4,979 matches
-
faptul că, în ansamblu, relația dintre intelectuali și Putere comportă caractere diferite în perioada post-comunistă față de ceea ce a fost anterior, cu toate că dacă ne gîndim doar la România ceea ce a urmat după 1989 pare, tot mai mult, o sosie a trecutului totalitar. Este și motivul care ne face să credem că persistă, în fond, o serie de trăsături generale. Intelectualul coabitează în continuare cu Puterea, cum observa cîndva Adrian Marino, sub vreo patru tipuri de relații: independență, afiliere (aliniere), opoziție și compromis
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
demers de pînă aici este istorie, că mai tot este trecut, că este o istorie care a intrat în arhivă. Mecanismul analizat de Morin în 1981, chiar dacă sociologul nu putea să prevadă marile convulsii de mai tîrziu, petrecute în Estul totalitar, și-a păstrat o mare parte din determinațiile sale esențiale. Cu o existență țesută din complexități și contradicții, intelectualii oscilează între vîrfurile și marginile societății, joacă roluri de profet sau de comediant, sînt ispitiți de abstract sau de concret, sînt
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ce va duce la formarea științelor empirice, ancheta a rămas după aceea și este și azi una din căile de putere-cunoaștere. În nici un alt tip de societate însă ancheta nu va atinge atîta denaturare și atîta perversiune ca în regimurile totalitare. Ca și în urmă cu zece sau douăzeci de ani, trăim într-un fel într-o civilizație și inchizitorială. Inchiziția mai mult sau mai puțin camuflată este forma de putere-cunoaștere care își descoperă fiii și fiicele rătăcitoare prin lumea puterii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
asta pentru că Puterea ispitește, amețește, corupe, tulbură dreapta rațiune. Tocmai de aceea, interogația esențială și de tot banală, comună fiecărui intelectual, și poate nu numai, este: cine sînt eu? Căci numai așa, după prostituția la care l-a împins sistemul totalitar prin mijloace nu o dată lucrative, după insuportabila obediență în fața cu grimase a Puterii, intelectualul se poate întoarce, în sfîrșit, acasă, la el și la cetate. Poate astfel găsi treimea lui a fi, a face, a avea, dar și necesara autoreflexivitate
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
drept, fragil, cu valoare de instant, un fel de à la mode. Tema corpului avea să fie frecventată, în începuturile ei, mai întîi de lingviști (v. Atlasul Lingvistic Român, I și II, din perioada interbelică), parcimonios tratată apoi sub regimul totalitar, pentru ca, în interstițiul de pînă acum al postcomunismului, să se încerce o grilă de lectură vernaculară. Într-un astfel de context, cu atît mai meritoriu ne apare gestul Viorellei Manolache de a recupera/reaminti, prin eseul Repere teoretice în biopolitică
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
interbelicul românesc cu încărcătură culturală, sprijinit pe tradiția și credința locului glisau între orizonturile european și american, din care și împrumută, la începutul deceniului cinci, elemente de legislație biopolitică. Discuția despre eugenie, dacă ar fi fost purtată într-o societate totalitară, ar fi fost dirijată ideologic și s-ar fi invocat mecanisme genetice de ameliorare tendențioasă a populației, iar regimul politic, singurul, indicat pentru utilizarea lui n-ar fi fost altul decît fascismul sau orice altă formă de organizare politică sprijinită
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cuvîntului, e drept afină, nu de puține ori, cu mica sau chiar marea trăncăneală. Gesturi firești dacă vom considera că nimic altceva decît conjuncția organică dintre cuvînt și sens ne poate ajuta să ne regăsim ființa degenerată de ideologia regimului totalitar. Putem constata asta și din asceza în care ne-am propus să intrăm îndeosebi prin scris, prin tipărirea unor cărți adevărate sau a unor ziare și reviste care, și ele, să supună timpul și valoarea. Cu primele, însă, id est
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de venituri între femei și bărbați; • dreptul la retribuție egală pentru muncă egală era doar enunțat în legile respective dar nu erau detaliate modalități specifice de acțiune în caz că acest drept era încălcat; • proprietatea aparținea "întregului popor", cu alte cuvinte, statului totalitar, care avea întotdeauna dreptate. De aceea, nu erau prevăzute obligații detaliate ce reveneau patronatului; • societatea civilă era quasi-inexistentă. Sindicatele aveau un rol pur decorativ, de curea de transmisie între partidul comunist și salariați. Organizații pentru apărarea drepturilor omului nu existau
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
soția și copiii unui lucrător pe cont propriu nu primeau pensia de urmaș. În general, regimul descuraja activitățile independente și încerca să le înglobeze în sistemul de stat, mai ușor de supravegheat și de controlat, ceea ce corespundea mai bine logicii totalitare. Asigurările de șomaj erau un element cu desăvârșire absent din vechiul sistem. Dacă asigurările sociale erau relativ bine reprezentate în România comunistă, cealaltă componentă a sistemului de securitate socială, și anume asistența socială, era practic inexistentă, considerându-se că problemele
