4,810 matches
-
hatmanul Żółkiewski la Hotin, prin care au hotărât să scuture țara de sub jugul turcesc. Aflându-se de cele întâmplate la Iași, sultanul acționează energic. Turcii, în frunte cu Skender-ber, seraskerul de Caramania (generalissim al teritoriilor de la Dunăre) și cu ajutoarele tătarilor conduși de Galga-sultan, Cantemir-bey și Aladin au intrat în țară. Soarta s-a decis la Țuțora, lângă Iași, unde armata moldo-polonă a fost înfrântă. Domnitorul a fugit în toiul nopții de pe câmpul de bătaie, vrând să treacă în Transilvania, dar
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
să treacă în Transilvania, dar a fost decapitat de hatmanul Șeptilici și de Goia. Ultima luptă a polonilor cu armatele adversare s-a dat în retragere, la Movilău. Costea Bucioc a comandat oastea Moldovei în timpul războiului, dar este prins de tătari și tras în țeapă de către comandantul oștirii turcești Schinder pașa în septembrie 1620. După prima versiune, comuna Vărvăreuca a fost atestată pentru prima dată la 12 aprilie 1620 cu denumirea de Cucuieți, posesia marelui vornic Bucioc ne spune Vladimir Nicu
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
în mai multe rânduri. Unii cercetători presupun că prima reparație a fost făcută după invazia turcilor din 1538, când este posibil ca lăcașul de cult să fi suferit ceva stricăciuni. Alte stricăciuni au fost provocate probabil de focul pus de tătari în 1650 , când, după relatările lui Miron Costin, "(...) au arsŭ atuncea tot orașul. Unde și unde au rămas câte o dugheniță. Curtea cea domnească, casele boierilor și tot orașul într-o mică de ceas cenușe au stătutŭ (...)". Biserica a fost
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
foarte des de Stalin cât timp a fost la putere. Victimele acestor transferuri au fost polonezii (1934), coreenii (1937), ucrainienii, evreii, lituanienii, letonii, estonii (1940-1941 și 1945-1949), germanii de pe Volga (1941), balkarii, cecenii, ingușii (1944), calmîcii (1944), turcii meșketieni (1944), tătarii din Crimeea (18 mai 1944). Un mare număr de culaci, indiferent de naționalitate, au fost relocați în Siberia și Asia Centrală. În timpul și după încheierea celui de-al doilea război mondial, Stalin a ordonat o serie de deportări la o scară
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
000 de români, iar în Kazahstan trăiesc peste 180.000, victime ale deportărilor, sau urmași ai acestora. Numărul celor care au pierit în timpul deportărilor este uriaș: s-a estimat că 60% dintre balticii deportați au murit și aproape jumate dintre tătarii din Crimeea au pierit de foame în primele 18 luni de exil. În total se apreciază că au murit 40% dintre toți cei care au fost deportați. După încheierea celui de-al doilea război mondial, populația germană din regiunea Kaliningrad
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
încălcarea principiilor leniniste, apreciind că ucrainienii nu au avut parte de deportare "numai pentru că erau prea mulți și nu exista un loc în care să fie deportați". Guvernul său a inversat cursul numeroaselor deportări staliniste, deși, nici până în anul 1991, tătarilor crimeeni, turcilor meșketieni și germanilor de pe Volga nu li se permisese să se reîntoarcă în masă pe pământurile strămoșilor lor. Deportările au avut un efect profund asupra cetățenilor neruși din URSS și situația lor continuă să fie o problemă politică
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
Târnăveni, fiind așezat în valea pârâului Bedea, pe ambele maluri ale râului Târnava Mică. Existența unor inscripții și ale unor rămășițe de drum atestă faptul că inițial primii locuitori se stabiliseră la vest de așezământul actual. Însă prima invazie a tătarilor din 1241 i-a obligat pe aceștia să se refugieze și să se stabilească în zona în care se află în prezent localitatea, un loc extrem de propice pentru agricultură și creșterea animalelor. Prima atestare documentară a localității datează din 1302
Gănești, Mureș () [Corola-website/Science/299938_a_301267]
-
pază al potecilor era în cătunul Caraula din satul Straja, aflat la vest de satul Vicovul de Sus. De fapt, actualul sat Straja a fost format din vicovenii care făceau de straja drumului care ducea în Transilvania. În anul 1622, tătarii care căutau să jefuiască Mănăstirea Putna sunt opriți de vicoveni, așa încât călugării sunt feriți de primejdie, iar domnul Moldovei ajungea să spună că hoardele păgâne au prădat toată Moldova până la Vicove. Pentru că erau soldați de nădejde, în secolul al XVIII
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
