3,864 matches
-
soi de feștilă fumegândă... Un bărbat din grupul care rămăsese de față întrebă, pe un ton nedumerit: - E ceva ce eu nu înțeleg. Ce legătură este înte prima ta căsătorie, cea din 1905, și bomba atomică? Dacă lăsăm deoparte eventuala supărare pe care ar putea să o simtă fermecătoarea ta soție la gândul că n-a avut cum să-și înfigă gheruțele în frumoasa piele a fostei ei rivale... - Domnule - răspunse Terry - ia seama cum și ce vorbești despre fosta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
o femeie care suferă în inima ei, și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere și supărare m-a făcut să vorbesc pînă acum." 17. Eli a luat din nou cuvîntul, și a zis: "Du-te în pace, și Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!" 18. Ea a zis: "Să capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și, uneori, și bătaie primeam - bătaie care prinde bine în educație, atât timp, cât bătaia este cu măsură. Ne mustra tare conștiința după aceasta, făceam toată ograda curată, spălam vesela, repede făceam curat în casă și, până în seară, îi trecea supărarea bunicii. A doua zi, bunica pleca la câmp, iar noi, două fete cumincioare, ne apucam de alte nebunii, cum ar fi căsuțe din buruiene, ne stropeam cu apă, eram ude, uneori ne mai băteam cu fetele și băieții din mahala
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
fără mâneci, albă, din lână, probabil făcută de andrelele nevestei; pantaloni de stofă - un moșulică pedant, râse Detectivul în gând -, cu dungă, papuci din piele sau imitație de piele neagră). - În ce problemă, stimate domn, dacă nu vă este cu supărare? - O verificare de rutină, nimic spectaculos (niște coincidențe date dracului, au murit unii care au ajuns în sfera de influență a unui scriitor cu a cărui amantă mă culc eu - întindem amândoi aceeași femeie, dar el nu știe, cum s-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
am să-l întreb ce anume nu-i convine!? - Ar fi mai bine să n-o faci. Discută mai întâi cu tata, vezi ce părere are și el. L-ai supăra foarte tare pe Alex. - Nu mai pot eu de supărarea lui! Și așa, nu vezi, în afară de câteva cuvinte în care strecoară ca printr-o sită făcută dintr-o plasă de sârmă ghimpată cuvântul mamă, altceva nu discutăm!? - Mamă, tu nu ai reușit încă să-l lipești pe Alex de sufletul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și pus pe glume. Încercările lui de a-și înveseli soția nu se lipeau de starea acesteia, precum nu se lipesc mărcile poștale de proastă calitate de o scrisoare. Uneori Victor își schimba brusc atitudinea. Intuind că iritarea și chiar supărarea Olgăi puteau să-i strice buna dispoziție cu care venise, încă de cum pășea pragul, pentru a o împăca, îi oferea un smoc de bani, acumulările unei zile în care afacerile îi merseseră din plin. Sursa acestor plusuri financiare după cum bănuia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a făcut-o, și până când am adormit, În sfârșit, pe la trei dimineața, nu mă sunase nici el, nici Lily. Iar acum era ziua de mutare - o săptămână Întreagă mai târziu - și, cu toate că nici unul dintre ei nu dădea semne vizibile de supărare, nici unul dintre ei nu mai era totuși chiar la fel. Nu avusesem timp să ne Împăcăm, eram cu toții prea ocupați, dar mă gândeam că totul avea să se rezolve de la sine după ce Lily și cu mine ne vom muta Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cealaltă parte a străzii, astfel că nu am putut să-i mai văd ochii de aproape, n-am mai comunicat prin priviri, eu m-am simțit foarte vinovat, de o vină Îngrozitoare, aceea a spovedaniei. Probabil că i-am provocat supărare scriindu-i. Am rupt vălul ce ocrotea pulsația vie a sentimentului nostru și l-am transformat din este În a fost. Textul scris mi-a ucis dragostea. Acum scriu din nou ca s-o reînviu, dar simt că scriu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
