3,695 matches
-
Antanta, cu scopul eliberării Transilvaniei și Bucovinei. Grupări mai restrânse aveau în vedere o alianță cu Puterile Centrale, gândindu-se - și aveau motive - la pericolul rusesc și la necesitatea eliberării, mai întâi, a Basarabiei. Dincolo de aceste păreri, în fond întreaga suflare românească urmărea realizarea idealului național, deosebirile vizând succesiunea etapelor. Neutralitatea României, acceptată de Consiliul de Coroană de la Sinaia, la 21 iulie/3 august 1914, era - în acel moment - singura poziție corespunzătoare apărării intereselor naționale pentru o țară mică, aflată între
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
se lărgește puțin; În dreapta Timișului, sub strașina unui munte, se-nalță, ca o prispă, minunata așezare pe care și-au ales-o dacii pentru Întăriturile lor. Din jos, În marginea pădurii, Încep deodată crengile să se miște, ca-nfiorate de o suflare de vânt, și cele dintâi coifuri ies În luminiș. Un șuier ca de vijelie ș-o răpăială de grindină cutremură valea. O pânză mișcătoare de săgeți zbârnâie deasupra pământului, Între cele două puteri. Dar pânza se scurtează. Zidul ce scapără
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
voit (sa creeze) prin Fiul. Nici Fiul n-ar fi avut nevoie de colaborator, dacă acționa asemenea Tatălui, însă El a voit să desăvârșească prin Duhul. Cerurile s au facut, (zice Psalmistul), cu Cuvântul Domnului și toate puterile cerești, cu suflarea gurii Lui (Ps. 18 Tâlcuirea Pr. D. Fecioru: Acest sirian a fost identificat cu Diodor al Tarsului, contemporan cu sf. Vasile cel Mare, cu Teofil al Antiohiei, cu Efrem Sirul și cu Afraat (cf. BSG, p. 169, nota 3 și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
545, în Sfântul Vasile cel Mare - Omilii la Hexaemeron, omilia a II-a, în PSB, vol. 17, p. 92) 19 32, 6). Cuvântul nu trebuie înțeles ca o anume vibrare a aerului, emis prin organele vocale, nici Duhul ca o suflare a gurii, provenită din căile respiratorii, ci Cuvântul trebuie înțeles ca existând de la început cu Dumnezeu (Tatăl), El însuși fiind Dumnezeu, iar Duhul gurii lui Dumnezeu (trebuie) înțeles ca fiind Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede (In. 15, 26), Așadar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
l-a ridicat la atâta cinste și l-a încărcat chiar de la început cu atâtea binefaceri!”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XIII, I-II, în col. PSB, vol. 21, p. 148 149) „A suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul cu suflet viu. - Ce înseamnă a suflat suflare de viață? - Dumnezeu a voit și a poruncit ca trupul creat de El să aibă putere de viață, care s-a făcut în el în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
binefaceri!”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XIII, I-II, în col. PSB, vol. 21, p. 148 149) „A suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul cu suflet viu. - Ce înseamnă a suflat suflare de viață? - Dumnezeu a voit și a poruncit ca trupul creat de El să aibă putere de viață, care s-a făcut în el în suflet viu, adică activ, care poate prin mișcarea mădularelor să-și arate măiestria sa. Uită
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
voit (să creeze) prin Fiul. Nici Fiul n-ar fi avut nevoie de colaborator, dacă acționa asemenea Tatălui, însă El a voit să desăvârșească prin Duhul. Cerurile s au făcut, (zice Psalmistul), cu Cuvântul Domnului și toate puterile cerești, cu suflarea gurii Lui (Ps. 32, 6). Cuvântul nu trebuie înțeles ca o anume vibrare a aerului, emis prin organele vocale, nici Duhul ca o suflare a gurii, provenită din căile respiratorii, ci Cuvântul trebuie înțeles ca existând de la început cu Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prin Duhul. Cerurile s au făcut, (zice Psalmistul), cu Cuvântul Domnului și toate puterile cerești, cu suflarea gurii Lui (Ps. 32, 6). Cuvântul nu trebuie înțeles ca o anume vibrare a aerului, emis prin organele vocale, nici Duhul ca o suflare a gurii, provenită din căile respiratorii, ci Cuvântul trebuie înțeles ca existând de la început cu Dumnezeu (Tatăl), El însuși fiind Dumnezeu, iar Duhul gurii lui Dumnezeu trebuie înțeles ca fiind Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede (In. 15, 26), Așadar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Duhului Sfânt (...); nu se poate concepe în Ei un înainte sau un după.” (Origen, Despre principii, Cartea a II-a, I, 2, în PSB, vol. 8, p. 115) „... Provine din Dumnezeu (ca Dumnezeu), nu prin naștere ca Fiul, ci ca suflare a gurii Sale. Desigur, gura (nu trebuie înțeleasă) ca mădular (al lui Dumnezeu), nici Duhul, ca o suflare ce se risipește, ci gura (trebuie înțeleasă) într-un chip vrednic de Dumnezeu și Duhul ca ființă vie, dătătoare de sfințenie. În
