11,843 matches
-
reda convingător preaplinul realității de tip nou, iată că tot În acest an o altă tendință primejdioasă pare că pândește poezia: cultul eului liric, În defavoarea eului colectiv (recte masele), Îndepărtarea poetului de la grijile și sarcinile colective și apropierea de intimismul tipic burghez, cultivarea livrescului, Într-un cuvânt un alt virus Încearcă să submineze vigoarea și militantismul liric: individualismul. Abia infiltrat, În numai două poezii, acesta este repede detectat de Scânteia, care, pentru a opri epidemia, administrează vaccinul, recte critica principială. Apoi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
văzut fără Îndoială meritul de bază al romanului lui Petru Dumitriu. Petru Dumitriu a reușit să rezolve În bună măsură cu succes o problemă pe care viața ne-o prezintă astăzi În trăsături deosebit de limpezi: e vorba despre un fenomen tipic pentru etapa de construire a socialismului În care ne aflăm astăzi - reeducarea vechilor cadre de intelectuali din țara noastră. Un asemenea intelectual În care mentalitatea burgheză a mai lăsat urme adânci este În Drum fără pulbere inginerul Lăzărescu, pe care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
trecerea lui Pangrati de pe pozițiile burgheziei pe cele ale clasei muncitoare apare mai mult ca un rezultat al unui zbucium personal și nu ca rezultat al acțiunii și intervenției directe din partea elementelor Înaintate de pe șantier. Or, nu acesta este drumul tipic parcurs În viață de intelectualii ce se desprind din mrejele educației burgheze alăturându-se luptei poporului muncitor. Dar chiar dacă autorul ar fi evitat această lipsă În zugrăvirea personajului Pangrati, elementul care trece de pe pozițiile burgheziei pe cele ale clasei muncitoare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). Lipsa de pregătire ideologică și profesională, ca și necunoașterea vieții și a literaturii, determină puternice infiltrații formaliste În unele lucrări ale criticilor noștri. O recenzie ca La Taliane, semnată de Aurel Martin În revista Almanahul literar, constituie un exemplu tipic În această privință: «Nuvela Își distribuie astfel interesul spre două probleme: punerea În lumină a dragostei nemăsurate În muncă a pescarilor care scot pește pentru popor și nu pentru capitaliștii Îmbuibați, și urmărirea atentă a procesului de clarificare ideologică a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a masacra producțiile literare vârându-le În patul procustianal unor pretinse legi imuabile este mai evidentă. Aceeași manieră o Întrebuințează Însă - cu mai mult rafinament - și alți critici. Așa se explică, Între altele, de ce Ana Roșculeț a fost decretată personaj tipic de către o parte de critică. Bazându-se mai mult pe Învățătura anumitor formule savante decât pe cunoașterea vieții și Înțelegerea problemelor actuale ale oamenilor muncii din țara noastră, criticii respectivi au privit figura Anei Roșculeț În chip obiectivist, din fotoliul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
1944), nu dau, totuși, imaginea completă a redimensionării și mutilării moștenirii literare. Ea va culmina, În 1948, cu procesele de presă intentate purtătorilor de steag ai modernității literare: T.Arghezi, L.Blaga, Ion Barbu, Al. Philippide, G.Călinescu ș.a. Ruptura tipic proletcultistă cu tradiția s-a Încheiat prin eliminarea zgomotoasă sau tacită din sfera percepției și influenței literare a tuturor scriitorilor interbelici trăitori În vreme, care n-au aderat la formula literară oficială. Reprezentanții literaturii noi - caracterizată prin patos social, civic
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe capete de arbori, came pe ax, rulmenți pe arbori în cazul sarcinilor normale și mari). Ajustaje cu strângeri mici Fixarea pieselor la solicitări reduse sau în cazul suplimentar de fixare. Montarea și demontarea fără pericol de deteriorare. Sunt ajustaje tipice cu strângere la piese din oțel și fontă sau oțel și alamă. H7/r6 Ajustaje cu strângeri mijlocii Fixarea bucșelor în lagăre, rulmenți pe arbori supuși la solicitări mari și șocuri. H7/s6 Ajustaj cu strângeri mari Asamblări permanente sau
Aplicaţie în proiectarea organologică by Florin Tudose-Sandu-Ville () [Corola-publishinghouse/Science/258_a_497]
-
sensului vieții. Ionescu sublinia în cursul Problema salvării în Faust, pe care l-a ținut în anul universitar 1925-1926, contrastul dintre înțelegerea mântuirii în tradiția ortodoxă și încercarea lui Faust de a se salva singur, pe care o caracteriza drept tipică pentru spiritul Occidentului modern 87. O temă cum este tema kantiană a condițiilor de posibilitate și a limitelor cunoașterii se susține doar pentru cei pe care profesorul îi numea „exclusiviștii rațiunii”. Din punctul de vedere al gândirii ortodoxe, o folosire
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
