5,710 matches
-
operabil, deoarece fiecare personalitate este unică. Există, totuși, o serie de probleme cărora organizațiile trebuie să le facă față. Modalitatea de a se raporta la aceste probleme creează o personalitate colectivă. Dintre criteriile care pot sta la baza stabilirii unei tipologii se pare că cele mai potrivite sunt: politica organizației și relațiile conducerii/direcției cu salariații. Politica organizației poate fi activă sau pasivă, relațiile direcției cu salariații pot fi impregnate de paternalism sau impersonalism. Din combinarea acestor criterii rezultă cel puțin
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
puțin în patru direcții: conținutul comunicării, forma expunerii, ritmul vorbirii adecvat auditoriului și reacția acestuia la mesajul didactic prezentat; • dicție: pronunțarea corectă și clară a cuvintelor, accente logice pe ideile de bază și scurte pauze psihologice, pentru a sublinia esențialul. Tipologia feed-back-ului. Feed-back-ul (retroacțiunea, conexiunea inversă) are un caracter logic pentru procesul de învățământ, îndeplinind funcția de control, de reglare și autoreglare a informațiilor transmise, prin eliminarea la timp a unor eventuale perturbări și distorsiuni. Prin feed-back se pot obține informații
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
Formele comunicării: schimbul, propagarea, publicarea 77 79 Comunicarea mediatizată se plasează alături de alte două forme de comunicare socială, și anume comunicarea interpersonală și comunicarea instituționalizată. Ea umple spațiile goale lăsate de acestea din urmă. Problematica acționistă invită la stabilirea unei tipologii mediatizate a formelor de comunicare. În vederea stabilirii acestei tipologii pot fi reținute două criterii: primul este caracterul mai mult sau mai puțin închis al grupului de oameni - al auditoriului - căruia “emițătorii” înțeleg să i se adreseze cu prioritate. Se identifică
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
se plasează alături de alte două forme de comunicare socială, și anume comunicarea interpersonală și comunicarea instituționalizată. Ea umple spațiile goale lăsate de acestea din urmă. Problematica acționistă invită la stabilirea unei tipologii mediatizate a formelor de comunicare. În vederea stabilirii acestei tipologii pot fi reținute două criterii: primul este caracterul mai mult sau mai puțin închis al grupului de oameni - al auditoriului - căruia “emițătorii” înțeleg să i se adreseze cu prioritate. Se identifică un auditoriu calificat drept “închis”, în sensul dat de
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
ă prin extensie, cel de departe devine aproapele meu. Alături de străin se găsesc săracul, văduva, orfanul. Din această perspectivă, atât religioasă, cât și antropologică, accentul cade pe vulnerabilitatea celuilalt și pe tot ceea ce solicită ea: primire, grijă, protecție, solidaritate. Această tipologie nu oferă Însă complexa problematică a recunoașterii: recunoașterea sensibilă a semenului sau lupta pe viață și pe moarte pentru această recunoaștere. Recunoașterea alterității Imensa contribuție a fenomenologiei lui Husserl a fost definirea apariției celuilalt drept experiență sensibilă (preconceptuală), fără a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
teribilă insurecție populară condusă de José Gabriel Condorcanqui, zis și Tupac Amaru, În 1780. În mai multe regiuni, printre care Mexic și Peru, luptele sociale și rasiale au fost de mai mare amploare decât cele dintre partizanii și adversarii colonizării. Tipologia conflictelor a fost așadar foarte complexă și diferită de la o țară la alta. Elitele creole Încercau să se impună atât În fața metropolelor și partizanilor lor, cât și În fața claselor populare (țărani, mineri, pătura de mijloc) ale viitoarelor state. La toate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
adolescenței (L’Ecuyer, 1994; Mucchielli, 1986), Eul-obiect și Eul-subiect se estompează treptat În favoarea Sinelui (Gresle et alii, 1994, p. 349), care, printr-un dialog constant Între Sinele-obiect și Sinele-subiect (Krewer, 1994), permite dinamica sentimentului de identitate. Caracteristici și elemente de tipologie Sentimentele de apartenență constituie unul dintre aspectele (colective) ale identității și deci ale sentimentului de Sine. Tipologia concepută de Erikson evocă astfel unitatea personală, continuitatea temporală, participarea afectivă, diferența individuală, Încrederea În sine, autonomia, controlul de sine, autoevaluarea În raport cu ceilalți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1994, p. 349), care, printr-un dialog constant Între Sinele-obiect și Sinele-subiect (Krewer, 1994), permite dinamica sentimentului de identitate. Caracteristici și elemente de tipologie Sentimentele de apartenență constituie unul dintre aspectele (colective) ale identității și deci ale sentimentului de Sine. Tipologia concepută de Erikson evocă astfel unitatea personală, continuitatea temporală, participarea afectivă, diferența individuală, Încrederea În sine, autonomia, controlul de sine, autoevaluarea În raport cu ceilalți și, În sfârșit, identificarea prin integrare de valori colective. Sentimentul de apartenență apare aici mai cu seamă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