lui 1612 hatmanul Zolkiewski, panul Ștefan Potocki și Constantin Movila intra în Moldova. Domnitorul strânge oaste având în slujba să foștii căpitani ai lui Mihai Viteazul, pe Mirza, Gheța și pe sârbul Gheorghe Rât. Primise sprijin și de la turci și tătari, cavaleria lui Cantemir Bei și corpuri de oaste conduse de Hussein-aga și Magyar-oglu-Pașa. Armata polona a fost înfrânta la Cornul lui Sas, unde Potocki cade prizonier și este întemnițat iar Constantin Movila moare la trecerea Nistrului. Ridicând în ranguri boieri
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
părăsească tronul. Răscoală a fost înfrânta de domnitor în confruntarea de la Fântână lui Păcurar iar cei prinși au fost uciși. Domnitorul a salvat Transilvania de pârjol tătăresc, convingându-l pe Cantemir-bey să își trimită hoardele în Polonia pe care hanul tătar a devastat-o. În noiembrie 1615 polonii au intrat în Moldova, iar oastea lui Tomșa a fost înfrânta pe dealul Tătaranilor. Domnitorul fuge din țară, iar Alexandru Movila ajunge domnitor. Tomșa redevine domn al Moldovei șase ani mai tarziu. În
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
în parlamentul Federației Ruse: unul în Duma și alți doi în Consiliul Federal. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, rușiii formează 64,5% din totalul populației republicii, în timp ce adîghii numai 24,2%. Alte naționalități prezente în republică sunt: armeniii, ucrainienii, kurzii, tătarii și alții. Republica este una dintre cele mai sărace zone ale Rusiei, în ciuda numeroaselor păduri și a pământurilor cultivabile de foarte bună calitate. În regiune se cultivă cereale, floarea soarelui, ceai, tutun și altele. În sectorul zootehnic se practică în
Adîgheia () [Corola-website/Science/299298_a_300627]
-
său logofăt care-l trădase. Dorind să se răzbune pe Matei Basarab, Lupu îl urmărește pe Gheorghe Ștefan și în Muntenia, însă este învins la Finta, fiind astfel nevoit să fugă din nou, pierzând tronul definitiv. Lupu se refugiază la tătari și de acolo la Constantinopol. Gheorghe Ștefan reușește să-și cumpere în 1653 confirmarea domniei de la turci. A pus dări pe țară ca să facă față uneltirilor de la Constantinopol și avea lefegii străini. Grecii sunt persecutați, ca și rudele lui Vasile
Gheorghe Ștefan () [Corola-website/Science/299334_a_300663]
-
nord și est, unind cnezatele și micile voievodate deja existente, precum Onutul sau Bârladul, până atunci vasale ale Galiției, și Ținutul Iașilor. În timpul lui Roman I teritoriul voievodatului atinge marea Neagră, prin trecerea cetății genoveze Montecastro (Cetatea Albă) din vasalitatea Tătarilor în cea a voievozilor Moldoveni. Stăpânirea moldoveană nu atingea Dunărea, fiindcă din 1330 gurile fluviului erau în stăpânirea voievozilor munteni, din familia Basarab, de unde provine și numele de Basarabia, care desemna atunci și regiunea situată în vestul râului Trotuș și
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
rusești mărite, legate prin calea ferată de portul Odesa prin care se exportau cerealele produse în gubernie. În timpul stăpânirii rusești, populația guberniei a devenit mult mai pestriță din punct de vedere lingvistic și religios, prin schimburi de populații (Turcii și Tătarii din Bugeac au plecat în Dobrogea, de unde au venit, în locul lor, Bulgari și Găgăuzi) și prin afluxul unui mare număr de Ruși, Ucraineni, Germani, Evrei și Armeni. În 1918 minoritățile reprezentau peste un sfert din populația Basarabiei. Din punct de
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
după destituirea lui Mihai Racoviță. A debutat printr-o domnie omenoasa, a scăzut birurile puse de predecesorul său, insă dregătoriile mari le-a acordat tot grecilor. Partida boierilor nemulțumiți, în frunte cu Dimitrie Racoviță, a vrut să-l detroneze cu ajutorul tătarilor. Dar Ghica, ajutat de turci și munteni, îi respinge. Odată cu războiul ruso-turc, Moldova a fost ocupată de ruși, iar el a fost nevoit sa părăsescă tronul pentru scurt timp, septembrie - octombrie 1739. Cu toate intrigile împotriva lui Constantin Mavrocordat, si
Grigore al II-lea Ghica () [Corola-website/Science/299320_a_300649]
-
de speranță în revigorarea limbii. Oficial, limba bielorusă se scrie cu caractere chirilice, dar anterior a fost folosit și alfabetul latin, care continuă să fie folosit de unii vorbitori. Alfabetul arab a fost și el folosit, mai cu seamă de tătari. Alfabetul chirilic, adaptat limbii bieloruse este după cum urmează: La acesta se adaugă litera Ґґ, folosită pentru a nota sunetul dar adoptarea ei încă nu este oficială. Litera Гг notează în limba bielorusă sunetul (un "h" pronunțat în glotă). Litera Ўў
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
cozonacul secuiesc sau pe numele originală "kürtös kalács", ce se poate găsi aproape în toate orașele mari din România. Importanța acestei mâncări în viața comunității o reprezintă faptul că exist mai multe legende care povestesc originea colacului: Secuii vazând ca tătarii se apropie din ce în ce mai mult, au luat decizia de a se ascunde. Unii s-au retras în munți, alții și-au găsit refugiu în pesterile Budvár și Rez. Neputând ataca astfel pe secuii ascunși în munti, tătarii au hotarât că vor