realismului-detectivistic, care trebuie să consiste în acțiuni plauzibile ale unor oameni plauzibili în împrejurări plauzibile, cu precizarea că plauzibilitatea e în mare parte o problemă de stil (Chandler, 1976, p. 35). Oricine își amintește că definițiile realismului vorbeau de personaje „tipice” în împrejurări „tipice”. Întregul efort al lui Dashiell Hammett și Raymond Chandler ar putea fi, prin urmare, circumscris acestei subtile glisări terminologice: de la „tipic” la „plauzibil”. Nimic, firește, din comportamentul, din înfățișarea, din gândirea, din evoluția lui Marlowe nu lezează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să consiste în acțiuni plauzibile ale unor oameni plauzibili în împrejurări plauzibile, cu precizarea că plauzibilitatea e în mare parte o problemă de stil (Chandler, 1976, p. 35). Oricine își amintește că definițiile realismului vorbeau de personaje „tipice” în împrejurări „tipice”. Întregul efort al lui Dashiell Hammett și Raymond Chandler ar putea fi, prin urmare, circumscris acestei subtile glisări terminologice: de la „tipic” la „plauzibil”. Nimic, firește, din comportamentul, din înfățișarea, din gândirea, din evoluția lui Marlowe nu lezează ideea de plauzibil
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
problemă de stil (Chandler, 1976, p. 35). Oricine își amintește că definițiile realismului vorbeau de personaje „tipice” în împrejurări „tipice”. Întregul efort al lui Dashiell Hammett și Raymond Chandler ar putea fi, prin urmare, circumscris acestei subtile glisări terminologice: de la „tipic” la „plauzibil”. Nimic, firește, din comportamentul, din înfățișarea, din gândirea, din evoluția lui Marlowe nu lezează ideea de plauzibil. Chiar părțile misterioase, absente, necunoscute confirmă - și nu infirmă - lecția potențialității existente în fiecare din paginile lui Raymond Chandler. În ciuda nenumăratelor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la care se desfășoară evenimentele. Or, din acest punct de vedere, Farewell, My Lovely a atins unul din punctele de vârf ale genului. Romanul ilustrează varianta chandleriană a aventurilor hard-boiled, o formulă a cărei identitate poate fi redusă la următorul tipic: Povestirile lui Chandler sunt, mai presus de orice, descrierea unor căutări. Ele presupun o crimă și sfârșesc adeseori cu asasinarea persoanei căutate (Jameson, 1970, p. 645). Linearitatea, inevitabila monotonie și previzibilul demersului sunt contracarate de arsenalul retoric pus la bătaie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
află mereu la suprafață, gata să fie descoperită de oricare dintre cititori, pe când personajele și locurile își păstrează un mister ce supraviețuiește cărții. Eroii sunt vii, dar situațiile în care Marlowe se trezește angrenat sunt mai mult sau mai puțin tipice. Revolta generației Hammett împotriva modelului stabilit de marii maeștri ai deceniilor anterioare n-a făcut, de fapt, decât să substituie un model cu altul. Regulile rigide stabilite de Conan Doyle sau Agatha Christie au fost înlocuite cu abordări mai flexibile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
căruia îi dai tocmai băutura de care are neapărată nevoie, și prima înghițitură i se pare ca o privire îndreptată spre o lume mai pură, mai însorită, mai plină de lumină (capitolul 15). Dublul portret al polițiștilor, surprinși în ipostaze tipice, este un alt exemplu a ceea ce Raymond Chandler poate să facă dintr-o materie precară, dintr-o intrigă pe cât de lipsită de generozitate narativă, pe atât de bine exploatată: L-am privit în față pe Spangler. Se aplecase atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
livreze încă una din meditațiile care ni-l înfățișează în lumina clarobscură a disperării mocnite în care e obligat să-și risipească fiecare clipă a existenței: Și așa a trecut o zi din viața unui D.P. Nu chiar o zi tipică, dar nici chiar atipică. Nimeni nu știe ce-l face pe un om să practice o asemenea meserie. De îmbogățit nu te îmbogățești, și nici măcar nu e cine știe ce distracție. Uneori mai ești și bătut măr sau împușcat, sau aruncat la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de încălzire”: deslușirea ițelor șantajului exercitat asupra lui Carmen Sternwood. De data aceasta, intrăm în plin subiect. Protagoniștii se cunosc suficient de bine pentru a sări etapa tatonărilor. Dar asta nu elimină fricțiunile, conflictele și acea stare de încordare surdă tipică unei familii învăluite în mistere și incapabile să se supună logicii comune. Dispariția lui Carmen e stranie în sine - măcar pentru faptul că cei care ar trebui să fie mai îngrijorați (familia, în speță Vivian) depun eforturi considerabile pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marlowe îl poartă după sine pe circumferința „unui fel de ritual fără țintă”. Iar în mijlocul tuturor acestora se află aceeași incontrolabilă Carmen. Mezina familiei Sternwood ilustrează una din postúrile demonismului ascuns sub chipul fermecător al unei ființe îngerești. Ipostaza e tipic romantică, îmbogățită însă cu aromele perversiunii moderniste: violența criminală a lui Carmen nu este doar un reflex al nebuniei, ci consecința logică a nevrozei obsesionale de care suferă. Fericită doar în actul acuplării, Carmen își găsește împlinirea în substitutul morbid