identificarea prin integrare de valori colective. Sentimentul de apartenență apare aici mai cu seamă ă dar nu numai ă prin ultimele două aspecte menționate, precum și prin participare. Alex Mucchielli (Mucchielli, 1986, p. 47 și urm.) propune la rândul său o tipologie În cadrul căreia acest sentiment este menționat În mod explicit și vorbește despre ființă materială, apartenență, unitate, precum și despre coerență, continuitate temporală, diferență, valoare, autonomie, Încredere și existență. Dacă privim Însă mai Îndeaproape, vedem că problema identității colective este legată simultan
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și de identitățile care se raportează la aceasta. Însă ea nu constituie singurul tip de apartenență posibil, chiar dacă este prima care are de-a face cu problema interculturalității. Relațiile care apar Între această apartenență și altele fac obiectul a numeroase tipologii. Pentru unii, apartenența culturală transcende, acoperă și le Înglobează pe toate celelalte. Astfel, Sélim Abou scrie: „Atunci când vorbim despre identitatea culturală a unei persoane, ne referim la identitatea sa globală, care este o constelație de identificări specifice cu tot atâtea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și imperiale (organizații politice aparținând trecutului, dar a căror influență persistă Încă), național-comercială (organizații actuale la care participă state-națiune, În special cu caracter comercial), respectiv informațional-mondială (organizarea internațională actuală), fiecare dintre ele fiind inclusă În sfera care Îi urmează. Această tipologie trimite În mod explicit la teoria sectoarelor culturale a lui Hall (ibidem, p. 137 și urm.). În sfârșit, unii consideră că identitatea individuală globală este o „identitate socială” (Mucchielli, 1986, p. 75), alcătuită din trăsături biogenetice (sex, vârstă, filiație etc.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
XIX-lea de către psihologii Școlii de la Wurzburg, orice atitudine este caracterizată de anumite „atribute”. Acestea, unificate Într-un „câmp”, definesc un „univers” ce poate fi decriptat cu ajutorul unor „itemi”, care trebuie să fie gradați și să nu se suprapună. Principalele tipologii sunt legate de relațiile Între indivizi (Elias Porter), de „obiectele focale” sau de „genotipuri” (Gordon Allport și Philip Vernon). Majoritatea scalelor utilizate satisfac criteriul unidimensionalității (o măsură unică și adecvată). Printre cele mai cunoscute, trebuie să o amintim mai Întâi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dintre ele etc. În limbajul curent, ca și În literatura de specialitate, Întâlnim termenii cei mai diverși, cum sunt bilingvism precoce, bilingvism perfect, educație bilingvă, semilingvism etc. Pentru a utiliza o terminologie adecvată și precisă, ne vom referi la o tipologie care ține seama de următorii factori: momentul dobândirii bilingvismului (vârsta), inteligența, contactul și motivația. Factorul vârstă Putem fi bilingvi la orice vârstă. Dar putem oare deveni bilingvi cu adevărat În orice etapă a vieții? Știut fiind faptul că, În general
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
spontan și implicit al unor conștiințe individuale care Împărtășesc același sistem de reguli, credințe și valori, ci pe o convenție proclamată Între voințe raționale, conduse de interes și de dorința de eficientizare și abstractizare. S-au propus apoi și alte tipologii sau Împărțiri. Emile Durkheim va vorbi despre solidaritate mecanică și organică, Max Weber despre „comunalizare” (Vergemeinschaftung) și „sociație” (Vergesellschaftung), Georg Simmel despre similitudini generale sau particulare, Charles Colley despre o asociere primară și una secundară etc. Astfel de etichete nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
contele Joseph Arthur Gobineau (1853-1955) și comportamentele etnocentriste care ridică obstacole În calea contactelor dintre diferite culturi, contacte care „sunt la fel de vechi precum practica schimburilor” (Cuche, 1996). Din punct de vedere metodologic, această școală și-a propus să stabilească niște tipologii. Astfel, Benedict afirmă că, la fel ca și individul, cultura prezintă „un model mai mult sau mai puțin coerent de gândire și de acțiune” (Benedict, 1950). În ciuda infinitei lor varietăți, societățile pot fi Împărțite În două mari tipuri clar definite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
această „universalitate” și a pretinde că lucrurile ar putea sta altminteri ar fi o dovadă de naivitate sau de nerealism. S-au propus mai multe grile de analiză. Să luăm mai Întâi paradigma funcționalistă și să studiem, În acest sens, tipologia expusă de Robert Merton În Elementele sale. Astfel, conformistul se mișcă Între limitele a ceea ce este recunoscut oficial și utilizează metode licite În acest scop, În vreme ce inovatorul Își propune obiective Încărcate de valoare din punct de vedere social, dar recurge
