9,719 matches
-
circumstanță închinate „clasei muncitoare” și noii puteri politice ori își va reedita în antologii versurile din creația anterioară. Rămân documente pentru istoria literară volumele de amintiri Scriitor și om (1946), Contemporan cu ei (1962), Evocări și dialoguri literare (1974). Ca traducător, B. a desfășurat o impresionantă activitate, ce dăinuie în timp prin reeditări (un exemplu este Vrăjitorul din Oz de F. L. Baum). SCRIERI: Vecernii, Craiova, 1923; Flaute de mătase, Brăila, 1923; Reculegeri în nemurirea ta, București, 1925; Biblice, București, 1926
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
, Cezar (26.VII.1939, Mălinești-Hotin - 26.V.1997, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Margaretei (n. Alexandrescu) și al lui Porfirie Baltag, preot, frate cu criticul literar Nicolae Baltag și soț al poetei Ioana Bantaș. În 1944, familia se refugiază din Basarabia și se stabilește la Mereni, județul Vâlcea. B. urmează Liceul
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
Rudolf Otto și Lucian Blaga la Mircea Eliade, Martin Heidegger, Paul Ricoeur și Sergiu Al-George. O temă reiterată este aceea a rigorii poetice față în față cu aleatoriul avangardiștilor. Câteva eseuri despre metaforă par începutul unei cercetări de anvergură. Preocupările traducătorului sunt convergente cu opera poetului și eseistului. În condiții potrivnice, a tradus și publicat Istoria credințelor și ideilor religioase (I-III, 1981-1988), fundamentala sinteză a lui Mircea Eliade. A continuat cu Dicționar al religiilor de Mircea Eliade și Ioan Petru
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
, Árpád (23.IV. 1888, Ileanda, j. Sălaj - 9.VIII.1953, Budapesta), traducător și poet. După terminarea Facultății de Drept, a fost funcționar la Timișoara. În 1921 s-a stabilit în orașul Vác din Ungaria. A colaborat la revistele clujene „Erdélyi Szemle”, „Pásztortűz”, „Erdélyi Helikon” și la „Vasárnap” din Arad, cu poezii proprii
BARDÓCZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285639_a_286968]
-
Vasárnap” din Arad, cu poezii proprii și cu traduceri din creația poetică a lui Vasile Alecsandri. B. este primul maghiar care a publicat volume de traduceri din poezia lui V. Alecsandri; Emlék [Suvenire] (1935) a apărut cu introducerea și notele traducătorului, cel de al doilea volum, Könnycseppek [Lăcrămioare] (1938) a fost editat, de asemenea, cu un studiu introductiv semnat de B. despre viața lui Alecsandri. Traduceri: V. Alecsandri, Emlék [Suvenire], Cluj, 1935, Könnycseppek [Lăcrămioare], introd. trad., Budapesta, 1938. Repere bibliografice: Endre
BARDÓCZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285639_a_286968]
-
BARBORICĂ, Cornel (5.IV.1931, Turnu Severin), slavist, comparatist și traducător. Este fiul Elisabetei (n. Mardale), croitoreasă, și al lui Gheorghe Barborică, cizmar. Absolvent al Liceului „Traian” din Turnu Severin (1949), urmează doi ani la Facultatea de Filologie din București, apoi alți cinci la Bratislava, luându-și licența în limba și
BARBORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285621_a_286950]
-
BĂRBULESCU, Corneliu (3.V.1913, București), folclorist și traducător. Este fiu de preot. Face studii universitare de litere și filosofie la București (1933-1938), unde i-a fost elev lui N. Cartojan. A fost, succesiv, bibliotecar la Facultatea de Litere și Filosofie (1936-1938), profesor secundar (din 1941) în București, funcționar
BARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285636_a_286965]
-
BARIȚIU, Ieronim G. (19.VIII.1848, Brașov - 18.III.1899, Sibiu), publicist și traducător. Este al cincilea dintre cei nouă copii ai Mariei (n. Velisar) și ai lui George Barițiu și unicul fiu rămas în viață, alături de patru surori. Învață la Brașov și la Sibiu, apoi la Viena, unde, din 1868 până în 1873, face
BARIŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285643_a_286972]
-
