5,950 matches
-
și s-au închegat valurile în mijlocul mării. 9. Vrăjmașul zicea: Îi voi urmări, îi voi ajunge. Voi împărți prada de război. Îmi voi răzbuna pe ei. Voi scoate sabia, și-i voi nimici cu mîna mea!" 10. Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: și marea i-a acoperit; ca plumbul s-au afundat în adîncimea apelor. 11. Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfințenie, bogat în fapte de laudă, făcător de minuni? 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Iași, în anul 7091 (1583), luna aprilie,12 zile.” În timp ce citeam, mi s-a părut că cineva se uită peste umărul meu. Am continuat să citesc, cu gândul că poate îi așa doar o spaimă. Dar părerea că cineva îmi suflă în ceafă nu m-a părăsit, ba a devenit mai puternică. Mi-am rotit privirea în jur, dar nici țipenie. Doar liniștea grea plutea în jurul meu ca un lințoliu...În clipa urmtoare, s-a auzit glasul bătrânului călugăr, care m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de olandă înnegrită, în care înfigea acul când Lina se cam încrunta. Se plictisea acolo cu patronii. Aștepta toată ziua vizita lui Lică. La început făcuse chiar mofturi ca să primească, dar, când văzuse că Lică vrea cu dinadinsul, nu mai suflase. După ce totul se aranjase, Lică îi spuse abia "cum stau lucrurile". Prinsese îndată situația. Nu era vioaie, dar avea ceva șiretenie. îndărătnică în rolul de infirmieră, lucra însă cu pricepere la meseria cealaltă, de a înființa o bancă co-acționată Rim-Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
proiectele ei materne de a mărita pe Sia cu unul din gemeni, cu mizeriile îndurate de la obraznica ceea de fată, pe care Rim o încuraja. Deși foarte suferitoare, se vedea că Lina era obosită de necazuri. Mini o privea cum suflă greu și își zicea că toată viața va sufla așa din ce în ce mai greu ... și atît! Renunțarea Linei o cuprindea și pe ea; faptul că Lina o să moară într-o zi de astmă n-o speria. Mai teamă i-ar fi fost
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unul din gemeni, cu mizeriile îndurate de la obraznica ceea de fată, pe care Rim o încuraja. Deși foarte suferitoare, se vedea că Lina era obosită de necazuri. Mini o privea cum suflă greu și își zicea că toată viața va sufla așa din ce în ce mai greu ... și atît! Renunțarea Linei o cuprindea și pe ea; faptul că Lina o să moară într-o zi de astmă n-o speria. Mai teamă i-ar fi fost acum să vorbească. - Nebuna asta de fată stă bufnoasă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Acolo aflase în forme mai puțin solemne ce era cu profesorul de echitație. - Dumneata ești, se vede, vreuna pe care a înșelat-o? ... Oi fi grea? . . . Sia era așa de informă! Ea, care venise să-și proclame drepturile filiale, nu suflase o vorbă. Eu sunt croitoreasă! zisese, fiindu-i pentru întîia oară rușine. - Ei, atunci vino peste o săptămînă! Zăpăcită de acea vizită, nu-i venise în minte să se întoarcă la Rimi cu același procedeu de vodevil cu care fusese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în cutii. Dumitrel era fericit, se bucura de fiecare cadou, dar ceva îi distrăgea atenția. Mama intră la bănuieli; se gândea poate nu se simte bine, dar totul era în regulă. În momentul în care a sosit tortul, înainte de a sufla în lumânărele, Dumitrel îi spuse mamei:Mamă, chiar dacă azi e ziua mea și eu primesc daruri, aș vrea ca eu să îți ofer ceva... și băiețașul pistruiat și îmbujorat îi oferi mamei o cutiuță roșie legată cu fundiță albă... Mama
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
în practică, n-au mai putut îndrepta nimic din catastrofa politică ce avea să se confirme curând. 2) De ce candidatul Geoană, a doua personalitate politică după președinte, în calitate de președinte al Senatului, a făcut cele trei vizite la Moscova, fără să sufle măcar un cuvânt? Ce a urmărit prin aceste vizite, bănuim cu toții. N-am fi fost împotriva acestor vizite la „fratele și prietenul cel mare de la Răsărit”, pentru că unele vizite sunt necesare, dar de ce pe tăcute, pe neștiute? De ce atâta secret
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