va schimba, că nu o va mai primi pe Nela. Uneori, privirile ni se Întâlneau. Și-și destăinuiau multe... Am vorbit despre diferența de vârstă dintre noi (10 ani), despre caracterele noastre, despre vina mea În Întâmplarea de azi. Toată supărarea s-a stins. Ce bine! Am scăpat de la marele pericol al unei noi, ireparabile pierderi. Mâine ne vom Întâlni din nou la 3. După-masa. Poate totul va fi bine, poate nu. Cert este Însă că drumul meu spre Marinică e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ieși Întreagă din sezonul ăsta? Ei și? Că am așteptat un telefon cu sufletul la gură două zile la rând, cu toate că știam că puteam patina. Telefonul nu l-am primit. Pur și simplu și fără exagerare m-am Îmbolnăvit de supărare, am scris niște versuri foarte pesimiste (mă miră!), m-a durut și mă doare capul; am avut temperatură. Asta mi-e viața! Doar eu mi-am organizat-o! Aranjasem luna trecută să plecăm sâmbătă (adică ieri) pe munte și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lumea: ― Numai pentru că domnul Iuga spunea că arendașii ar fi așa și pe dincolo... Acu, nu că sunt și eu arendaș, dar cred că dumnealui greșește vorbind rău despre niște oameni care nu merită atâta hulă. Să nu fie cu supărare, cucoane, dacă iarăși nu ne lovim în păreri, zău așa! Arendașul nu e chiar o pacoste pe țară, cum ziceți dumneavoastră și cum scrie prin gazete. Nu, nu! Ca să poată scoate arenda, plus un oarecare venit pentru ostenelile lui, arendașul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorbim de tine. Poftești când vrei tu, oricând, nici n-ai nevoie să anunți, ca acasă... Între Grigore și Dumescu se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendicând pentru sine obligația de plată. Grigore ieși biruitor, numai amenințând cu o supărare eternă. În fața restaurantului se despărțiră. Iuga rămase cu Titu. Chiar atunci apăru în ușă și Rogojinaru, cu o țigară de foi între dinți, cu o umbrelă străveche la subțioară. ― Cucoane! zise dânsul către Grigore, cu glas dulce, părintesc. Dumneata ești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fața stâlcită de lovituri același râs uluit; numai când se șterse cu mâneca, din pricina unei dureri ce-i stăruia în falcă, crezând că l-a podidit sângele, îi dispăru râsul. Scuipă cu sânge, își mușcase limba în zăpăceala pumnilor. În ciuda supărării, văzând pe țărani râzând, plutonierul răcni aproape cu veselie: ― Stai, Pantelimoane!... De ce fugi, măi Pantelimoane? Își reveni îndată, se mohorî mai tare și se întoarse la datorie. Bănuiții, îngrămădiți ca oile în tindă, auzind râsetele de afară, își luară și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
afle și dumnealui pentru care pricină nu i-am împlinit poruncile cum am fi poftit și cum suntem datori. În aceeași zi Grigore comunică vestea aceasta și tatălui său care o ascultă foarte calm, fără să arate vreo mirare sau supărare, în sine însă era indignat împotriva lui Buruiană. Mai ales se simțea atins pentru că trebuia să recunoască, chiar ocolit, în fața fiului său că a greșit. ― Bine-ai făcut că mi-ai spus! zise la urmă simplu, liniștit. Și peste un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o privire rotundă că n-a rămas nimeni neplătit și zise liniștit: ― Duceți-vă cu Dumnezeu! Și luați seama la Marinică să nu vă facă vreo rușine, că dânsul a cam pus-o de mămăligă! Marin Stan râse. Îi trecuse supărarea. ― Uite pe nea Petrică! Un copil strigase și o femeie auzise. Întoarse capul și-l văzu, și repetă: ― Uite pe Petrică! Venea de sus, pe ulița zbicită, cu pălăria pe ceafă, cu lădița în spinare. Fața lui negricioasă părea mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ioniță Crăciun, pe care l-a strâns Dumnezeu acum vreo zece ani. Nu s-a speriat însă de văduvie, căci ea a purtat de grijă gospodăriei și când trăia Ioniță. El cam avusese darul beției și, ca să poată petrece fără supărare, s-a ținut tot de slujbe pe afară, ba primar, ba pândar, ba cine știe ce, de a avut mereu leafă de cheltuit prin cârciumi. Ioana a crescut copiii și i-a așezat pe toți bine. Feciorul a ajuns grefier la București
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de femeie. Ți-e frică să mergi cu automobilul!... Să-ți fie rușine! Toți râseră, numai Gogu se înfurie: ― Desigur. Eu n-am temperament pentru aventuri și nici n-am chef să-mi frâng gâtul pe șosele de dragul sportului automobilistic! Supărarea lui învioră pe ceilalți, care între timp își scoaseră măștile și ochelarii. O clipă mai stătură în fundul mașinii toți trei, așa cum călătoriseră, Nadina la dreapta, Eugenia la stânga și între ele Raul Brumaru. În sfârșit, Nadina se ridică în picioare, zicînd
