea lor la fier vechi, pentru că se constatase de către unii din conducerea statului, că regimul acela comunist lăsase moștenire numai mormane de fiare
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
dețineau grade ierarhice, ci funcții, iar dacă se distingeau prin activitate, urmau să intre în componența unui "ordin aparte, [...] care va fi singura ierarhie în tineret"261. Se hotăra, de asemenea, înființarea unei "subsecții" a tinerelor georgiste, alcătuită numai din studente, care aveau misiunea de a face propagandă în facultate. În ciuda eforturilor depuse, Gheorghe Brătianu nu a reușit să împiedice, în totalitate, extinderea influenței curentelor politice extremiste asupra tineretului georgist. Aceasta determina, în 1937, opțiuni organizatorice diferite de cele ale președintelui
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
socială „e o ființă simplă cu motivații clare: își folosește talentul de programator ca să obțină fete, bani și invitații la petreceri. Asta e ficțiune. În realitate, Zuckerberg deja avea o prietenă: Priscilla Chan, care e acum (la începutul lui 2011) studentă în anul trei la medicină la University of California, în San Francisco. S-au cunoscut la Harvard acum șapte ani, înainte ca el să pornească Facebook. Acum locuiesc împreună în Palo Alto“. Cât despre bani și invitații la petreceri, motivațiile
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
în care mi-am vârât nasul fără să pricep o iotă: așa e literatura modernă, mi-am spus, dar fără vreo dorință de a deveni și eu „modern“. Într-una dintre camerele ce luaseră locul trufașului castan, se instalaseră două „studente“ venite din Târgoviște, care de asemeni se îndeletniceau cu prostituția particulară. Bunicul meu era revoltat că se permite celor trei femei ușoare să locuiască în curtea noastră și nu le saluta, nici nu răspundea respectuosului și timidului lor „sărut mâna
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
unchiul Coriolan, locuia acum un absolvent la Litere, fad și serios, nici pe departe comparabil cu predecesorul său, dar care mă atrăgea prin pura lui masculinitate, stârnindu-mi imaginația; n-am observat să-l viziteze vreo femeie și nici cu studentele de alături nu părea să aibă treabă, totuși mi-l închipuiam în tot felul de situații lubrice, în pat (câteodată, când tocmai plecase de acasă și lăsase ușa deschisă ca să i se facă curățenie în odaie, intram să-i contemplu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în zbateri și delir. Când ne-a zărit, i s-au luminat clar ochii și a dat imediat dispoziție să mi se gătească cotlet de porc la grătar, ea știa că-mi place. S-a stins în odaia unde locuiseră „studentele“ și unde se retrăsese după moartea bunicului, cedând apartamentul lor unchiului meu Publiu, profesor de geografie, și soției lui, Aurelia, care se mutaseră din Gherla la Cluj. Prima noastră locuință din Aiud era mizerabilă: umedă și întunecoasă, așezată pe un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Lauda nebuniei, citită de mine cu delicii într-o versiune franceză frumos ilustrată cu gravuri de epocă; apoi, un text despre Aneta Pascu, eroina imbecilă din romanul Rădăcini de Hortensia Papadat-Bengescu, nu prea de mult apărut: o consideram pe nefericita studentă închipuită un fel de Don Quijote modern. Dacă Lovineseu îmi devenise sfetnicul cel mai de temei în materie de literatură română contemporană (Istoria dedicată acestei teme în 1937 era pentru mine o carte de căpătâi), doamna Bengescu constituia un fel de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
într-o seară, pe aleile Parcului Arinilor, strălucind de zăpada de pe jos și de pe crengile arborilor ușor înclinate parcă spre a ne saluta, cu nespus de frumoasa fiică a lui Agârbiceanu („așa era și mamă-sa“ - mi-a spus Blaga), studentă în ultimul an, blondă și subțire, în blana neagră strânsă pe trupul ei viclean, căreia „îi făceam curte“ (mă remarcase ea pe coridoarele Universității), între încercările mele stângace de a o săruta, fără alt rezultat decât contactul buzelor cu pielea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
m-am uitat la televizor doar ca să adorm mai repede” (Ioana Mucenic). Ipoteza coordonatorilor este confirmată de fiecare nouă cercetare: mass-media au o influență neglijabilă în viața de zi cu zi a publicului. „Paradoxal la mine este că, deși sunt studentă la FJSC, nu m-am mai uitat la știri din clasa a VIII-a, de când am înțeles că în România nu se întâmplă nimic extraordinar peste noapte și nu vezi decât aceleași imagini deprimante și promisiuni deșarte în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
