5,174 matches
-
sufletul. Lacrimile ei nu au fost de ajuns ca să-i întoarcă mama din drum. Tata o ținea în brațe, iar ea privea deznădăjduită cum trenul se pierdea în depărtare. De atunci somnul ei nu a mai fost profund și liniștit,tresărea la fiecare scârțâit al porții de la drum. Apoi speranțele se risipeau. Era doar vântul. Dezamăgită, plângea până adormea. De o săptămână își visa mama în fiecare seară. Se bucura ca de un semn bun. Potecuța din marginea pădurii devenea mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de cine știe ce gânduri. Se îndreptau cu pași repezi spre casele lor, spre cei dragi. Pe peron și-a făcut apariția o femeie. Lumina difuză nu îi permitea să deslușească bine trăsăturile acesteia. Geamantanul mare din mâna femeii o făcuse să tresară. Era ea. Nici nu-i venea să creadă. Încerca în zadar să articuleze o vorbă. Cu un efort peste puterile ei, Alina strigă:„Mamă!!!”. Toți cei care se aflau în preajmă și-au întors privirile. Lacrimile îi ardeau obrajii. Alerga
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
având asupra lui protecția lui Dumnezeu. Într-o noapte, în timp ce se odihnea, o ființă nemaipomenită s-a apropiat de el și i-a spus cu o voce caldă și blândă: Nu te teme, tinere! La auzul acestor sunete, David a tresărit speriat din somn. Nu te teme! I-a spus din nou acea ființă angelică. Cine ești tu? Sunt Zâna Codrilor și a Pădurilor! Am venit aici să îți dau această sabie magică cu ajutorul căreia poți face față mai ușor obstacolelor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sănătate și frumusețe. Ca să n-o deranjeze, Sherlock și-a pus cu mare grijă și în liniște lucrurile, dar doamna imediat a lăsat revista și l-a întrebat: Bună! Tu cine ar trebui să fii? Sherlock, care era cu spatele, tresări. Ah! O, bună! Eu sunt Sherlock Holmes. Când auzi acest lucru, femeia zise entuziasmată: Tu ești marele detectiv Sherlock Holmes? Da, dar nu spune asta nimănui. Bine, a spus femeia înțelegând. Vrei să-mi spui mai multe lucruri despre tine
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
auzit că vine de la calculator. A fugit repede și a văzut-o pe doamna Mary pe jos, leșinată. Era albă ca varul, parcă era moartă. Repede a luat un pahar cu apă și a stropit-o, iar doamna Mary a tresărit, după care i-a explicat cine e acest “Domn Criminalistico”. Sherlock a rămas uimit. A plecat foarte grăbit din apartament cu echipamentul lui de ultimă performanță și i-a întrebat pe localnici unde se ascunde acest criminal. Mulți au zis
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
despre orice altceva, în afară de mine. N-am reținut discuția ca s-o pot reda, eram atunci prea ocupat cu gândurile, prea afundat în mistere și idei (nu că sunt eu un filozof!). Nistor mă apucă de umăr, iar eu am tresărit iute, speriat ca din coșmar. Am realizat că am ajuns deja la destinație. Eu, păi... Mă duc s-o caut pe, ș-știi tu, Ana. Sigur o ș-știi, e cea care cumpără me-mereu covrigi de la, știi tu, de la colț
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nas acvilin, ochi albaștri precum valurile oceanului, buze pline, față ovală, purtând o cămașă în carouri negre și o pereche de blugi vechi și șifonată se trezea într-o pădure întunecată. O durere puternică la nivelul capului îl făcu să tresară. Nu-și amintea nimic, nu se ridica în capul oaselor și privi în jur. Văzu numai copaci bătrâni și, pe alocuri, fâșii de lumină fadă care reușeau să străpungă întunericul pădurii. După câțiva pași a zărit o cabană părăsită. Fragmente
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai ales de ce trebuia făcut un lucru ca acesta. Deci trebuia s-o facă el însuși. Iacob îl văzuse pe tatăl lui tăind împrejur băieții oamenilor care-i munceau pământul și nu se uitase în altă parte și nici măcar nu tresărise văzând cum se face. Dar el cu mâna lui n-o făcuse niciodată și, își dădea seama acum, nici nu se uitase cu atenție cum oblojea rana tatăl său. Și, pe deasupra, nici nu-i păsase de vreun alt copil vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și i-a spus că o altă sarcină ar omorâ-o cu siguranță. L-a rugat să-și amintească asta când o va chema ca soție în patul lui. Nu s-a mai culcat niciodată cu Iacob de atunci. Iacob a tresărit când a auzit că îi făcuse gemeni. Fusese unul el însuși și asta îi adusese numai nenorociri. - Să uite că au împărțit același pântec, a ordonat el. Și s-a întâmplat așa, nu pentru că a ordonat Iacob, ci pentru că pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