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
familie și accentuând mai degrabă diferențele de sex decât egalitatea sexelor 72. În cadrul revoluției bolșevice, emanciparea femeii a însemnat o transgresare a rolurilor tradiționale de gen, fiind subsumată luptei de clasă și intereselor liderilor comuniști. Impusă și controlată de statul totalitar, egalitatea dintre sexe nu a implicat afirmarea egală a valorilor femeilor și bărbaților deopotrivă, precum și respectarea lor, ci tratarea femeilor ca bărbați. Faptul că partidul nu a manifestat niciodată preocupări față de condiția femeii, tratând-o ca pe un revoluționar de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
România, București, 1945. Reid, Anna, Leningrad. Tragedia unui oraș sub asediu, 1941-1944, traducere de Lia Decei, Editura Corint, București, 2013. Richardson, Rosamond, Coșmarul roșu. În inima clanului Stalin, traducere de Cristian Banu, Editura Press, București, 2000. Șișcanu, Elena, "Imixtiunea statului totalitar de tip sovietic în viața privată" în Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu (coord.), Stat și viață privată în regimurile comuniste, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, Memorialul rezistenței anticomuniste "Țara Făgărașului", Editura Polirom, Iași, 2009, pp. 409-421. Tismăneanu,Vladimir
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
politice este implicarea la nivelul instituțiilor puterii. În exercitarea puterii în comunism doi factori sunt capitali: în primul rând ideologia, în al doilea, raporturile ierarhice, mai ales pe axa verticală. Ideologia rămâne referința cea mai importantă care distinge un sistem totalitar de o simplă dictatură. Ea presupune existența unor organisme colective de conducere, a căror menire este să ateste raportarea deciziilor la teoria de bază, în speță marxist-leninistă. Chiar dacă secretarul general al partidului era practic atotputernic, el trebuia să obțină acordul
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
a soțului ei Marcel în 193852, ceea ce a dus la pedeapsa capitală. Dar aici punctele de vedere diferă, nu ar fi sigur că soțul ei ar fi fost supus unei proceduri judiciare 53. Oricare ar fi fost poziția ei, regimul totalitar al lui Stalin impunea o fidelitate deplină celor mai importanți colaboratori ai săi. Un biograf american sporește confuzia avansând că principala sa trăsătură psihologică era duplicitatea: Este vorba de nesfârșitele ei iluzii - [...] că Marcel Pauker supraviețuise cumva vărsării de sânge
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
confuzia avansând că principala sa trăsătură psihologică era duplicitatea: Este vorba de nesfârșitele ei iluzii - [...] că Marcel Pauker supraviețuise cumva vărsării de sânge a lui Stalin"54,55. Dar această duplicitate poate fi văzută tot ca o consecință a dictaturii totalitare. Punctele de vedere, părerile impuse ierarhic de putere și susținute oficial puteau fi părăsite în relațiile amicale, egalitare, deși cu anumite riscuri. Din altă perspectivă, trebuie amintit că atunci când era la apogeul puterii, Ana Pauker se expunea cu bărbați mai
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
și a personajelor lor principale. Prin refulare, reprezentarea situației traumatice este separată de afectele care o însoțesc, ceea ce favorizează uitarea. Fiind probabil asociată traumei colective, figura Anei Pauker era și ea supusă acestei forme de uitare. Evident, în condițiile dictaturii totalitare, contextul social contribuia și el la acest efect, căci regimul care produsese traumatismul se afla încă la putere. 6. Feminizarea societății sovietice Comunismului îi revine meritul de a fi atribuit unor femei funcții înalte, ca cea de ambasador sau de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
în perioada 1968- 1973: "A făcut apel la sentimentele naționaliste și la succesul unei politici externe semiindependente, două cauze care i-au atras sprijinul tacit al maselor"76. De fapt, el a mers și mai departe, relaxând sistemul de supraveghere totalitară. "Primii ani după înscăunarea lui Ceaușescu s-au caracterizat prin slăbirea terorii instaurate de Dej"77. Obiectivul a fost "de a plasa Ministerul de Interne sub controlul direct al partidului, și în final, al său personal"78. De fapt era
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
el, dar și propriei sale anchete realizată ulterior la București. Emancipată, independentă, Ana Pauker a fost capabilă să profite de feminismul bolșevic și să se impună de una singură. Dar prețul plătit de ea a fost supunerea oarbă față de liderul totalitar absolut care a fost Stalin și care nu a susținut-o când a fost înlăturată de la putere de către Gheorghiu-Dej. Poate totuși Stalin i-a salvat viața. Efectul de ansamblu este că în România memoria colectivă a uitat-o. În schimb
