4,331 matches
-
mai întunecate ale cartierelor rezidențiale de la sud de aeroport, m-am uitat peste umăr cum Vaughan o învârtea pe femeie pe bancheta din spate, manevrând-o cu coapsele puternice. Violența și furia i se întorseseră. După orgasmul lui, femeia se trânti pe spătarul banchetei, lăsând sperma să picure pe vinilinul umed de sub testiculele lui Vaughan, trăgându-și suflarea în vreme ce-i ștergea urmele de vomă de pe penis. Uitându-mă atent la fața ei pe când își reumplea poșeta răsturnată, am văzut chipul rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
clipele celei mai întețite urgii”, autorul articolului consideră că „propagarea ideii străvechi de libertate și democrație” se lovește nu atît de instituțiile viciate (monarhia, Curtea, camarila, Siguranța, Comisarul regal, politicienii chiar), ci, înainte de orice, de rezistența publicului „inconștient și temător, trîntit în paiele nepăsării lui tradiționale, aici, cu România lui Mare trasă în inima civilizației europene”, prin urmare „trezirea acestui public e unicul scop”. Soluția preconizată de Vinea - „educarea” publicului românesc operată de o minoritate intelectuală „avansată” - se va regăsi atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care în sine nu reprezintă și nu rezolvă nimic”; „Zădărnicia vieței s-a cîntat în sute și mii de volume, dar nimeni n-a izbutit să o exprime mai plastic și mai concentrat în două imagini”; „Hurmuz găsește cuvîntul, îl trîntește și trece ușor înainte, avînd aerul că-și urmărește fabula care, de fapt, e inexistentă”; „Ideia ridicolului și nimicniciei omului față de necunoscut, precum și ideia nonsensului general al existenței se degajează la fiecare pas în opera lui Hurmuz. Pentru mentalitatea mediocră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care ți-ai dorit-o cel mai mult, dintotdeauna. Partea cu copii. Am aproape treizeci de ani? Am. Sunt în putere? Sunt. Sănătoasă? Tun! Ei, de-acum, gata - cu hoinăreala! Gata cu risipa de viață! De-acuma, Capule Alb, o trântim pe copii! Copii! Măcar cinci, dacă nu zece, ani! Să-mi fie casa ticsită cu gâgâlici, cu mogâldețe, coconei și coconele, care să-mi facă să huiască, tot timpul, capul, de glasuri, de cerințe și scânceli, de cântecele și țipete
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
țigări. Ăsta îl ia la pocnit. Du-te și mai adă. Nu mai am de la cine. Cum, nu mai ai de la cine? Fiindcă l-am terminat. Cum, pentru numai două amărâte de milioane, să omori, un ditamai ghiuj? Și-l trântește, cât de tare poate, cu capul de betonul peretelui. Capul geamănului devine o puternică cișmea arteziană, de sânge. Se rostogolește, se zbate, puțin, după care, sucombă. Speriat, se precipită, criminalul, dulcele prim;îl buzunărește, rapid. Nu găsește nimic. Iese, pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe mine, mă apucă iar! Hai! Ce stați, și vă benoclați așa, la sărbătorit. Apucați-vă. N auziți, uite, m-a și apucat, iar! Și, fără să privească în urmă, o rupse de fugă, spre bae, cu pantalonii în vine, trântind cu ciudă, ușa, după el. RĂZBOI ÎN TIMP DE PACE Ai lui Golu trăiau, toți trei, sub același acoperiș: Temistocle - tatăl, Rada - mama și Brândușa - fata. Posedau meserii serioase, de mare valoare, la vremea lor, sigur, pentru timp îndelungat, și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că, de ce merge atât de încet, și l-a luat la pumni. Și prin spate și prin față și peste tot. Până la prăbușit. A făcut câțiva pași, către mașină, s-a întors, și, de jos, cum era, i-a mai trântit câteva picioare. Prin spete, prin coaste, prin... și a plecat. Bunicul n-a mai putut face nici o mișcare. S-a adunat lume. Nervoasă. Îndârjită, pe cel, care, fugise, cu automobilul său cumplit. Fetița, moartă de frică, sta, uitată de toți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Zic, doar, că, ești nițel nebun.Ba, nu numai nițel, dar, s-o știi, că asta fac. Treaba ta. Nu mă amestec. Nici n-am auzit prea bine ce mi-ai spus. Și s-a dus acasă. După ce s-a trântit cu capul în balia cu zoală, a început să urle, ca un descreierat. Au sărit vecinii, trecătorii. L-au dus la spital. Și-a tratat, ochii, mai bine de jumătate de an. În sfârșit, s-a văzut realizat. S-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