salute. Iată-l pe Re-mose. O să vă aduc ceva să vă răcoriți, a bolborosit ea și m-a lăsat cu fiul meu. - Mamă, a zis el oficial și s-a înclinat după etichetă. Dar când mi-a văzut fața, a tresărit: - Ma, ce s-a întâmplat? Îmi spuseseră că ești mult mai bine și că pot să vin să te văd azi, a zis el plin de îndoială. Dar poate că nu e momentul potrivit. M-am întors cu fața spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nume Traian m-a luat pe după umăr, las’ că-i bine, a spus, liniștește-te. Dar eu încă mai tremuram, mi-au venit în minte scrisorile tatei, acele cărți poștale, și cum, la început, mama îl tot aștepta să vină, tresărind de fiecare dată când suna soneria, crezând de fiecare dată că i-au dat drumul acasă, dumneavoastră mințiți, le-am zis, dacă tata s-ar fi întors, atunci e sigur că m-ar fi căutat, ar fi venit acasă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi făcut temele, desfăcând între timp cârpa pătată de ulei, și atunci am auzit că într-adevăr, mama a izbucnit în plâns, atât de violent și sfâșietor, ca niciodată până acum, și atunci am tras o sperietură, mâna mi-a tresărit și vârful creionului s-a rupt de cât de tare îl apăsasem pe hârtie, și am auzit cum mama împinge scaunul și se ridică și blestemă, s-o bată Dumnezeu, spunea, bat-o s-o bată Dumnezeu de viață, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce-mi termin lecțiile, o să-l scoatem din frigider și o să-i punem lumânările și-o să sărbătorim împreună ziua mea, și tare mult aș fi vrut să termin odată, și atunci, brusc, a început să sune soneria. Evident, mama a tresărit, de când cu percheziția se speria mereu când auzea soneriei, și chiar că nu așteptam pe nimeni și nici nu prea venea nimeni pe la noi, poate doar vecinii, seara, să ne ceară sau să ne aducă ceva, dar așa, după-masa, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
acuși o să strig, acuși o să urlu la tata, și atunci nările tatei au început să fremete, a luat de două ori aer, horcăind, și a treia oară inspirând adânc, iar atunci a clipit deodată din gene și fața i-a tresărit, și s-a uitat în jos, la sicriul deschis, m-am uitat și eu pentru prima oară, bunicul era pe de-a-ntregul cufundat în căptușeala purpurie cu falduri ample, așa cum era, în negru, părea cu mult mai mic și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și să nu-ți fie pe plac. - Vorbește, Îți spun! Ryan zăbovi să-și scoată o țigară dintr-un pachet. - Bătrînii ziceau că trebuie să fie alungată mireasa, cît mai e Încă fecioară. - Poponarule! De la celălalt capăt al sălii, Anne tresari văzîndu-l pe Gildas cum Îl Înșfacă pe Ryan de gulerul cămășii, apropiindu-și fața de a lui. Punînd tava jos pe tejgheaua barului, cu un gest brutal, se năpusti spre un tînăr de nici treizeci de ani, care avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la țipătul ei mut... Ghemuită În poziție fetală, cu genunchii sub bărbie, cu brațele adunate strîns În jurul trupului, cu gura deschisă de parcă ar fi Încercat să tragă cu disperare un pic de aer În piept, Marie se trezi din somn tresărind, cu un aer rătăcit și leoarcă de sudoare. Se năpusti pe terasă și respiră adînc de mai multe ori pînă ce inima ei reîncepu să bată aproape normal. La naiba cu tradițiile! Se simți ispitită să se ducă după Christian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la fel ca nevoia de a nu da atenție coșmarului care revenise s-o hărțuiască. Ea știa de acum că toate se legau. Pescărușul. Vălul. Spuma. Gildas. Ea. - Ieri seară, luna era În creștere. Cuvintele, rostite abrupt, o făcură să tresară. Se răsuci și dădu de privirea cenușie a ochilor lui Ryan. El anticipă Întrebarea pe care ea se pregătea să i-o