venit? N-am venit eu. Am fost sechestrat, din garaj, luat pe sus, dus în dubă și lepădat, aici, la ușa spitalului. Mi-au spus că sunt înghețat și beat. Dar, din câte văd, nu ești. Desigur că nu sunt. Suflă la mine. Lasă-ți ochii așa și privește încotro îți arăt eu. Îl pipăi pe la picioare, pe la mâini, peste trup. Zise, către asistentă: nu este, tu, nici înghețat, nici beat. Văd și eu că nu este. Și-acum, ce facem
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
comandant,îi zise jandarmul. Se duseră. Acesta pricepu ceva-ceva. Îi invită, cu el, la brigada antitero. Acolo, lucrurile se lămuriră oarecum. Un șef spuse: veniți încoace, să facem un document, precum că mi-ați predat ce mi-ați predat. Nu suflați nimănui un cuvânt. Când va fi cazul, dacă va fi, vreodată, vă vom spune noi ce va fi de făcut. Au plecat. La doar câteva zile, și jandarmul și șeful său, au fost invitați la brigadă. Urcați într-o mașină
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se tulburaseră. Privindu-i de sus și ascultând ce vorbesc, Lică întocmea un plan. Milițienii n-or să-l pârască c-a plecat de-acasă căci băiatul le era drag. Știau de la „don’ plotoner
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sunete subțiri și bolnave, începe sezonul secetos. Un sezon cu praf mult, galben-roșcat, care a creat multe nedumeriri, deoarece în împrejurimi nu există un pământ asemănător; un anotimp cu călduri atroce, istovitoare, și cu cerul permanent acoperit de pâclă. Vântul suflă până în octombrie, cu rare și scurte întreruperi. E mereu fierbinte ca o flacără, uscând tot ce întîlnește în cale, mai puțin frunzișul rododendronilor care, dimpotrivă, se umplu de flori roșietice, cărnoase, ce reușesc să parfumeze și praful. În acest timp
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aer proaspăt. Acea minunată pace, când nici o adiere nu mai mișcă frunzele rododendronilor, majestuoși, mari cât eucalipții (în Asybaris, nimeni nu știe că rododendronul e, de fapt, un arbust), durează vreo săptămână. Apoi, vremea se tulbură din nou. Începe să sufle "vîntul din nord", aducător de ploi. Ploi lungi, plicticoase, care răcoresc pământul chinuit de secetă, dar care sfârșesc prin a așeza peste Asybaris un cer putred. ― Cunoști parabola cu cămila și urechile acului? l-a întrebat doctorul Luca pe tânărul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe frunzele de glicină. Și nici urmă de pâcla nu exista, deși vântul nu se oprise. Dimpotrivă, zbuciuma, mai furios, tufele de trandafiri. Julius era derutat de-a binelea. Niciodată nu se mai întîmplase așa ceva, ca "vîntul din sud" să sufle fără să aducă nici un fir de praf. Undeva, în apropiere, cocoșii de tablă de pe acoperișuri scoteau sunete ascuțite, care se înfigeau în tăcerea nopții ca niște pumnale. Când a ajuns la poartă, a auzit și cum pocneau crengile rododendronilor, lovindu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mi-a zis doar atît: "Fie cum vrei tu". Nu credeam că va pleca. Dar a plecat. Și am așteptat-o în zadar serile următoare. După o pauză lungă, în care nu se mai auzi decât vântul care continua să sufle cu putere, doctorul Luca își căută bastonul. ― Așa am ajuns, băiete, în acest oraș al rataților... 19. De când "vîntul din sud" nu mai aduce nici un fir de praf viața din Asybaris s-a dereglat. Din inerție, bărbații se strâng și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de vreascuri - în fereastră bunica ascultă toamna ziua recoltei - într-o coșarcă goală un prunc adormit cocori în zare - cu toate gândurile așa departe.. șuierat de tren - ultimul cocor se pierde în albastru parc aglomerat - frunzele se-așează printre cuvinte suflând în mâini - din fiecare casă se-nalță fumul tăceri de mormânt - din când în când mai cade câte o frunză dieta toamnei - umbrele castanilor se subțiază ceață adâncă - de negăsit drumul spre inima ei fumul de toamnă - de undeva, departe
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