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ele, anume cea a lui John Rawls. La baza repunerilor În discuție inițiate de filosofii comunitarieni stă Îndoiala privind neutralitatea statului În cadrul dezbaterii morale (chiar dacă gândirea acestora este suficient de diversă pentru a rezista oricărei tentative de Încadrare Într-o tipologie). În sfârșit, ne vom Întreba care sunt posibilitățile de depășire a antagonismului dintre liberali și comunitarieni și care sunt condițiile acestei depășiri. Despre legitimitatea dreptății sociale Este greu pentru un cetățean al unei societăți democratice, convins că regula de aur
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
bună parte, pe un imaginar colectiv: ea este „un fel de focar virtual care constituie un indispensabil punct de referință pentru explicarea anumitor lucruri, dar care nu are niciodată existență reală” (Lévy-Strauss, 1976, p. 332). Reprezentările mentale se actualizează În tipologii care sunt tot atâtea „grile de lectură” necesare pentru a pricepe ă și a simplifica ă extrema complexitate a realului, dar care Îndeplinesc și alte funcții esențiale, atât În plan cognitiv, cât și În plan social. Aceste tipologii pot să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
actualizează În tipologii care sunt tot atâtea „grile de lectură” necesare pentru a pricepe ă și a simplifica ă extrema complexitate a realului, dar care Îndeplinesc și alte funcții esențiale, atât În plan cognitiv, cât și În plan social. Aceste tipologii pot să se manifeste sub forma unor credințe și stereotipuri care, oricât ar fi de distorsionante sau de caricaturale, Îndeplinesc Într-un mod specific aceleași funcții interpretative (Leyens și Yzerbyt, 1997). Ele servesc În special pentru explicarea comportamentelor celuilalt și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În cazul tuturor străinilor, mai ales dacă În țara lor nu există astfel de dulciuri sau dacă ele nu au aceeași simbolistică. Pentru a nu divaga prea mult Într-un domeniu de investigație atât de vast, Galisson ne propune o tipologie elementară, care se dorește a fi o trecere În revistă a locurilor În care se concentrează cuvintele „mai culturale decât celelalte”. Acestea se grupează În trei categorii: ă cele ale căror „ICI sunt produsul unor judecăți preexistente vehiculate prin locuțiuni
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acest criteriu și cele provenite din imigrație, care nu-l satisfac (În ce clasă trebuie incluse Însă grupurile hispanice sau asiatice care devin majoritare În anumite regiuni americane și care reclamă, În consecință, facilități lingvistice și culturale?) În plus, o tipologie sofisticată Îl conduce pe filosof la evidențierea a trei tipuri diferite de cetățenie, care corespund unui număr similar de tipuri de drepturi: drepturile la autonomie politică, drepturile polietnice și drepturile de reprezentare specială. Recunoașterea realității unor identități diferențiate, ca dimensiune
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și americani, mai ales francezii și anglo-saxonii, gândesc cu capul, În concepte sau scheme logice legate Între ele,mediteraneenii și africanii, mai exact arabii și negrii, gândesc cu sufletul”. Problema este că, tocmai, fără a nega indiscutabila diversitate umană, această tipologie psihică trimite nu doar la o inteligență logică ce ar caracteriza popoarele de rasă albă și de origine europeană, ci și la o sensibilitate entuziastă, proprie arabilor și negrilor. O astfel de problematică nu putea să nu atragă critici, date
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de natură genetică, delimitând astfel „aglomerate” de populații. Or, omenirea actuală neconstituind un ansamblu de populații amestecate Închise, orice decupaj prezintă o mare doză de arbitrar. Așa cum subliniază Jean Hiernaux, oricât de interesante ar fi atributele biologice În elaborarea unei tipologii care să măsoare diferența dintre populații, tabloul construit plecând de la aceste date nu constituie un instrument de Încredere pentru a grupa logic populațiile În taxoni (subansambluri). Lucrările geneticienilor specializați În studierea populațiilor merg În aceeași direcție: subîmpărțirea În rase nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dobândim noi statuturi, identificându-se de obicei trei momente-cheie: separarea, marginea (sau intervalul) și integrarea. Anumite clasificări, cercetând „relația cu sacrul”, pun accentul pe transgresiune sau pe transcendență și vorbesc, cum face și Rudolf Otto, despre „inversiune” sau „convertire”. Alte tipologii, propuse Îndeosebi de Emile Durkheim și Marcel Mauss, pun În valoare dimensiunile „pozitivă” (să ne gândim, de exemplu, la ofrandă sau la rugăciune), „negativă” (cazul interdicțiilor sau tabuurilor) sau „expiatoare” (cu referire la purificare sau la expiere). Privită, În maniera
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În cadrul societăților suficient de importante pentru a necesita o mână de lucru din abundență, ieftină și ușor de reînnoit. Însă distincția nu este Întotdeauna atât de clară. Mai Întâi, pentru că aceste două tipuri de societate nu constituie categorii etanșe ca tipologie și pentru că există o anumită continuitate Între ele. Apoi, pentru că inclusiv În cazul sclaviei de masă, anumite condiții particulare pot să facă mai puțin crudă sau chiar să Îndulcească soarta celor supuși sclaviei. În sfârșit, pentru că, date fiind dificultățile de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]