, Iurie (6.IX.1922, Brașov - 11.IX.1986, Orhei), poet, prozator și traducător. Încă elev la Liceul „B. P. Hasdeu” din Chișinău, pe care îl va absolvi în 1940, a debutat în presă cu versuri (1936). Numeroasele volume de poezie și proză tipărite între 1948 și 1982 (între care Drumul spre fericire, Cuvânt
BARJANSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285645_a_286974]
-
Yale University (1992-1993). A colaborat, din 1970, cu articole, eseuri, studii și recenzii la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, precum și la reviste din SUA („American Studies International”, „The Unicorn”, „The Comparatist”). A debutat, ca traducător, cu volumul G. G. Byron, Poeme (1972), continuând cu transpuneri atât din scriitori englezi și americani, cât și din autori români, ca, de exemplu, ediția bilingvă Lucian Blaga, Poemele luminii - Poems of Light (1981). Studiul comparatist Eminescu și literatura engleză
AVADANEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285501_a_286830]
-
BĂCIUȚ, Nicolae (10.XII.1956, Chintelnic, j. Bistrița-Năsăud), poet, traducător și eseist. Este fiul Mariei (n. Măgherușan) și al lui Gheorghe Băciuț, țărani. Absolvent al Liceului „Liviu Rebreanu” din Bistrița, face studii universitare la Facultatea de Filologie (secția română-engleză) a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1978-1982). În timpul studiilor universitare este redactor
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
A.[vram Adolf] (1879, Bârlad - 12.VIII.1963, București), poet, gazetar și traducător. A. face studii liceale la Bârlad. Elev, începe a colabora la gazetele locale („Paloda”, 1896-1899, „Vocea Tutovei”, 1898), folosind pseudonime ca Sorin, A. (și Alecu) De la Tutova sau Delatutova. E printre cei ce redactau aici, în 1898, săptămânalul „Aurora zionistă
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
, Toma Alexandru (1824-10.III.1887), traducător. A fost primarul orașului Râmnicu Sărat (1874). În 1848, a publicat la București traducerea „slobodă” a pieselor lui Shakespeare Romeo și Julieta și Othello, precedată de o biografie a autorului. Traducerea este făcută după versiunea franceză a lui Le Tourneur
BAGDAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285541_a_286870]
-
ASTALOȘ, George (4.X.1933, București), poet, dramaturg, eseist și traducător. „Bucureștean de origine pură germană”, A. s-a născut în cartierul Hala Traian, „coté jardin”, cum îi place să precizeze. Tatăl poetului, Gustav Astalosch, etnic german din Vatra Dornei, a fost deportat, în 1945, la minele din Donbass, împreună cu alți
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
, Ștefan (29.X.1918, Brașov - 7.I.1993, Honolulu, SUA), poet, eseist, memorialist și traducător. Este fiul Elisabetei (n. Sager) și al lui Ioan Baciu, profesor de limba germană. Urmează în orașul natal Școala „Andrei Mureșianu”, iar, între 1929 și 1937, Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, unde îi are profesori pe tatăl său, pe Octav
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
BĂDILIȚĂ, Cristian (27.III.1968, Săveni), eseist, traducător și poet. După absolvirea Liceului „A. T. Laurian” din Botoșani, urmează Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (1987-1989) și Facultatea de Limbi Clasice (1989-1993) la Universitatea din București și studii teologice la Seminarul Conciliar din Madrid (1991-1992). În 1994 și
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
BĂDESCU, Horia (24.II.1943, Arefu, j. Argeș), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Elenei (n. Petcu) și al lui Gheorghe Bădescu, învățători, B. frecventează școala primară și gimnaziul în localitatea natală, iar în 1957 devine elev al Liceului „Vlaicu Vodă” din Curtea de Argeș. Bacalaureat în 1961, urmează cursurile Facultății de Filologie a
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