îi amenință cu degetul, și ei nimic, nici o mișcare care să denote că ar fi intimidați măcar, dacă nu îngroziți de-a binelea de consecințe. Au motivat, că la noi și la bulgari sunt probleme și cu asta ne-au trântit fără nici un protocol, poarta în nas. Bulgarii, au dat niște răspunsuri diplomatice la situația creată, însă la noi funcționează perfect diplomația de Ferentari, profesată la modul strălucit de iubitul nostru președinte. Diplomația aceasta, are ca element cheie o acțiune simplă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai întâlnești. Mare noroc a avut Frusina! - Să le stăpânească sănătoși! Știu că și ea este o femeie harnică, gospodină- răspunse părintele. Frusina nu spuse nimic. În fond era obișnuită cu felul de a fi al soacrei sale pentru că le trântea ca nuca în perete dar acum era vorba că le spunea de față cu altă lume, străină de casă. După ce plecă preotul, mama lui Petre inspectă toată casa. Mobila pe care o cumpăraseră copiii era mai deschisă la culoare și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Ori e vorba de o mumie egipteană care s-a întors din morți să-și poarte blestemul și încearcă să-i ucidă pe vecinii de-alături, ori se uită la un film. Sub podea, cineva zbiară, un câine latră, se trântesc niște uși, iar funcționarul de la casa de licitații cântă o melodie. Intru în baie și sting lumina. Ca să nu văd ce-i în sacoșă. Ca să nu văd ce trebuie să iasă. În întunericul dureros de strâmt, înghesui un prosop în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
texte din domeniul public și le aduna în antologii. Vechi sonete medievale, limerick-uri licențioase, poezioare pentru copii. Pe unele le-a scos din fel de fel de cărți vechi. Pe altele le-a luat de pe internet. Nu era foarte pretențios. Trântea în cărțile lui tot ce putea găsi gratis. — Dar care e sursa poemului care ne interesează pe noi? zice. Habar n-am. Probabil că vreo carte veche care încă mai zace într-o cutie pe undeva, printr-o casă, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
deschide singură la pagina 27. Trag o linie, cu un ac, de-a lungul marginii interioare a paginii, chiar lângă cusătură, iar pagina se desprinde. Cu pagina împăturită în buzunar, pun cartea la loc, desupra teancului. În sufragerie, cosmeticele sunt trântite grămadă pe jos. Helen a deschis fundul fals al trusei cosmetice. Înăuntru sunt așezate straturi de coliere, brățări, broșe mari și perechi de cercei prinși împreună, incrustate cu sclipiri frânte, roșii, verzi, galbene și albastre. Bijuterii. În mâinile lui Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în spătarul scaunului meu, zicând: — Nu e deloc amuzant! Predicatorii de la radio sunt oameni în carne și oase. Și eu îi zic că n-am făcut nimic. Iar Helen și Stridie chicotesc. Mona își încrucișează brațele pe piept și se trântește pe canapea. Zice: — Nu aveți nici un pic de respect. Nici un pic! Vă bateți joc de un milion de ani de puteri ale vrăjii. Mona îl împinge pe Stridie cu toată puterea în portieră. — Și tu la fel, zice. O vedetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aflați în închisoare. Ca să-i ajute să se vindece. De mine nu-i este dor nimănui, îi spun. Mona dă din cap și zice: — Tu și Helen semănați foarte mult cu părinții mei, să știți. Mona. Coacăză. Fiica mea. Și, trântindu-mă la loc pe pat, o întreb cum așa. Și, scoțându-mi un toc de ușă din picior, Mona zice: — Chiar în dimineața asta, Helen mi-a spus că s-ar putea să fie nevoită să te omoare. Îmi sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mângâindu-i părul, care i se lipește de mâna însângerată. Îi dă o buclă după ureche și-i zice: Cartea aia era un rahat. — Bine, zice Mona, trăgându-se înapoi, cu brațele încrucișate pe piept. Și Stridie zice „Bine“. Și trântește portiera, lăsând pe geam o amprentă de sânge. Cu mâinile roșii ridicate în lături, Stridie se dă înapoi. Zice, scuturând din cap: Nu vă mai bateți capul cu mine. Eu nu sunt decât un pui de aligator pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din imitație de cărămidă. Deasupra intersecției principale pâlpâie un semafor intermitent. O vacă neagră își freacă greabănul de stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
