10,815 matches
-
credeți că a băut mai multă apă? Sunt scoși doi elevi să măsoare apa din vase (cu o sticlă de un litru). Se va vedea că sunt cantități egale și, de asemenea, că „lichidele iau forma vaselor în care sunt turnate”. Cine s-a înșelat, arabul sau călătorii? Concluzie : Știau toți matematică: arabul, glumeț, le-a pus mintea la încercare! 2. La prima lecție din capitolul Înmulțirea numerelor naturale „înmulțirea, adunare repetată de termeni egali”, am prezentat următorul caz pentru captarea
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
scenice. Piesele lui de teatru, peste cincisprezece, au fost reprezentate, multe în propria viziune regizorală, la Chișinău și Bălți (Teatrul Luceafărul, Teatrul de Păpuși Licurici, Teatrul Satiricus ș.a.). Ca scenarist și regizor, U. a realizat filmul artistic Văleu, văleu, nu turna (1991). SCRIERI: Dealul fetelor, pref. Ariadna Șalari, Chișinău, 1977; Insula adolescenței, Chișinău, 1980; Băiatul cu ghitara, Chișinău 1981; Cazuri și necazuri, Chișinău, 1986; Eu sar de pe fix, Chișinău, 1995. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Basarabia sub steaua exilului, București, 1994, 123
URSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290387_a_291716]
-
uitarea noastră comună despre indiferență / despre inversarea valorilor despre trădare despre / lipsa de interes față de poezie, artă, act de creație / eu nu scriu un poem ci poate un pamflet”. Confesiuni dezabuzate, rostite pe un ton frecvent ironic, uneori sarcastic, și turnate în vers liber, se vor întâlni în antologia Versuri (2002). SCRIERI: Penultima partidă de zaruri, București, 1985 ; Gambit, București, 1990 ; Cuvântul cuvânt, Piatra Neamț, 1994; Purtătorul de cuvânt, Piatra Neamț, 1996; Cicatricea, Piatra Neamț, 1996; Sonete, Piatra Neamț, 1998; Memoria fulgerului, Iași, 1999; Monere
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
pe arșiță, sufletul meu, zeu al somnului, zboară,/ cu măciulii de mac în mâini, la tine, în prepeleac, la/ deal, la Șișcani, unde stai, sperietoare,/ cu capul numai viță, învelită în piele de cerb,/ cu suliță pe umăr și îți toarnă, din cornul lui,/ invizibil, o licoare, în pompa de stropit vie, să/ faci un duș și/ să strigi în vis: evan, băieți!... evoe!..., alaiului/ cu cununi de iederă/ mergând pe asini și/ cu ciorchini copți în palme, bețivi/ cu figuri
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
numește, simptomatic, Plecarea în oglindă, în poezie și în teatru oglinda fiind unul din simbolurile unificatoare ale gândirii lui S.: „Vin reumatismele cu-al lor plural,/ Nefericit ca ploile de munte,/ C-un felinar pleci noaptea după var,/ Să-ți torni în oasele, spre neguri punte./ Înaintașii tăi, pieriți în lupte,/ Te-ndeamnă să fii dârzul lor stegar./ Dar bătălia unde-i, iar și iar?/ Împresurarea, ah, pe dedesubt e.// Departe-i trilul susei ciocârlii,/ Chemată-n cer pe scara de
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
deloc un personaj inventat, o ficțiune a imaginarului postrevoluționar. De cele mai multe ori, e un tip „cumsecade”, obedient față de autorități, pe care nu le suspectează niciodată și față de care-și ține promisiunile cu sentimentul datoriei împlinite. Nu are scrupule când își toarnă rudele, prietenii sau colegii pentru că nu se îndoiește de „justețea” politicii oficiale și e mai degrabă flatat de atenția pe care i-o acordă „organele” statului. Informatorul tipic e receptiv, punctual la întâlniri, discret și conștiincios, un cetățean de nădejde
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mediul în care conviețuiau informatorul și victima lui. Cu cât ne deplasăm mai sus pe scara socială, cu atât conținutul și stilul notelor informative se rafinează, iar „valoarea operativă” a informațiilor crește și ea. Subtili și perspicace, intelectualii care își toarnă confrații sunt mult mai eficienți decât informatorul mediu. Notele lor informative nu transmit simple date, ci și fine portrete psihologice ale victimei, urmate de sfaturi sau recomandări privind modul de lucru pentru ofițer. În dosarele scriitorilor, multe delațiuni sunt adevărate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prinzi ceva mai bun. Deși solidaritatea de grup întru aprovizionare nu lipsea, promiscuitatea, porcăiala, îngălarea și hidoșenia dădeau adevărata măsură a cozii. Oameni urâți, împuțiți, diformi, abrutizați, frustrați, resentimentari, schimonosiți de invidie, unii ar fi fost în stare să te toarne pentru un kil de carne în plus sau pentru că erai mai „altfel”. Nu am văzut niciodată oameni mai urâți, mai alterați decât la cozile de pe atunci: se stricau și se învecheau o dată cu alimentele. „Nu se mai satură, viermii”, ar fi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mănânci așa cum voiau ei. Masa zilnică era doar o zeamă goală cu miros de fiertură și, după ordin, te serveai de lingură sau trebuia să renunți la lingură și să sorbi zeama aceea insipidă direct din gamelă sau ți se turna conținutul gamelei, cu zeama fierbinte, pe gât. Am experimentat toate aceste moduri de hrană. și somnul a constituit o problemă. În primul rând dormeam foarte puțin. Ne culcam la ordin, întotdeauna după miezul nopții, și somnul avea loc în condiții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