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
II-a, I, 2, în PSB, vol. 8, p. 115) „... Provine din Dumnezeu (ca Dumnezeu), nu prin naștere ca Fiul, ci ca suflare a gurii Sale. Desigur, gura (nu trebuie înțeleasă) ca mădular (al lui Dumnezeu), nici Duhul, ca o suflare ce se risipește, ci gura (trebuie înțeleasă) într-un chip vrednic de Dumnezeu și Duhul ca ființă vie, dătătoare de sfințenie. În felul acesta se exprimă intimitatea (cu celelalte persoane) și se păstrează insondabil modul provenienței (Sale). (Duhul) se mai
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ca Duhul iubirii Lui față de Fiul, îndreptat spre Fiul, ca să țină și în Fiul iubirea vie față de Tatăl. În Tatăl e inițiativa iubirii, și ea se întoarce și de la Fiul ca răspuns. Cuvântul e prima formă de revelare a Tatălui. Suflarea, ca Viață, e a doua formă. Cele două revelări sunt unite, dar deosebite. Duhul reprezintă comuniunea deplină. Suflarea e sfântă, pentru că e comuniune deplină. (n. s. 1665, p. 875-876) 87 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Sfântul Chiril spune că Duhul este în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
În Tatăl e inițiativa iubirii, și ea se întoarce și de la Fiul ca răspuns. Cuvântul e prima formă de revelare a Tatălui. Suflarea, ca Viață, e a doua formă. Cele două revelări sunt unite, dar deosebite. Duhul reprezintă comuniunea deplină. Suflarea e sfântă, pentru că e comuniune deplină. (n. s. 1665, p. 875-876) 87 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Sfântul Chiril spune că Duhul este în Fiul și provine, sau iese prin Fiul, dar purcede din Tatăl. Purcezând din Tatăl, Își ia existența din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cu o corporalitate și sexualitate proprie (Gen 1,27), astfel că poate să existe - am spune în limbaj modern - doar ca unitate psihosomatică. Imaginea din Gen 2,7 în care Yhwh, după ce l-a plăsmuit pe om, suflă asupra sa „suflare de viață” (nefeš ḥayyâ) nu trebuie interpretată ca insuflare a sufletului în trup, ci e numai o încercare de a da cont misterului conținut în respirația care îl ține viu pe om: este secretul vieții care îl aseamănă pe om
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca insuflare a sufletului în trup, ci e numai o încercare de a da cont misterului conținut în respirația care îl ține viu pe om: este secretul vieții care îl aseamănă pe om cu toate ființele vii (Gen 1,30). „Suflarea de viață” este literalmente respirația vieții care trece din „gât” (un alt sens al lui nefeš) și, în momentul în care această respirație lipsește, omul este considerat mort (1Rg 17,17; Ps 104,29). Când versiunile curente ale Bibliei traduc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
precedentul „suflet” cu „viață” (cf. de exemplu 1Rg 17,22: „viața copilului s-a reîntors în trupul său”). Observații asemănătoare se pot face și față de termenul ebraic rûaḥ, tradus de obicei cu „duh”, dar care indică în primul rând suflul, suflarea sau vântul ca manifestare a forței vitale. Poemul ugaritic al lui Aqhat, care descrie moartea protagonistului în acești termeni, confirmă acest fapt: „viața (npš) a ieșit ca o suflare/vânt (rḥ) [...] ca un fum din nările sale” (KTU 1.18
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de obicei cu „duh”, dar care indică în primul rând suflul, suflarea sau vântul ca manifestare a forței vitale. Poemul ugaritic al lui Aqhat, care descrie moartea protagonistului în acești termeni, confirmă acest fapt: „viața (npš) a ieșit ca o suflare/vânt (rḥ) [...] ca un fum din nările sale” (KTU 1.18.IV, 24-26). Asemenea lui nefeš, rûaḥ se referă la respirație, în sensul de viață a omului. Putem sintetiza că antropologia biblică concepe viața omului în mod global, ca o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
C.): „Să-l binecuvânteze și să-i prelungească zilele sale” (liniile 3-5, în Gitin, Dotan, Naveh, 1997). Viața de după moarte În concepția Vechiului Testament, fiind considerat o creatură a lui Dumnezeu, omul rămâne viu atât timp cât divinitatea continuă să-i dea „suflare de viață” (Gen 2,7), după cum se întâmplă în cazul tuturor ființelor vii de pe pământ (Gen 1,30; 7,22). Prin urmare, se credea că moartea este un fapt natural, destinul spre care, mai degrabă sau mai târziu, se îndreaptă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