gură, sau din rever, sau din buzunarul interior al hainei; era un tip dat dracului, acum scosese trei porumbei dintr-un buzunar unde mai Înainte nu era nimic. Bineînțeles că ștrengarii nu se astîmpăraseră și ba trăgeau cu praștia, ba suflau pietricele prin țevi de trestie, nimeni nu vru să mărturisească sau să spună cine a tras, dar scamatorul era cît pe-aci să se supere de-a binelea cînd erau să-i omoare unul din porumbei. „Fiți cuminți, copii!“, porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vîrÎ un deget homosexual Între gît și gulerul de la cămașă și-l roti de jur Împrejur de parcă n-ar mai fi suportat nici o secundă mai mult nici căldura, nici cravata, nici nimic și În cele din urmă Îi spuse „neee“ suflînd un curent de aer fierbinte În nasul bietului Lastarria, care stătea acolo parcă de un ceas cu tabachera de aur În mînă și nu mai avea cui oferi țigări, fiindcă Lizandro Albaniles și Cocotero Tellagorri se alăturaseră altui grup și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
TÎrfa dracului“, spuse Enrique, frecîndu-și palmele. „Așa-i, tîrfa dracului“, murmură Pepe, sumbru și Manolo, alături de el, Îi oferea cu o mînă tremurătoare un chibrit aprins, deși țigara lui Pepe era aprinsă. Cecilia se agăță de brațul lui Manolo și suflă ca să stingă chibritul, cu un zîmbet cald, minunat, era o femeiușcă grozavă Cecilia asta; o picătură grea se desprinse Îndată din părul ei ud și se opri o clipă pe nas, ca să alunece apoi urmînd curba rebelă care dădea atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
locuiau În aceeași casă, dar secretarele Învățau tot timpul și, În schimb, ea o luase pe un drum greșit și nu dădea semne că ar vrea să se Întoarcă. Mereu zîmbitoare, mereu făcîndu-și unghiile și fredonînd bolerouri. Își privea unghiile, sufla peste ele și se Întorcea să se uite spre „vestibul“, atunci Julius se ferea repede Într-o parte. Mai era un minut pînă Începea ora și el vru să se mai uite puțin la ea, cînd deodată fata cea drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un minut pînă Începea ora și el vru să se mai uite puțin la ea, cînd deodată fata cea drăguță se aplecă să moaie pensula În sticluța cu lac și cînd se ridică Îi făcu semn cu mîna În care sufla. Julius rămase Înmărmurit, fiindcă ea nu-l văzuse niciodată acolo sus, imposibil, probabil că făcuse altcuiva semn cu mîna, dar fata Îi zîmbi din nou, de data asta nu mai Încăpea nici o Îndoială și Începu să-i cînte lui sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu nimeni, da, Îhî, Îhî, Îhî, Îhî, el, Îhî, el e la Santa Marta, Îhî, Îhî, Îhî... „Acum s-a lămurit povestea, Își spuse Juan Lucas. E o chestiune de orgoliu, am Înțeles schema: un elev de la Santa Marta Îi suflă fata unuia de la Markham; asta se termină cu o bătaie În toată legea“. Îi luă capul În mîini și-l obligă să se uite la el; „ai avut ghinion și nimic mai mult“, Îi spuse, dar atunci băgă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o poată săruta și că se culcase cu douăzeci și șase de prostituate, Începînd de la paisprezece ani și că, la Ica, Nana Portobeilo, o balerină care Înotase În piscina regelui Abdulah al Iordaniei, cînd domnea Abdulah În Iordania, Îi suflase banii de cheltuială pe o lună și-i dăduse o gonoree care pe Juan Lucas l-a costat o avere. Susan află Încetul cu Încetul lucruri incredibile, ea aflase totul la optsprezece ani, dar gradele astea, ca la armată, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl ajungea Îi ardea cîte o palmă zdravănă. Celso și Daniel reușiră s-o potolească și o luară cu forța În bucătărie, În timp ce Bobby Îl amenința pe Julius că-l face bucățele dacă se mai holbează așa la el și suflă cumva o vorbă față de mămica dimineața. Dar ce-ar fi putut să-i spună dacă de atîta timp stăteau de vorbă și el tot nu reușea să vadă lucrurile limpede. Carlos, la bucătărie, fu și el nițel zăpăcit, cu toate că zăpăceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În clipa aceea i se păru că o recunoaște pe fata cu figură cunoscută pe care o văzuse data trecută la bordel, „aha“!, strigă și ieși glonț Îndreptîndu-se spre camionetă. Susana Lastarria era consternată de cînd aflase că Pipo Îi suflase iubita vărului său Bobby. Pentru nimic În lume n-ar fi putut Îngădui o asemenea mîrșăvie. Îl chemă pe Pipo și Începu să țipe la el, dar În clipa aceea apăru Juan Lastarria și o făcu să tacă țipînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]