grijă de a o depăși prin încapsularea parabolică, uneori cu derivații de factură senzațională. Tehnica de compoziție a scrierilor, majoritatea transpuse scenaristic sau articulate pornind de la scenarii de film, este puternic cinematografică, uneori în dauna închegării epice: autorul pare a turna cadru după cadru, îmbină gros-planul și filmarea cu încetinitorul, prinde foarte bine, și cu minime precizări, profilurile, conflictele și mai ales atmosfera tensionată, decupează atent scenele, desface în bucăți gesturile personajelor și are grijă să asigure suspansul. Geneza romanului Prea
POPESCU-21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
ritualuri religioase în spațiul și în ritmurile naturii, tot în maniera senzualistă argheziană, în cadrele unui „păgânism” poetic convențional. Copilărind în ambianța unei Bucovine aspre, cu seve puternice, P. încearcă să fructifice în egală măsură o sensibilitate exacerbată a naturii, turnată în tipare impecabile. Personificarea naturii are totuși drept rezultat un obositor lanț de alegorii naive și, sub înrâurire sămănătorist-ortodoxistă, „pășunismul” se mută în plan celest: „Carul Mare a desjugat/ Nori-n clin - pe boltă// Poate vrând să poposească/ Într-un
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
absolut, vrăjit de splendoarea artei eterne. Vibrația este, comparativ cu aceea din Pe Argeș în sus, incontestabil scăzută, însă armonia versului, transparența imaginii și puritatea ei sporesc. Scrise mai cu seamă în endecasilab, uneori și în versuri mai scurte, multe turnate în forma fixă a sonetului (care își lărgește stihul până la paisprezece silabe), poemele din Scutul Minervei (1933), Țărm pierdut (1937), Balcic (1940) au parcă eleganța statuilor grecești și, traversându-le, se naște sentimentul înaintării printre colonade. O seamă de poezii
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
pentru uz propriu, un program clasicizant radical. Disprețuind „gloria lumească”, „secile vrăjiri a vremii-nșelătoare”, poetul se retrage „la umbra unui dafin”, sub scutul Minervei, „zeița clară ca flacăra”, „Senina”, „Eterna”, „mireasă și soră”, care îi dă puterea să-și „toarne chinul în marmoră cerească”. „Vechile otrăvuri” se preschimbă în „izbăviri”, „turburea viață” trece în „armonioase arte”. Balcic e o replică sui-generis la Biserica de altădată. După ce travestise oarecum convențional cuprinsurile argeșene în ținut biblic, P. așază Grecia, nu fără îndreptățire
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
comunicări neîntrerupte, ca un adevărat sistem de intensificare, ca și cum toată bolta aceea subterană ar sluji de vastă cutie de rezonanță romanului de deasupra”. Esența definitorie a scrisului lui P., continuă criticul, „este mai puțin tiparul de tehnicitate” în care scriitorul toarnă materialul experimentelor sale, „cât însuși acest material”, care, traversând paginile în ipostaza unui „fluid de autenticitate”, nesocotește constrângerile reperelor formale cu superbia unei neobișnuite și tainice suveranități. Intuițiile lui Perpessicius au meritul cardinal de a orienta discuția către imperativul logic
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
1992-1993). A colaborat la „Transilvania”, „Vatra”, „Viața românească”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Contrapunct”, „România literară” ș.a. În contrast cu moda textualistă din anii ’80, M. scrie o proză parabolică, cu un epic redus, cu elemente fantastice și poematice, grefată pe tipare mitice și turnată într-o scriitură artizanală, uneori prolixă. Astfel, romanul În preajma legendei (1989) conjugă tema creației cu erosul și cunoașterea, descriind alienarea individuală și posibilitatea transcenderii. Susținut de o metafizică spiritualistă, provenită din simbioza dintre reverberațiile arhetipale și speculațiile paraștiințifice, textul descrie
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
română, ce i-a adus renumele de ,,homerid”. Atras irezistibil de arta mediteraneană veche și totodată de cea pontică, clasicistul și poetul captează spiritul homeric și îl transmută pe terenul limbii și prozodiei românești, dovedind că sevele Antichității pot fi turnate, cu profit estetic, în tipare moderne. Apariția Iliadei în românește [...], în versiunea macedoneanului G. Murnu [...], constituie un moment fundamental în evoluția limbii literare (corespunzător Iliadei lui Gnedici în literatura rusă). Marele poem clasic era în sfârșit împământenit și putea exercita
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