la sonde; activitatea de operații speciale - pentru timpul efectiv lucrat la sondă; montarea-demontarea turlelor petroliere, cu excepția turlelor rabatabile 14. Reparații și întreținere la mori cu capacitate mai mare de 7.000 t 15. Prelucrarea industrială a topiturii de sticlă prin suflare cu gura - operații executate complet nemecanizat la țeavă, preluând priza din cuptorul de topire - și din țeava de sticlă greu fuzibilă 16. a) Prelucrarea topiturii de sticlă la mașini automate, semiautomate și prese; b) Alimentarea manuală a cuptoarelor de topit
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228203_a_229532]
-
la sonde; activitatea de operații speciale - pentru timpul efectiv lucrat la sondă; montarea-demontarea turlelor petroliere, cu excepția turlelor rabatabile 14. Reparații și întreținere la mori cu capacitate mai mare de 7.000 t 15. Prelucrarea industrială a topiturii de sticlă prin suflare cu gura - operații executate complet nemecanizat la țeavă, preluând priza din cuptorul de topire - și din țeava de sticlă greu fuzibilă 16. a) Prelucrarea topiturii de sticlă la mașini automate, semiautomate și prese; b) Alimentarea manuală a cuptoarelor de topit
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228788_a_230117]
-
la sonde; activitatea de operații speciale - pentru timpul efectiv lucrat la sondă; montarea-demontarea turlelor petroliere, cu excepția turlelor rabatabile 14. Reparații și întreținere la mori cu capacitate mai mare de 7.000 t 15. Prelucrarea industrială a topiturii de sticlă prin suflare cu gura - operații executate complet nemecanizat la țeavă, prelu��nd priza din cuptorul de topire - și din țeava de sticlă greu fuzibilă 16. a) Prelucrarea topiturii de sticlă la mașini automate, semiautomate și prese; b) Alimentarea manuală a cuptoarelor de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228787_a_230116]
-
1989), unde decorul marin devine scena confruntărilor dintre elementul masculin și cel feminin, ale căror consecințe dramatice se traduc prin singurătate și melancolie. Dublu manierizante, mai întâi față de lirica universală, apoi față de concepția proprie, volumele de versuri Poem scris pe suflarea pământului (1975), Anamorfoze (1983), Fragilități (1996) și Provocări imergente (2000) reiau fără variații prea marcate registrul tematic caracteristic autorului. O ușoară schimbare se înregistrează în Fragilități, unde se arată interes haikuului (Haiku în oglindă), iar imaginile redau, adesea, gesturi de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
alături de dinamica sentimentală (subiectul propriu-zis al prozei), oscilând între pasiune paroxistică și gelozie maladivă, ar părea că provine din romanul interbelic (Anton Holban, Cella Serghi). SCRIERI: Orizonturi dobrogene, Constanța, 1964; Ceasul umbrei, București, 1969; Elementele, București, 1974; Poem scris pe suflarea pământului, București, 1975; Golful sălbatic, București, 1977; Erezii marine, București, 1980; Anamorfoze, București, 1983; Dimineața nuanțelor, București, 1989; Fragilități, Constanța, 1996; Dignidad, Constanța, 1997; Provocări imergente, Constanța, 2000. Antologii: Secvențe marine, introd. Cornel Regman, București, 1966 (în colaborare cu Marin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
în purpură”]; 14,43-44 [„îmbrăcat în purpură”]; Lc 16,19 [„îmbrăcat în purpură”]). Ne gândim și la tratamentul sălbatic și umilitor la care a fost supus martirul macabeu, Eleazar, care a fost dezbrăcat, biciuit, torturat și, în timp ce își dădea ultima suflare, se ruga pentru salvarea lui Israel (4Macc 5,1-30). Ne putem aduce aminte și de mărturia care conține cuvintele noului împărat Adrian și ale unei delegații iudaice, cu referire la revolta iudaică care a avut loc spre sfârșitul domniei lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
credinței ebraice constă în aceea că primii creștini au dezvoltat o nouă utilizare metaforică a termenului „înviere”. Deja începând cu Ez 37 și cu povestirea văii oaselor uscate- viziunea impresionantă în care oasele se adună, se ridică în picioare și suflarea lui Dumnezeu intră în ele - limbajul învierii a putut fi întrebuințat ca metaforă a restaurării lui Israel, a reîntoarcerii din exil, a noului exod. Acesta era un mijloc prin care se afirma că Dumnezeu era pe cale să împlinească o surprinzătoare
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
se ivea din apă, soarele strălucea și, în același moment, auzeam strigătul încă îndepărtat al trenului imperial. Acea ordine a evenimentelor ne părea la fel de legitimă ca și apariția lui Proust printre țăranii din Neuilly. Balconul îngust al Charlottei plutea sub suflarea înmiresmată a câmpiei, la hotarul unui oraș adormit, rupt de lume de către veșnicia tăcută a stepei. Fiecare seară semăna cu o fabuloasă retortă de alchimist în care se înfăptuia o uimitoare transmutație a trecutului. Elementele acelei magii erau pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]