, Mircea E. (13.XII.1905, București - 1.VIII.1971, București), poet, prozator și traducător. Dintre părinți, inginerul Emil Balaban, director general al Poștelor și director al Școlii Politehnice, și Virginia (n. Mănciulescu), mama lui B. manifestase înclinații artistice, fiind absolventă a Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București. După clasele primare, făcute acasă
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
istoriei și literaturii, s-au axat, în primul rând, pe reconstituirea filierei grecești din cultura românească, pe studiul relațiilor reciproce, istorice și literare, greco-române (circulația unor opere de Voltaire, Giovanni del Turco, Wieland, La Fontaine, Beccaria, Marmontel), precum și pe identificarea traducătorilor unor intermediare grecești. Pentru istoria ideilor, de un mare interes sunt studiile cu privire la reacția Patriarhiei ecumenice împotriva spiritului revoluționar francez și la influența lui Voltaire în ariile culturale greacă și română. Lucrări ca L’Esprit philosophique et révolutionnaire français combattu
CAMARIANO-CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286048_a_287377]
-
CÂNDROVEANU, Hristu (5.II.1928, Babuc - Durostor), poet, prozator, critic literar, traducător și publicist. Este fiul Zoricăi (n. Bracea) și al lui Stere Cândroveanu. Urmează școala primară în localitatea General Praporgescu (1935-1939) și cursurile liceale la Silistra, Călărași, Tulcea și Timișoara (1939-1948). După absolvirea Facultății de Filologie din București (1952), va fi
CANDROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
, Mihail (pseudonim al lui Moritz Cahana; 1867, Hârlău - 28.IX.1933, București), folclorist, traducător și publicist. Descendent al unei familii de negustori, C. și-a început instrucția în orașul natal și a desăvârșit-o, probabil, la Iași, unde pare să fi urmat cursurile gimnaziale și ale unei facultăți, devenind în cele din urmă profesor
CANIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286065_a_287394]
-
G. I. Ionnescu-Gion le-a consacrat, în paginile „Familiei” din 1892, scurte medalioane literare. Tot în același an îi apare în „Lumea ilustrată” o scriere în proză, cu intenții moralizatoare (Două căsnicii). Reușite mai sigure avea să înregistreze C. în calitate de traducător. În 1895 transpune, după Max Nordau, Minciunile convenționale ale civilizațiunii noastre, iar patru ani mai târziu publică prima versiune românească integrală a romanului Crimă și pedeapsă de Dostoievski. A mai tradus Quo vadis de Sienkiewicz. Preocuparea de căpetenie a lui
CANIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286065_a_287394]
-
, Eusebiu (7.X.1910, Udești, j. Suceava - 27.VIII.1965, București), poet, prozator și traducător. Fiu al unor țărani, Ion Camilar și Natalița (n. Motrici), C. și-a întrerupt în 1926 (din cauza sărăciei, care i-a întunecat copilăria) studiile liceale, începute la Suceava, traversând apoi o lungă perioadă și mai grea, când și-a câștigat
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
CĂPĂȚINEANU, Stanciu (c. 1800-15.IX.1848, Râmnicu Vâlcea), traducător. Absolvent al școlii de la „Sf. Sava” din București, C. se formase că elev al lui I. Heliade-Rădulescu. În 1826 pleacă la Craiova, unde, împreună cu Gr. Pleșoianu, deschide cursurile Școlii Naționale. A fost aici director și profesor, predând gramatică și „deprinderi
CAPAŢINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286080_a_287409]
-
se va difuza în Principate, apoi și în Transilvania (unde Gh. Șincai folosește textul în Hronica românilor). Din circa zece manuscrise semnalate, cinci reprezintă copii ale redacției grecești, restul vehiculând (în forme lacunare, imperfecte) o primă versiune românească, datorată unor traducători de la sfârșitul veacului al XVIII-lea, ce par a-și proteja, la rândul lor, identitatea. În varianta greacă, Istoria... se imprima la Viena, în 1806, ca un synopsis anonim, în editura unor „frați Tunusli”. Ediția (ce scapă, din păcate, destule
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]