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
care cel mic le atribuie mamei și care sunt în raport cu distincția iubire/ură. Fiind și el clivat, bebelușul nu poate percepe celelalte persoane decât în funcție de el însuși 90. Acest procedeu psihic este posibil și la nivel colectiv. Inițial, după trauma totalitară a instalării regimului comunist, colectivitatea națională l-a perceput pe Ceaușescu drept conducătorul salvator, deși un produs al sistemului sovietic. A fost astfel marcat drept conducătorul "bun", în timp ce predecesorii, mai ales Gheorghiu-Dej sau alți concurenți erau doar "răi". Dar când
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Dirigeant dans la Roumanie communiste, ediția a II-a revăzută, Editura Curtea Veche, București, 2005. Cîrstocea, I., Faire et vivre le postcommunisme. Les femmes roumaines face à la "transition", Editions de l'université de Bruxelles, Bruxelles, 2006. Clit, R., Cadru totalitar și functionare narcisică, Editura Fundației Generația, București, 2004. Clit, R., La sexualité collective : de la révolution bolchevique à nos jours, Editions du Cygne, Paris, 2006. Clit, R., La propagande et la force dans le "phénomène Pitesti", în Topique, 2010, 2, 111
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
de masă în instituții specializate, protecție socială prin instituții exterioare familiei. S-au păstrat și consolidat chiar câteva funcții tradiționale ale familiei: cea de suport, de sprijin material și moral, de refugiu - cu atât mai mult cu cât, în sistemele totalitare, omul e amenințat în permanență în spațiul public. Desigur, ca să putem contura aceste trăsături, trebuie să analizăm schimbările petrecute cu familia tradițională, acele schimbări de substanță care sunt indestructibil legate de criteriile dominante pe care se întemeiază o familie: alegerea
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Socialistă, București, 1920, pp. 8-9. 12 Iosif I. Gabrea, Educația și învățământul în Rusia sovietică, Editura Librăria "Universala", București, 1929, p. 73 și urm. 13 Cristina Liliana Olteanu, Elena-Simona Gheonea, Valentin Gheonea, op. cit., p. 68. 14 Elena Șișcanu, "Imixtiunea statului totalitar de tip sovietic în viața privată", în Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu (coord.), Stat și viață privată în regimurile comuniste, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, Memorialul rezistenței anticomuniste "Țara Făgărașului", Editura Polirom, Iași, 2009, pp. 409-421. 15 Ibidem
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
5 C.L. Olteanu, "Cultul Elenei Ceaușescu în anii '80", în A. Ciupală, Despre femei și istoria lor în România, Editura Universității București, 2004, ebook.unibuc.ro/istorie/ciupala/ cultuleneceausescu.htm, p. 1-25. 6 Ibid., p. 2. 7 R. Clit, Cadru totalitar și funcționare narcisică, Editura Fundației Generația, București, 2004. 8 Ibid., p. 4. 9 Ibid., p. 5. 10 Ibid., p. 8. 11 Știința sovietică reușea să coopteze savanți reali sau potențiali precum Miciurin sau Lîsenko, sau își însușea teoriile altora, cazul
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
legitimează. Cu alte cuvinte, "lumea" structurată, conform cutumei americane, la data respectivă, într-o opoziție antinomică, aproape maniheică, a forțelor binelui sau ale "păcii și libertății" (puterile non-comuniste, adică America și aliații săi) și a forțelor răului sau a "forțelor totalitare" (bineînțeles, e vorba de comuniști, dușmanii curenți sau potențiali) trebuie pusă sub semnul întrebării, ca atare, pentru a putea, ulterior, privi cu suspiciune cursul acțiunilor, așa cum îl precize Nixon. Forbes Hill pune în evidență, cu finețea care îl caracterizează în
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cu hotărâre până la capăt, America mitică este, cu siguranță, o "națiune cu destin"315 și ultima "speranță că pacea și libertatea vor supraviețui în lume"316. Pe de altă parte, anunță Campbell, "America non-mitică" arată cu totul diferit: "sprijină guvernele totalitare peste tot în lume, în timp ce este angajată într-un război în Vietnam-ul de sud în care distruge sistematic populația civilă și capacitatea agricolă a țării, pe care pretinde că o apără. America non-mitică practică un rasism care își bate
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
au încercat o democratizare a mobilizării, ea a rămas una verticală chiar și în partidele muncitorești, așa cum clamează Michels (1971). Modelul vertical al mobilizării în epoca modernă va fi apoi folosit în mobilizarea populației pentru război și pentru construirea statului totalitar în Uniunea Sovietică, Italia fascistă și Germania nazistă. O altă formă de mobilizare verticală este clientelismul. El pleacă de la o relație materială între patron și client specifică societăților agrare dar își pierde acest caracter în societățile moderne. Aici ia mai
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]