tocmai în alcătuirea unei ordini a bunelor întreprinderi ale umanității: „De la chinezi au învățat toate neamurile de pe pământ cum se lucrează mătasea și nu numai atât; de la ei au deprins și arta de a naviga cu busola ori de a turna tunurile cele mari și flintele, precum și de a tipări cărți”. Adevărate sau nu, aceste semne ale unei „politii” diseminate îmbracă un avertisment cordial: paginile care urmează - cu o sistemă ce pleacă de la istoric și geografic pentru a îmbrățișa toate structurile
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
prin gestul exotic al căsătoriei pe care o face, în 1584, cu una dintre cele trei turcoaice aduse de la Stanbul; o creștinează întâi, botezând-o Stanca, dar pomelnicul bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului o ține minte ca „Doamna Sultana”. Toarnă în scurta sa domnie - șederea sa pe tronul Țării Românești se va încheia în 1585, la mai puțin de doi ani - tunuri (căci voia să se lupte cu turcii, cum va face fratele său Mihai), împodobește Curtea cu grădini în
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
șir de eșecuri. Este obsedat, oriunde ajunge, de ideea imposturii. Ajunge cioplitor de cruci, eșuează în iubire, apoi soarta îl duce într-un azil de bătrâni care este, în fapt, un fel de lagăr concentraționar. Pensionarii fabulează, se suspectează, se toarnă între ei. Azilul este simbolul societății totalitare. Suferința și ticăloșia se țin, aici, de mână. Vânătorul are în spatele lui un alt vânător, turnătorul este, la rândul lui, turnat. Deasupra tuturor se află Bătrânul, un mit impus de cei care conduc
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
focalizează coliziunea dintre ontologie și discurs. Prima carte, Cum eu..., indică o amplasare în zona (neo)modernismului, între Lucian Blaga și Nichita Stănescu. Hieratismul și rusticitatea se asociază în serii alegorice dezvăluind o tratare solemnă a mitului, iar fabula e turnată în imagini evanescente care funcționează ca analogon al stărilor eului. O vizibilă schimbare de registru aduc culegerile Vorbindu-vă prin semne (1979) și Elegii vorbite (1982), în care se simte influența poeziei italiene (Carlo Porta, Edoardo Sanguineti, Spatola ș.a.). Limbajul
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel, la romanitatea poetei au fost raportate panteismul mistic, dar și naturismul păgân, vitalismul concrescent contemplării morții, cultul înaintașilor, exaltarea deopotrivă a cosmosului și a micului univers, cu deosebire vegetal, plonjeul în intimitatea eului, toate turnate în clasicitatea solemnă a prozodiei, cu manifestă conotație a unui discurs sapiențial, de sorginte străveche. În 1925, la propunerea unui grup de personalități animat de N. Iorga, N. este primită în Academia Română ca membră de onoare, cu motivația: „Între cine
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
aplicațiile” acestor științe. Într-un manual de fizică, de exemplu, putem găsi la capitolul „probleme” formulări de genul: „Un creion care cade dintr-un avion de la o înălțime de 5.000 metri”. Sau într-un manual de chimie: „O gospodină toarnă oțet peste lapte”. În toate enunțurile generale, cu valoare de lege, formulate de diferitele științe, vom găsi doar termenul care desemnează clase generale. În psihologie, de exemplu, există o mulțime de asemenea formulări generale - „frustrarea unei necesități tinde să genereze
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
joc foarte cunoscut, „Dilema prizonierului”. Povestea sună așa: doi indivizi sunt arestați de poliție pentru un delict foarte grav. Ei sunt ținuți în celule separate și fiecare dintre ei are opțiunea de a tăcea (strategia 1), sau de a-și „turna” partenerul (strategia 2). Poliția nu are probe destule ca să-i condamne pe cei doi prizonieri arestați. Dacă amândoi decid să nu colaboreze cu poliția, (S1s1), amândoi pot evita să ajungă la închisoare, sau cel puțin pentru moment, (5, 5), dar
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și astfel ambii își spun: dacă celălalt refuză să colaboreze cu poliția, eu ar trebui să colaborez și să scap, dacă celălalt colaborează trebuie să fac același lucru ca să nu fiu singurul pedepsit. Astfel, în mod paradoxal ambii parteneri, se „toarnă” reciproc întotdeauna. Rezultatul echilibrului este S2s2 și ambii merg la închisoare (-5, -5), chiar dacă ar fi putut să evite închisoarea (5, 5) în cazul în care nici unul nu ar fi colaborat cu poliția. Rezultatul „Dilemei prizonierului” este logic și rațional
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
a acestui joc într-un curs precedent. Avem doi indivizi arestați din cauza unui delict pentru care probele sunt insuficiente. Fiecare poate alege să coopereze cu celălalt și deci să-și țină gura, sau să nu coopereze și să facă dezvăluiri, turnându-l pe celălalt. Dacă ambii cooperează, au amândoi o șansă reală de a scăpa; dacă amândoi refuză cooperarea, merg amândoi la închisoare pentru mult timp. Totuși, amândoi întorc spatele acestei cooperări în mod rațional, iar rezultatul raționalizării lor individuale este
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]