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
colacului: Secuii vazând ca tătarii se apropie din ce în ce mai mult, au luat decizia de a se ascunde. Unii s-au retras în munți, alții și-au găsit refugiu în pesterile Budvár și Rez. Neputând ataca astfel pe secuii ascunși în munti, tătarii au hotarât că vor rămâne acolo până când secuii nu mai rezistă de foame și vor ieși din peșteră. A trecut destul de mult timp când odată atât secuii, cât și tătarii au rămas fără merinde. Atunci o secuiancă a adunat toată
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
și Rez. Neputând ataca astfel pe secuii ascunși în munti, tătarii au hotarât că vor rămâne acolo până când secuii nu mai rezistă de foame și vor ieși din peșteră. A trecut destul de mult timp când odată atât secuii, cât și tătarii au rămas fără merinde. Atunci o secuiancă a adunat toată faină rămasă, a amestecat cu cenușă și a prăjit colaci uriași pe care le-au agățat pe prăjine și le-au aratat tătarilor, care au plecat supărați. Biserica unitariană fortificată
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
timp când odată atât secuii, cât și tătarii au rămas fără merinde. Atunci o secuiancă a adunat toată faină rămasă, a amestecat cu cenușă și a prăjit colaci uriași pe care le-au agățat pe prăjine și le-au aratat tătarilor, care au plecat supărați. Biserica unitariană fortificată din Dârjiu este un monument istoric și de arhitectură din sec. XIII-XIV, una din cele șase biserici fortificate din Transilvania incluse în anul 1999 pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Biserica reprezinta
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
grecească, "Νικόνιων" - Nikonion, se ridica în împrejurimile orașului actual. Aceasta dispare în secolul IV e.n., odată cu năvălirile gotice și hunice. În perioada evului mediu timpuriu prin teritoriul actual al regiunii au trecut mai multe popoare migratoare: bulgari, maghiari, pecenegi, cumani, tătari și altele. În perioada otomană se ridica în zonă cetatea "Hacıbey", parte a regiunii Edisan. În timpul războiului ruso-turc din 1787-1792, la 25 septembrie 1789, un detașament de forțe rusești sub comanda lui Ivan Gudovici a cucerit cetățile "Hacıbey" și "Ieni
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
în cele din urmă recucerit de Armata Roșie. A fost unul din cel patru orașe sovietice care au primit titlul de „Oraș Erou” în 1945. După război, oficialitățile sovietice din Odesa au deportat și asasinat mulți minoritari etnici (germani, moldoveni, tătari ș.a.) sau religioși (lipoveni, pravoslavnici, iahoviți ș.a.). În timpul anilor 1960 și 1970 orașul a crescut foarte mult. Între anii 1970 și 1990, majoritatea evreilor din Odesa (care fugiseră în 1941 și se întorseseră după război) au emigrat în Israel, Statele Unite
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
a dus o politică de întărire a autorității princiare, lovind în boierime, care l-a numit „Ioan Vodă cel Cumplit”. A vrut să ia domnia încă de la răsturnarea lui Alexandru Lăpușneanu de către Despot Vodă. Neizbutind și nefiind ajutat nici de tătari, polonezi sau germani, se retrage la Constantinopol. Exilat la Rhodos în urma insistențelor reînscăunatului Alexandru Lăpușneanu, ajunge negustor de pietre scumpe, obținând avere și trecere la Istanbul. Punându-se în legătură cu boierii moldoveni, între care cu Ieremia Golia Cernăuțeanul, nemulțumit de prea
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
în care Ioan Vodă învinge, după care se îndreaptă spre Bugeac pentru a-i sprijini pe cazaci. Învinge trei corpuri de oaste turcească la Tighina și Cetatea Albă. Are loc o nouă expediție în vara lui 1574, alcătuită din turci, tătari și munteni. În timp ce Ioan Vodă îi învinge și alungă pe tătari, Golia e trimis să-i țină pe turci la Dunăre. Turcii reușesc să treacă, iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oștirea lângă iezerul Cahulului, direcție în care
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
pentru a-i sprijini pe cazaci. Învinge trei corpuri de oaste turcească la Tighina și Cetatea Albă. Are loc o nouă expediție în vara lui 1574, alcătuită din turci, tătari și munteni. În timp ce Ioan Vodă îi învinge și alungă pe tătari, Golia e trimis să-i țină pe turci la Dunăre. Turcii reușesc să treacă, iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oștirea lângă iezerul Cahulului, direcție în care se îndreaptă și oastea turcă. Aici se dă lupta și călărimea
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]