la finalul zilei a început munca la o bătrânică. Mi-a mul țumit. Stând apoi singură în stația de autobuz, se apropie de mine o fată de vreo 20 de ani și se oferă să împărțim umbrela. Cred că era studentă. Vorbim de vreme și îi spun că, uite, azi am făcut o faptă bună și Dumnezeu mi-a scos-o în cale cu umbrela ei. Nu credeam că o italiancă poate să-i țină umbrela unei românce! A zâmbit și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
câte zile a mai stat la noi și toate zilele și anii care au trecut am evitat să mai dau ochii cu ea. Student fiind la Iași, auzind de la sora mea și îndemnat de ea să o caut căci este studentă la Iași, parcă la farmacie, nu am avut curajul să o întâlnesc, căci bravura și dragostea copilăriei mi-au fost atât de brutal inhibate de ridicolul posturii trăite, încât, Vița, fostă Strătulat, dacă mai ești în viață pe undeva, iartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Paris (1929-1931) sub îndrumarea renumitului geograf Emmanuel de Martonne. L-am avut profesor în anii II și III de studenție, respectiv în ultimii săi ani la catedră. Se impunea prin alura sa atletică, mersul elegant, figura plăcută și zâmbetul cuceritor (studentele îl mâncau din ochi, dar el n-avea timp pentru ele). Era un orator înnăscut ... însoțit de o gestică expresivă. Deși venea totdeauna la curs cu un text scris, nu îl folosea niciodată. Prof.dr. Nicolae Lupu Nu l-am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cazeze la camera oficială ... mi se spune că nu au așa ceva ... dar văzând că delegația mea este din partea Universității ... după o consfătuire între cei de față ... mi se indică "o familie înstărită" ... a fostului primar ... care are și o fată studentă la Iași ... guardului dându-i-se sarcina să mă conducă. A fost șansa vieții mele să scap de burlăcie. Am dat aici de o familie admirabilă ... cu o gospodărie organizată ... situată pe vestita Coastă a Cotnarilor ... cu viile sale renumite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
un loc de dormit, ca în zilele ce urmau să-mi fac cercetările de teren în vederea redactării tezei. Când amabilele mele gazde au aflat că sunt cadru didactic universitar și încă la Facultatea de Geografie unde și fiica lor era studentă, am devenit cu totul agreat. Cea de a doua etapă a urmat la Iași. Prins cu elaborarea tezei de licență ... am uitat să mă interesez de odrasla binevoitoarelor mele gazde cotnărene. Abia în anul al doilea am cunoscut-o ... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cunoscut-o ... și atunci întâmplător ... și nu într-o ipostază favorabilă. Conduceam un seminar de Geografia Continentelor. Nu mai știu ce subiect era în discuție ... dar știu că la un moment dat am fost contrazis într-o problemă de către o studentă. I-am spus că are dreptate ... dar că problemei i s-au dat în literatura geografică mai multe interpretări, între care și varianta dată de ea. M-a surprins însă curajul ei și când m-am uitat mai bine la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
la Bârlad. De obicei ... grijuliu ... plecam din timp la gară, ca să nu am probleme. Ajuns în centrul Iașului unde am schimbat tramvaiul de Copou cu cel de gară ... la următoarea stație (Sala sporturilor ... Voința... parcă) se urcă o profesoară ... fostă studentă a mea ... și ea tot pentru gară. Casa profesorului Jan Popovici (de la Facultatea de Drept), casă colțar la intersecția străzii Lascăr Catargi cu strada Ralet La 45 ani Tot întrebând-o una ... alta ... ea a întârziat să-și ia bilet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Unele cărți considerate de regim inofensive se traduceau și se citeau în masă. Aceasta a fost soarta lui John Fowles în România. Ca și a lui Iris Murdoch, de altfel. Orwell cu 1984 era de neconceput. În mod incredibil, ca studentă (1967), m-am trezit în bibliografie cu Brave New World de Huxley și Areopagitica lui Milton, texte cum nu se poate mai anticomuniste, chiar dacă era vorba, în cazul lui Milton, de un comunism avant la lettre. Am avut atunci certitudinea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Comunismul putea exista singur în univers. Cățile scrise în aceste condiții erau urlete de disperare și extraordinare acte de ingenioziate. Principalul refugiu al scriitorilor era istoria literară secolele moarte nu fuseseră încă interzise și probabil acesta este motivul pentru care, studentă fiind, am citit cu atâta încântare acele două cărți pe care un profesor curajos le trecuse pe lista de bibliografie pentru examen, care chiar existau la biblioteca facultății: Areopagitica de Milton și Brave New World de Huxley. Prima erau un
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]