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe celelalte. Cât despre rolul lui Burada, el pare să fie cureaua de transmisie între Securitate și acțiunea de la Târgșor, mai ales că directorul Spirea Dumitrescu și gardienii vechi nu o simpatizau deloc. Burada avea și ieșiri pline de grandomanie, tipice celor care au cochetat cu acțiunea, strigându-i lui Obreja: „Eu te scot de la închisoare! Eu mă duc la Ministerul de Interne și le zic că dumneata trebuie să ieși afară, să lucrezi pentru clasa muncitoare!”3. Totuși, deoarece acțiunea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
camere, iar în primăvara lui 1951 a fost trimis la Canal, unde a scăpat de brigăzile de studenți (unde se tortura în continuare) datorită unei cunoștințe din Timișoara. Sebeșan a fost eliberat pe 18 martie 1954 și a avut destinul tipic al foștilor deținuți politici, șicanați în permanență de Securitate. Și-a terminat studiile abia în 1989. Ion Simionescutc "Ion Simionescu" Victima care a contribuit decisiv la oprirea torturilor, doctorul Ion Simionescu a fost o perioadă subsecretar de stat la Ministerul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
exclusivitate categoriilor de la marginea societății. 6. Soluția finală pentru prevenirea violenței împotriva femeii ar trebui centrată mai mult pe dezvoltarea socială și culturală a categoriilor marginale, abordarea juridică fiind considerată mai degrabă un paliativ. Violența împotriva femeii reprezintă un caz tipic în care lipsa conștientizării publice este indusă de lipsa instrumentelor de intervenție. Singurele instrumente considerate în conștiința publică sunt intervenția represivă și sprijinul economic. Cea dintâi, folosită în mod singular, este limitată și, dincolo de un anumit prag, chiar contraproductivă. Cea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
personale: apartenența etnico-religioasă, vârstă, sex, adresă, studii, profesie. Condiții de viață: mediu, locuință, suprafața locuinței, utilități, venituri, tipul de familie. Stil de viață: activitate, odihnă, igienă, alimentație, toxice uzuale. Impactul convingerilor religioase: evaluare proprie. Răspunsurile au fost analitice; diferite variante tipice au fost oferite pentru ca subiectul să aleagă și să bifeze ceea ce îl reprezenta, cu excepția ultimului punct, în care acesta a exprimat în propriile cuvinte influența religiei asupra stării sale de sănătate biopsihosocială. Cea de-a doua secțiune a inclus examinarea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
lor. O descriere mai completă a stilului clinic este oferită de Miller și Rollnick (1991). Filosofia din spatele interviului motivațional (IM) Există mai multe elemente importante ale filosofiei din spatele interviului motivațional (Miller, Zweben, DiClemente, Rychtarik, 1992). Rezistența clientului este în mod tipic un comportament evocat de condițiile mediului înconjurător. Rezistența clientului poate să apară înainte de a se întâlni cu consilierul, prin alte elemente ale situației, precum directivele primite de la un soț, un angajator sau judecător pentru a cere tratament. În orice caz
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
să examineze discrepanțele dintre comportamentul lor obișnuit și scopurile viitoare. Atunci când clienții percep că și comportamentul lor obișnuit nu conduce spre un scop important, ei devin mai motivați să facă schimbări importante de viață. Strategiile consilierii motivaționale Revederea unei zile tipice. Consilierul evită o focalizare pe „comportamentele-problemă”, concentrându-se, în schimb, pe modul în care folosirea de substanțe se potrivește cu viața personală. Rollnick et al. (1992) sugerează să se înceapă astfel: „Putem să petrecem următoarele 5-10 minute parcurgând o zi
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Pentru a evita focalizarea prematură pe planurile de acțiune, unii autori au denumit aceste formulare „Următoarele 90 de zile”. Formularul poate fi apoi folosit pentru a înregistra orice număr de acțiuni, inclusiv actualizarea unei probleme. Acest formular include în mod tipic doar câteva întrebări simple, pe care terapeutul și clientul le completează împreună. Monitorizarea eficienței folosirii de către consilier a strategiilor IM. O metodă practică disponibilă pentru practicieni se referă la observarea clienților. Dacă în decursul ședinței se ceartă în mod constant
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
unele culturi există tendința ralierii la tendințele europene. Astfel, fostul lider comunist maghiar era cunoscut drept János Kádár, un prim-ministru al Ungariei se prezenta Victor Orbán, iar cunoscutul politician român, György Frunda, aproape că a renunțat la ordinea inversă, tipic maghiară (Frunda György). Iată și o Întâmplare personală, care dovedește tendința despre care vorbeam. În 1999 am participat, la Budapesta, la o conferință internațională a Alianței Universităților pentru Democrație (AUDEM). Președintele de atunci al Ungariei, Göncz Árpád, a trimis participanților
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]