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
contact, că... Și Miron avea siguranță că Dumescu nu va rezista până la capăt. " Bietul Costică! își zise în cele din urmă bătrânul. Băiat bun, păcat că-i strâmt la minte, cum a fost de când știu și-l iubesc!" Îi trecu supărarea mai repede decât credea. De fapt, nici n-ar fi trebuit să se încurce cu Dumescu înainte de a se descurca cu Nadina, căci acolo e hopul cel mare. Banii îi va găsi dânsul în toată România, numai să aibă ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dădură mâna ca totdeauna și intrară în cancelarie. ― Ce s-a întîmplat, domnule șef, de m-ai luat chiar din clasă? zise Dragoș cu mirarea celui ce nu bănuiește nimic, deși în sineși era sigur că trebuie să fie efectul supărării lui Miron Iuga de acum trei zile. Boiangiu făcu un gest vag, care voia să arate că el n-are nici o vină. Pe urmă îi spuse că a primit ordin telegrafic să-l trimită foarte urgent la Pitești și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai mai multă minte ca ceilalți, că barem nu te mai ostenești de pomană! Țăranul, slăbănog și bătrân, își potrivi o mutră mai amărâtă și zise plîngător: ― D-apoi că alții mai beau și de bine, dar eu numai de supărări și de necazuri, măi nea Cristache! Că de când mi-a murit baba, uite-așa mă zbat, că noră-mea nu mă rabdă, și mă huiduiește, și nu mă-ngrijește... ― Lasă că-ți știu eu povestea, Spiridoane taică! i-o curmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne păzește, și ne mîntuiește! se închină deodată femeia, cuprinsă de spaimă. ― Dar pe aici încă n-a venit ordin, că ne-ar fi spus primarul, urmă Petre. Acu ce-o fi o fi, nu-ți mai face grijă și supărare de pomană! Și, după un răstimp, parcă să-și smulgă un cui din inimă, reluă înăbușit: ― Numai cucoana asta de n-ar mai sta pe aici că, nu știu, dânsa poartă toate relele... Barem de s-ar duce cu Dumnezeu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au tăiat cu cuțitul mușamaua de pe canapele. Stați, oameni buni, striga câte unul, dacă le stricați, cum le mai mutăm de aicea ? O mai fi nevoie de ele vreodată, că nu sunt bune numai de dărâmat... După atâtea spaime și supărări adunate, cine să mai asculte ? Au zăcut o vreme așa, parcă așteptam să se întoarcă lucrătorii și să-și reia treaba. Da’ nu s- au mai întors, au venit, în schimb, alții, cu niște mașini la fel de mari, parcă erau tramvaie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Chisăliță nu-i rămase decât să încuviințeze. — Iar mortu’ n-avea decât mâna dreaptă afară din pământ... — Așa s-ar zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai apucat să dezgropi morții... șuieră Pârnaie, dar nu puteai ști dacă acea constatare pornea din supărare sau din admirație. — Nu cu asta ne ocupăm toți ? spuse piticul, nemaigăsind altceva. Până și morții ajung să se dezgroape unii pe alții... Iar aurul - nu știi, șefu’ ? - nu moare niciodată. D-aia zic io că aurul nu-i al
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
linia cealaltă. Hei, ce mai faci? Cu ce ocazie acest telefon În-miezul-zilei? Ce mai face Aaron? L-ai mai văzut În ultima vreme? — Știi cât de mult s-a Îmbunătățit calitatea vieții mele profesionale de când ai plecat? Întrebă Penelope. Fără supărare, dar aproape merită să nu mai fii lângă mine, ca să nu-l mai aud pronunțând taca-taca. Ce face iubițelul? A, te referi la iubitul meu? E de vis, am spus. —Povestește-mi, zise Penelope, Încercând să pară entuziastă. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bancă și trăia o viață deloc extraordinară, și acum aflu că ești o petrecăreață ascunsă? Serios, Bette, nici nu pot să-ți spun cât de șocată sunt. Noi toți te-am considerat, ei, un pic rezervată, ca să spun așa - fără supărare, bineînțeles. Pur și simplu nu credeam că aveai asta În tine. Dumnezeu știe unde te-ai ascuns În ultimii ani. Realizezi că ai o casetă Întreagă? Uite, citește. Am citit, am spus indiferentă, fără să mă mai șocheze că Kelly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]