pună. - Eram pe poteca vameșilor, dar n-am văzut nimic, explică el. În afară de Pierric Le Bihan care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sub capsator. Glasul zbiera la celălalt capăt al firului. - Cum? strigă el În telefon. Evident că am verificat. În afară de verighete, portofel, cîteva fotografii și ceva mărunțiș, n-avea nimic compromițător În buzunare. Tocmai era gata să scapere un chibrit cînd tresări. Scrisoarea anonimă! Drace! Cum putuse uita amănuntul ăsta? Gildas ar fi trebuit s-o aibă asupra lui. O fi găsit-o cumva Marie? Nu, dacă așa ar fi stat lucrurile, ea ar fi Înțeles deja o parte din adevăr. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dar, pe cît va fi cu putință, totul va rămîne Între dumneata, Nicolas și mine. - Mulțumesc. - Nu pentru dumneata o fac. Nicolas așteptă ca zgomotul mașinii Méhari să se estompeze pentru a putea intra În vilă. Chantal Înălță capul și tresări Întîlnindu-i privirea albastră cu punctișoare aurii. Își Întoarse prima ochii. - Marie nu-i va spune nimic lui Aude despre noaptea trecută, articulă ea, laconic. - O cunosc pe mătușă-mea, nu se va opri aici, poți fi sigură de asta. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai Întoarce? Primele picături de ploaie se striviră de parbriz cînd ajunse la mașină. Deschise portiera, provocînd un curent de aer care făcu să zboare hîrtiile din compartimentul pentru diverse mărunțișuri. Închizînd iute ușa, se apucă să le adune și tresări descoperind un bilețel scris pe o foaie ruptă dintr-un carnet. Te aștept acolo unde mi-ai spus da. Uluită, Marie se uită din nou În zare, acolo unde goeleta părea că se face tot mai mică, apoi reciti biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina brusc abația aflată sub cerul liber, oferind imaginea unui gigantic schelet de piatră. Tresări, apoi zîmbi luîndu-se singură peste picior cînd Își aduse aminte de memorabilele partide de-a v-ați ascunselea, de temerile dătătoare de plăcuți fiori, Încercate pe acest teren privilegiat de joacă al copiilor din insulă. TÎnăra femeie Își reaminti biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Învinge senzația de apăsare care o cuprindea, tînăra polițistă scoase revolverul din toc și se Îndreptă glonț spre zona de umbră În care se topise ciudata apariție. Ceva o lovi În spate. Cu respirația tăiată, se răsuci pe călcîie și tresări. În fața ei, același călugăr o făcu să simtă respirația grea a chipului invizibil. „Blestemato... Pleacă, blestemato...“ Cu o mișcare bruscă a mînecii largi, izbi brațul Mariei, făcînd să-i zboare arma la cîțiva metri mai Încolo. Reflexele ei luară locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e asta? - Departamentul crimelor ritualice... DCR se ocupă de toate omuciderile legate de elemente care, cum să spun? Care depășesc puterea de Înțelegere. Ca de pildă un menhir din care picură sînge. Și, de ce nu, niște călugări fără cap... Marie tresărise. - O omucidere? Așadar fratele meu a fost cu adevărat Împins de pe faleză... - Nu. Murise deja Înainte să cadă. O văzu pălind și Îi propuse să treacă el la volan, dar ea demară fără să răspundă. * * * „Costum nasol, un costum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la iveală moliciunea caracterului, Își zise polițistul, dacă nu cumva chiar asta Încearcă să mă facă să cred. Își puse mîna pe umărul lui Yves. - Am să vă cer să mă urmați, domnule Pérec, vă arestez preventiv... Marie o simți tresărind pe Chantal, dar nu citi nici mirare, nici protest pe frumosul chip maltratat. Pérec se ridică de pe canapea protestînd. - N-aveți nimic să-mi reproșați! - Vreți să enumăr? Acuzația adusă de mesajul semnat de Gildas Kermeur, absența de alibi, urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea se afla acolo ca persoană privată... Marie Îl Întrerupse mergînd drept la țintă. - Yves Pérec afirmă că voi l-ați plătit pentru a influența votul consiliului municipal... - Cum? Dar e absolut fals! O voce cavernoasă Îi făcu atunci să tresară. - Este Întru totul exact! Marie și PM nu-l văzuseră pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]