convine deloc că mi-a răpit corpul și mi-a făcut o asemenea porcărie. Arată spre balonul țeapăn de păr, spre obrajii fardați și spre rujul roz de pe buze și zice: — Pur și simplu mi-a fost violat look-ul! Trântește capota portbagajului cu unghiile ei roz. Arătând spre cămașa mea, zice: — Văd că întâlnirea cu amicul dumneavoastră a fost cam sângeroasă. Petele roșii sunt de chili, îi spun. Ceaslovul, zic. L-am văzut. Pielea roșie de om. Tatuajul cu pentagramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cheile lui Helen. E mort? întreb. Și Mona zice: — Ai vrea tu. Nu, o să fie bine, zice. Se urcă la volan și pornește masina, zicând: — Mai bine te-ai grăbi să dai de Helen. Să nu facă cine știe ce gest disperat... Trântește portiera și începe să dea în marșarier ca să iasă din parcare. Pe geam, Mona strigă: — Du-te la centrul medical New Continuum! Sper să nu fie prea târziu, țipă, în timp ce se îndepărtează. Capitolul 43 În camera 131 de la centrul medical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
culoarele largi. pereții sunt goi. tablourile zac în depozite. înghesuite suflete acoperite de rame inestetic construite le sufocă ferestrele... zac umbrele trăirilor. actori adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ați aflat?!... exclamă omul. N-ați auzit la radio?!... Stelian îl privi lung și nedumerit. Nu, n-am aflat nimic, recunoscu el cu simplitate. Ce s-a mai întâmplat?... A murit patriarhul?... Poștașul își scoase chipiul de pe cap și-l trânti pe masă vesel. Păi să vă spun eu, dacă nu știți, domnu Stelică! A murit Stalin!... A crăpat!... S-a dus dracului de suflet!... Ia uitați-vă-n ziar!... La auzul unei vești atât de senzaționale Stelian rămase fără grai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un brici într-o mână. Dumirindu-se în privința zgomotelor, el scuipă pe jos și mârâi supărat că miliția ar fi trebuit să-i bage la zdup pe neisprăviții care tulburau liniștea oamenilor muncii, după care dispăru grăbit înapoi de unde ieșise, trântind ușa în urma sa. Din locuința cealaltă, care se învecina cu cea a lui Aronică, apăru un pici care începu să se zgâiască foarte curios la cei doi vizitatori. Nenea e acasă, le dădu de veste piciul neîntrebat. Uite ce jucărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ivi și mama copilului, încruntată, cu un nou-născut pe care îl alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat că ieșise fără voie din casă și că stătea de vorbă cu oameni necunoscuți, femeia îl trase tare de mână înăuntru și trânti ușa după ea. Din dosul ușii se auzi glasul copilului protestând, urmat de pliciuitul unei perechi de palme, după care se făcu liniște. Hm, curios lucru, zise Stelian, în timp ce Mișu Leibovici privea încă spre ușa închisă a apartamentului vecin. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
uniforma aia a lui de general făcută de comandă... parcă e frățiorul lui Stalin!... Doar mustață-i mai trebuie... Ne-a ținut un discurs despre colectivizare, de ne-a zăpăcit!... Mamă, mamă!... S-a rățoit vreo jumătate de ceas, a trântit cu pumnul în masă și și-a luat în fața noastră angajamentul c-o să-i împuște cu mâna lui pe toți chiaburii!... Că la Vrancea, într-un sat, l-au lăsat țăranii fără căciulă (aia pe care i-a dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poate distrat. Dej se apucă să mănânce liniștit o tartă cu frișcă, dar era vădit că secretarul general savura în sinea sa efectul pe care îl produsese cu vorbele sale aparent nevinovate. Ceaușescu își scoase chipiul de general și îl trânti cu năduf pe masă. Eu vă spun deschis aici, în fața dumneavoastră, tovarășe Dej, declară el solemn, că așa nu se mai poate!... Că, dacă nu găsesc înțelegere nici la dumneavoastră, care reprezentați tot ce are mai bun și mai înaintat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]